Decizia nr. 245/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și a ordonanței în integralitatea sa
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, precum și a ordonanței în integralitatea sa, excepție ridicată de Iulian Constantin Chirilă în Dosarul nr. 22.415/2004 al Judecătoriei Iași.
La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Precizează că
art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
nu este contrar prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit căruia ordonanțele de urgență nu pot afecta, printre altele, drepturile electorale. Aceasta, deoarece interzicerea exercițiului dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice nu este o consecință a dispozițiilor
art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , ci intervine de drept, prin aplicarea art. 71 alin. 2 din Codul penal, coroborat cu art. 64 alin. 1 lit. a) din același act normativ. În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa absență a cazului excepțional care să justifice emiterea ordonanței criticate, arată că este neîntemeiată, urgența reglementării fiind evidențiată în expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 22.415/2004, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, precum și a ordonanței în integralitatea sa.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de inculpatul Iulian Constantin Chirilă, trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că
art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
contravine art. 115 alin. (6) din Constituție, care prevede că ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție și nici drepturile electorale. În acest sens, arată că aplicarea textului de lege criticat va duce la lipsirea sa de drepturile electorale, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare la pedeapsa închisorii. De asemenea, argumentează neconstituționalitatea ordonanței în integralitatea sa, pe de o parte, prin faptul că art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție impune ca infracțiunile și pedepsele să fie reglementate prin lege organică, iar pe de altă parte, prin aceea că la data emiterii
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
nu existau "circumstanțe excepționale care să justifice urgența reglementării prin ordonanța criticată", fiind astfel nesocotite prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție.
Judecătoria Iași consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În legătură cu dispozițiile art. 79 alin. (1) teza întâi din ordonanța criticată, apreciază că "nu se poate vorbi de interzicerea drepturilor electorale în baza unui act al puterii executive". Astfel, în baza Codului penal, care este o lege organică, aplicarea pedepsei închisorii atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64 din Codul penal. Pedeapsa accesorie se aplică de drept și întotdeauna în temeiul dispozițiilor art. 71 din Codul penal. Consideră că în această situație sunt pe deplin satisfăcute exigențele art. 115 alin. (6) din Constituție. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a ordonanței în ansamblul său, precizează că nici Constituția adoptată în 1991, nici cea revizuită nu interzice adoptarea de ordonanțe de urgență în domeniul de reglementare al legilor organice.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că nu sunt încălcate prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, întrucât prin ordonanțe de urgență pot fi stabilite și sancționate fapte de natură penală. Aceasta, deoarece "art. 115 alin. (1) din Constituție interzice numai ordonanțelor emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare să reglementeze în domenii rezervate legilor organice, iar nu și ordonanțelor de urgență emise în temeiul art. 115 alin. (4)". În plus, menționează că "posibilitatea ca prin ordonanțe de urgență să se reglementeze materii rezervate de Constituție legilor organice rezultă nu numai pe cale de interpretare, ci și textual din prevederile tezei finale a alin. (5) al art. 115 din Constituție, în care se arată că ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alin. (1) din Constituție". Precizează că nu sunt încălcate nici prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât lipsirea celui condamnat la pedeapsa închisorii de drepturile sale electorale nu operează în temeiul dispozițiilor ordonanței criticate, ci în baza prevederilor art. 71 din Codul penal. În continuare, consideră că este nefondată afirmația autorului excepției conform căreia
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în ansamblul său, contravine art. 115 alin. (4) din Constituție. Precizează în acest sens că, deși adoptarea acestei ordonanțe a fost impusă de existența unui caz excepțional, motivele care au stat la baza adoptării sale nu se regăsesc în cuprinsul ordonanței, deoarece la data adoptării acesteia, respectiv 12 decembrie 2002, erau aplicabile prevederile art. 114 alin. (4) din Constituția României din 1991, care nu obligau Guvernul să motiveze urgența chiar în cuprinsul ordonanței, așa cum o cer în prezent prevederile art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată.
Guvernul își exprimă opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Referitor la constituționalitatea ordonanței criticate în întregul său, arată că trebuie analizată în raport cu dispozițiile constituționale în vigoare la data adoptării ei. Astfel, potrivit prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituția din 1991, singura condiție impusă pentru adoptarea ordonanței de urgență era existența cazului excepțional, iar caracterizarea unei situații ca fiind excepțională constituie o chestiune de fapt prin care se urmărește evitarea unei atingeri aduse interesului public, asupra căreia doar Guvernul poate să aprecieze. Mai arată că în ce privește domeniile ce pot face obiectul de reglementare al ordonanței de urgență, dispozițiile constituționale nu impuneau nici o limitare, existând posibilitatea reglementării și în domenii rezervate legii organice. Pentru același motiv, consideră că nici prevederile
art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
nu sunt contrare dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție. De asemenea, acestea nu contravin nici celor ale art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece interzicerea drepturilor electorale, ca pedeapsă accesorie, se dispune întotdeauna în temeiul art. 71 din Codul penal, care este o lege organică.
Avocatul Poporului consideră că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a
art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , deoarece incriminarea faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita stabilită de lege nu afectează drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție. Arată că, "dimpotrivă, dispozițiile legale indicate sancționează penal simpla nerespectare a unor reguli de circulație pe drumurile publice, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (pierderi de vieți omenești, vătămări ale integrității corporale și ale sănătății, distrugerea de valori materiale)". Cât privește critica de neconstituționalitate a întregii ordonanțe, menționează că, în situația existenței unui caz excepțional, Guvernul poate, în condițiile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, să emită ordonanțe de urgență. Consideră că numai Curtea Constituțională are posibilitatea să stabilească dacă ordonanța criticată a fost adoptată în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002. Conținutul textului de lege criticat este următorul:
Articolul 79
alin. (1): "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani."
De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în integralitatea sa.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 115 alin. (4) și (6), al căror conținut este următorul:
- Art. 73 alin. (3) lit. h): "(3) Prin lege organică se reglementează:
[...]
h) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora;";
- Art. 115 alin. (4) și (6): "(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.
[...]
(6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."
Din analiza excepției de neconstituționalitate se observă că nu poate fi reținută critica autorului excepției, conform căreia
art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
ar fi contrar prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție. Aceasta, deoarece nu se poate susține că drepturile electorale ar fi afectate direct prin aplicarea prevederilor criticate din ordonanță, care reglementează conținutul normativ al unei infracțiuni care se sancționează cu pedeapsa închisorii. Interzicerea exercițiului dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice intervine de drept, fiind consecința aplicării unor texte cuprinse într-o lege organică, și anume a art. 71 alin. 2 din Codul penal, coroborat cu art. 64 alin. 1 lit. a) din același act normativ.
Este, de asemenea, nefondată susținerea autorului conform căreia este neconstituțională reglementarea unor infracțiuni printr-o ordonanță de urgență, nesocotindu-se astfel prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție. În legătură cu acest aspect, în jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență (de exemplu,
Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).
Autorul excepției critică
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
în integralitatea sa, întrucât consideră că nu sunt îndeplinite cerințele constituționale pentru emiterea ordonanței de urgență, în sensul că nu a existat la data adoptării un caz excepțional care să o justifice. Analiza acestei susțineri trebuie făcută în lumina textului constituțional în vigoare la data emiterii ordonanței de urgență. Din conținutul expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
rezultă că dubla condiție a existenței cazului excepțional și a urgenței a fost îndeplinită conform cerințelor constituționale pentru adoptarea ordonanței de urgență criticate, prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită. Această concluzie se desprinde din precizările făcute de Guvern în documentul mai sus amintit, legate de faptul că "amplificarea continuă a fenomenului infracțional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic și mai complex, a reclamat soluții viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancțiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracțiuni a unor noi fapte". Totodată, Guvernul a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulației pe drumurile publice sub forma unei ordonanțe de urgență "a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi și în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relațiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecințe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile țării. Promovarea în regim de urgență este determinată, nu în ultimul rând, și de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislației românești cu aquis-ul comunitar".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, precum și a ordonanței în integralitatea sa, excepție ridicată de Iulian Constantin Chirilă în Dosarul nr. 22.415/2004 al Judecătoriei Iași.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.