Decizia nr. 298/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală ( Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 )
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Are ca temei 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală ( Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 ), excepție ridicată de Societatea Comercială "MTB RO 2001" - S.R.L. din Focșani în Dosarul nr. 1.625/C+C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 168D/2005 și nr. 237D/2005, care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate.
La apelul nominal în dosarele nr. 168D/2005 și nr. 237D/2005, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 168D/2005 și nr. 237D/2005 la Dosarul nr. 167D/2005, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerințele conexării, prevăzute de
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât toate dosarele au obiect identic.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menționate, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 168D/2005 și nr. 237D/2005 la Dosarul nr. 167D/2005, care este primul înregistrat.
Pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție și nu contravin dreptului de proprietate privată, invocând în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 449/2004 și nr. 550/2004.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierile din 8 februarie și 22 februarie 2005, pronunțate în dosarele nr. 1.625/C+C/2004, nr. 1.626/C+C/2004 și nr. 1.624/C+C/2004, Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "MTB RO 2001" - S.R.L. din Focșani, de Societatea Comercială "HYPPO GAS" - S.R.L. din Focșani și de Societatea Comercială "HYPPO" - S.R.L. din Focșani, în cadrul unor litigii fiscale având ca obiect soluționarea contestațiilor introduse de autorii excepției împotriva unor procese-verbale de control emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, în baza dispozițiilor legale criticate, organul de soluționare a contestațiilor poate suspenda soluționarea cauzei atunci când organul de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Astfel, se amână sine die soluționarea contestației administrative, împiedicându-se accesul liber la justiție și creându-se posibilitatea pentru organul de control să pună în executare silită actul de control, fără posibilitatea persoanei lezate de a se apăra în legătură cu legalitatea și temeinicia titlului executoriu și de a-și proteja dreptul de proprietate. În conformitate cu dispozițiile legale criticate, se poate dispune suspendarea pe baza unei simple sesizări penale, fără ca organul de urmărire penală să fi dispus începerea urmăririi penale.
De asemenea, susțin că se încalcă prevederile art. 21 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât, în cauză, "organul fiscal, printr-un act de control, a stabilit în mod nelegal și netemeinic existența unor obligații bugetare, a formulat o sesizare penală fără nici o legătură cu obligațiile bugetare, iar organul administrativ învestit cu soluționarea contestațiilor administrative a dispus suspendarea soluționării contestațiilor administrative, fără termen".
Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că, potrivit art. 172 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală, contestația administrativă poate fi retrasă de contestator până la soluționarea acesteia, situație în care nu se pierde dreptul de a înainta o nouă contestație în interiorul termenului general de depunere. De asemenea, art. 179 alin. (2) prevede, la cererea contestatorului, posibilitatea suspendării executării actului administrativ atacat până la soluționarea contestației.
Pe de altă parte, art. 169 alin. (1) din Codul de procedură fiscală precizează că o contestație împotriva titlului de creanță și împotriva altor acte administrativ-fiscale este o cale administrativă de atac care nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, drept exercitat în condițiile legii. În această situație devin aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ, care prevăd că, urmare a atacării actului administrativ-jurisdicțional la instanța de contencios administrativ competentă, reclamantul poate cere suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii. Conform
art. 6 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 , dacă partea care a optat pentru jurisdicția administrativ specială înțelege să renunțe la calea administrativ-jurisdicțională în timpul soluționării acestui litigiu, va notifica intenția sa organului administrativ-jurisdicțional sesizat, care va emite o decizie ce atestă această renunțare. Potrivit art. 6 alin. 2 din aceeași lege, actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate direct la instanța de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea nu exercită căile administrative de atac.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituție, jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, iar potrivit art. 126 alin. (2), competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Caracterul facultativ al contestației administrative privind titlul de creanță fiscală este expres afirmat prin art. 174 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia contestația "poate" fi formulată. În toate cazurile, organul competent se va pronunța prin decizie, indiferent dacă este vorba despre retragerea ori soluționarea contestației sau de suspendarea procedurii în condițiile art. 183 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală. În acest caz, decizia va stabili și termenul până la care se suspendă procedura, ca atare, susținerea autorului excepției în sensul că este vorba despre o suspendare pe termen nelimitat este nefondată. Pe de altă parte, în orice caz, decizia privind suspendarea procedurii, ca și celelalte decizii privind contestația pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă și, ca urmare, dispoziția legală criticată nu contravine accesului liber la justiție. În acest sens se invocă și jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 449/2004 și nr. 550/2004.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, apreciază că aceasta nu poate fi reținută, deoarece suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, prin decizia motivată a organului de soluționare competent, nu contravine în nici un mod dreptului persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime. Potrivit art. 187 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin
În ceea ce privește invocarea art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, apreciază că dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate privată, ale cărui limite și conținut sunt stabilite prin lege.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare și din notele scrise ale autorilor excepției, îl constituie dispozițiile art. 178 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală ( Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 ).
După republicarea Codului de procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, aceste dispoziții au devenit art. 183 alin. (1) lit. a) și au următorul cuprins: "Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă; [...]"
Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (3), precum și ale art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, care au următorul conținut:
- Art. 21 alin. (1), (2) și (3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 44 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală."
Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că dispozițiile legale criticate reglementează un caz de suspendare facultativă a procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, și anume acela în care soluția care urmează să se pronunțe în cadrul acestei proceduri depinde de soluția ce s-ar da în acțiunea penală, pornită ca urmare a sesizării organelor în drept făcută de către organul care a efectuat activitatea de control, cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Prin
Decizia nr. 72 din 28 mai 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, Curtea Constituțională a statuat, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, că întâietatea rezolvării acțiunii penale este neîndoielnic justificată și consacrată ca atare și de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedură penală, scopul suspendării constituindu-l tocmai verificarea existenței sau a inexistenței infracțiunii cu privire la care instanța are unele "indicii". Totodată, Curtea a reținut că nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat, în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Pentru identitate de rațiune, cele statuate în materie civilă își găsesc justificarea și în ceea ce privește acțiunile în contencios administrativ.
Ca atare, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu restrâng accesul liber la justiție și nici nu contravin principiului ocrotirii și garantării proprietății private, întrucât soluționarea contestației administrative nu se amână sine die, așa cum susțin în mod eronat autorii excepției, suspendarea reprezentând un incident procedural survenit în cursul desfășurării judecății, care are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată. Astfel, nu se poate susține că persoana lezată este lipsită de posibilitatea de a se apăra în legătură cu legalitatea și temeinicia titlului executoriu și că, astfel, i s-ar încălca dreptul de proprietate prevăzut de art. 44 din Constituție.
Cu privire la dispozițiile legale criticate, Curtea s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 449 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, statuând că acestea sunt constituționale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei sus-menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Referitor la susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate potrivit cărora, în cauza de față, organul fiscal a stabilit în mod nelegal și netemeinic existența unor obligații bugetare printr-un act de control și a formulat o sesizare penală fără nici o legătură cu obligațiile bugetare, Curtea constată că aceste susțineri nu pot fi primite, întrucât nu constituie motive de neconstituționalitate, ci de aplicare a legii, care sunt de competența instanțelor judecătorești.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală ( Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 ), excepție ridicată de Societatea Comercială "MTB RO 2001" - S.R.L. din Focșani, de Societatea Comercială "HYPPO GAS" - S.R.L. din Focșani și de Societatea Comercială "HYPPO" - S.R.L. din Focșani în dosarele nr. 1.625/C+C/2004, nr. 1.626/C+C/2004, respectiv nr. 1.624/C+C/2004 ale Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean _____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.