Strategia din 7 iulie 2005

Capitolul I Introducere

Strategia naționala privind schimbările climatice 2005-2007

Strategia naționala a României privind schimbările climatice (SNSC) defineste politicile României privind respectarea obligațiilor internaționale prevăzute de Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC) și de Protocolul de la Kyoto precum și prioritățile naționale ale României în domeniul schimbărilor climatice.

SNSC prezintă, de asemenea, beneficiile de mediu și economice pentru România privind participarea la implementarea mecanismelor flexibile stabilite prin Protocolul de la Kyoto și anume implementarea în Comun (JI) și Comercializarea Internationala a Emisiilor (IET).

Strategia stabilește și abordarea principiala a României privind implementarea activităților în domeniul schimbărilor climatice necesare în vederea aderării României la Uniunea Europeană și pentru participarea la Schema de Comerț cu Emisii a Uniunii Europene (ETS UE).

SNSC a fost elaborata sub responsabilitatea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (MMGA) în strânsă colaborare cu alte ministere, prin intermediul Comisiei Naționale pentru Schimbări Climatice (CNSC). SNSC va reprezenta cadrul pentru implementarea politicilor României în domeniul schimbărilor climatice în perioada 2005-2007.

Glosarul SNCS este prevăzut în anexa A a prezentei strategii.

Planul național de acțiune privind schimbările climatice

Planul național de acțiune privind schimbările climatice (PNASC) va dezvolta în continuare politicile individuale și măsurile concrete ce vor fi elaborate și implementate pe baza SNSC.

Perioada de aplicare a SNSC

Durata de aplicare a strategiei și a obiectivelor specifice prezentate în aceasta acoperă perioada de timp până la sfârșitul anului 2007. Politicile și activitățile menționate, care vor fi detaliate în cadrul PNASC, se vor desfășura în aceeași perioadă de timp. O perspectiva pe termen lung a fost luată în considerare în evaluarea impactului SNSC, respectiv, până în 2012, la sfârșitul primei perioade de angajament prevăzute de Protocolul de la Kyoto. Aceasta perioada relativ scurta de timp a fost luată în considerare având în vedere ca schimbările rapide ale situației economice naționale și ale cadrului internațional în domeniul schimbărilor climatice, vor necesita actualizarea SNSC până în 2008, ținând seama și de integrarea României în Uniunea Europeană.

Prezentarea conținutului SNSC

Capitolul 2 introduce obiectivul general ale SNSC. Acesta este detaliat în mai multe obiective specifice privind diferitele aspecte ale domeniului schimbărilor climatice. Următoarele capitole ale SNSC se referă la activitățile necesare îndeplinirii obiectivelor specifice.

Capitolul 3 prezintă informațiile generale de baza privind UNFCCC, Protocolul de la Kyoto, politica Uniunii Europene în domeniu și poziția actuala a României.

Capitolul 4 exemplifica acțiunile întreprinse în vederea estimarii emisiilor de GHG în România și progresele înregistrate în atingerea obiectivului de reducere a emisiilor prevăzut de Protocolul de la Kyoto.

Capitolul 5 se adresează vulnerabilitatii României la efectele schimbărilor climatice și abordarilor privind măsurile de adaptare la aceste efecte.

Capitolul 6 stabilește cadrul instituțional, juridic și de politici pentru implementarea SNSC.

Capitolul 7 detaliază angajamentele prevăzute de UNFCCC și Protocolul de la Kyoto.

Capitolul 8 prezintă acțiunile necesare implementarii Directivei Uniunii Europene 2003/87/CE ce stabilește o schema pentru comercializarea permiselor de emisii de GHG.

Capitolul 9 identifica prioritățile privind acțiunile și măsurile necesare reducerii intensitatii carbonului în economia României.

Capitolul 10 descrie activitățile necesare includerii aspectelor privind schimbările climatice în educație și cercetare, și creșterii nivelului de constientizare și de participare a publicului în luarea deciziilor referitoare la schimbări climatice în România.

Capitolul 11 prezintă o estimare generală a resurselor necesare implementarii SNSC și descrie procesul elaborării PNASC.

Capitolul II Obiectivele Strategiei

2.1 Obiectivul general

România a ratificat UNFCCC prin Legea nr. 24/1994 și Protocolul de la Kyoto la UNFCCC prin Legea nr. 3/2001 . Prin semnarea și ratificarea UNFCCC și a Protocolului de la Kyoto la UNFCCC și prin adoptarea obiectivului de reducere a emisiilor de GHG, România și-a manifestat clar preocuparea privind schimbările climatice globale și angajamentul politic privind îndeplinirea obligațiilor asumate în baza Convenției.

Obiectivul general al SNSC se concentreaza pe doua direcții:

1. Asigurarea îndeplinirii angajamentelor asumate de România în baza UNFCCC și a Protocolului de la Kyoto și, totodată, a obligațiilor privind schimbările climatice asumate prin integrarea în Uniunea Europeană.

2. Elaborarea și implementarea obiectivelor și activităților voluntare ale României privind adaptarea la impactul schimbărilor climatice, reducerea intensitatii carbonului în economia României și utilizarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto, pentru creșterea competitivitatii economiei românești.

2.2 Obiective specifice

Pentru a îndeplini obiectivul general și ținând seama de aspectele identificate în secțiunea precedenta, Strategia naționala a României privind schimbările climatice prevede următoarele obiective specifice. Activitățile necesare realizării acestor obiective sunt prezentate pe larg în capitolele care urmează:

1. Sa îndeplinească angajamentul privind nivelul emisiilor naționale de GHG din România prevăzut de Protocolul de la Kyoto. Capitolul 4 prevede faptul că nu sunt necesare activități suplimentare în România pentru atingerea acestui obiectiv specific.

2. Sa limiteze costurile economice, de mediu și sociale pe termen lung a efectelor schimbărilor climatice în România (Capitolul 5).

3. Sa stabilească un cadru instituțional, juridic și de politici, care să permită dezvoltarea și implementarea acțiunilor și măsurilor în domeniul schimbărilor climatice (Capitolul 6).

4. Sa implementeze un sistem național de estimare a emisiilor și sechestrarilor de GHG în conformitate cu cerințele UNFCCC și UE (Capitolul 7).

5. Sa participe la aplicarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto (JI și IET) având în vedere maximizarea beneficiilor pentru economia și mediul din România în conformitate cu reglementările UNFCCC și UE, având, totodată, un cadru național instituțional, juridic și de politici stabil și transparent (Capitolul 7).

6. Sa pregătească poziția oficială a României privind politicile și reglementările viitoare internaționale în domeniul schimbărilor climatice după anul 2012 (Capitolul 7).

7. Sa transpuna și sa implementeze Directivele UE privind stabilirea unei scheme de comercializare a permiselor de emisii de GHG în cadrul Comunității pentru a permite începerea comercializării permiselor la 1 ianuarie 2007 (Capitolul 8).

8. Sa continue sa implementeze acțiunile și măsurile naționale existente pentru reducerea intensitatii carbonului în economia României în strânsă concordanta cu acquis-ul comunitar al UE (Capitolul 9).

9. Sa includă aspecte privind schimbările climatice în educație și cercetare, și sa mărească gradul de constientizare și de participare a publicului în luarea deciziilor referitoare la schimbări climatice în România (Capitolul 10).

10. Sa elaboreze Planul național de acțiune privind schimbările climatice, care va include acțiuni și măsuri specifice ce vor fi implementate în baza SNSC, să monitorizeze progresul implementarii acestora și sa actualizeze SNSC și PNASC (Capitolul 11).

Capitolul III Schimbări Climatice: o preocupare globală și naționala

Efectele adverse ale schimbărilor climatice induse de om se afla pe agenda politica internationala de peste un deceniu. Capitolul de fața prezintă aceste preocupări globale și acțiunile internaționale realizate în domeniul schimbărilor climatice.

3.1 Cauzele și efectele schimbărilor climatice

Schimbările climatice sunt cauzate în mod direct sau indirect de activitățile umane care determina schimbarea compoziției atmosferei globale și care se adauga la variabilitatea naturala a climei observate pe o perioadă de timp comparabila. Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) a prezentat de-a lungul timpului dovezi științifice relevante în acest domeniu. Variabilitatea climei se referă la variatiile stării medii și la alte elemente (cum ar fi devierile standard, apariția extremelor etc.) privind clima, pe toate scarile temporale și spatiale, mai presus de evenimentele meteorologice individuale. Variabilitatea se poate datora unor procese naturale interne în cadrul sistemului climatic (variabilitate interna) sau unor variatii externe naturale sau antropice (variabilitate externa).

Majoritatea comunității științifice a lumii este de acord ca pot fi deja observate schimbări climatice determinate de activitățile antropice ce produc emisii de GHG (gazele cu efect de sera prevăzute de Protocolul de la Kyoto sunt; CO(2), CH(4), N(2)O, HFC-urs, PFC-urs și SF(6). Efectele sunt vizibile, mai ales prin creșterea temperaturii medii globale cu 0,6±0,2 °C de la momentul când a început să fie monitorizata (anul 1860). Alți indicatori care evidențiază schimbările climatice sunt topirea accelerata a ghetarilor în timpul verii și o creștere cu 10-20 cm a nivelului marii în secolul al XX-lea.

Deși aceste fenomene pot părea nesemnificative la prima vedere, efectele lor asupra vieții cotidiene pot deveni extrem de grave. Se considera ca schimbările climatice vor determina o continuare a creșterii nivelului marii care va pune în pericol zonele de coasta de pe glob prin eroziune și inundații. Ele vor determina, de asemenea, intensificarea frecvenței apariției evenimentelor meteorologice extreme și modificarea modelelor precipitatiilor la scara globală, ducand la inundații și secete. Mai mult, datorită schimbării condițiilor meteorologice, pot aparea modificări ale ecosistemelor locale, și chiar ciclurile globale ale apei pot fi tulburate.

Pentru România, efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii, silviculturii, gospodăririi apelor și așezărilor umane reprezintă o preocupare tot mai însemnată. Aspectele privind efectele schimbărilor climatice sunt prezentate detaliat în Capitolul 5.

3.2 Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice

În 1992 liderii mondiali și experții de mediu din peste 200 de tari s-au reunit la Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro pentru a incerca sa răspundă crizelor globale de mediu. S-a convenit astfel adoptarea Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC) care stabilește cadrul general al acțiunilor interguvernamentale de răspuns la provocarea reprezentată de schimbările climatice. Cu acest prilej a fost recunoscut faptul ca sistemul climatic este o resursa comuna a omenirii a cărui stabilitate poate fi afectată de emisiile antropice de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de sera.

Obiectivul principal al UNFCCC este: "realizarea stabilizarii concentratiilor de gaze cu efect de sera în atmosfera la un nivel care să prevină perturbarea aniropica periculoasa a sistemului climatic. Acest nivel va trebui realizat într-un interval de timp suficient, care să permită ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, astfel încât producția alimentara sa nu fie amenințată, iar dezvoltarea economică să se poată desfășura într-o maniera durabila."

România a ratificat UNFCCC prin Legea nr. 24/1994 manifestându-și în mod clar preocuparea față de schimbările climatice la nivel mondial și voința politica de a îndeplini angajamentele ce deriva din aceasta convenție.

3.3 Protocolul de la Kyoto la UNFCCC

Cea de-a treia Conferința a Părților ce s-a desfășurat în decembrie 1997 la Kyoto, în Japonia, a reprezentat un nou pas înainte în problema schimbărilor climatice globale. Dovezile științifice apărute după adoptarea UNFCCC au indicat necesitatea unor măsuri mai stringente de reducere a GHG. S-a cerut Părților la Convenție să-și asume angajamente mai puternice decât stabilizarea emisiilor de GHG (conform UNFCCC) și sa limiteze sau sa reducă emisiile de GHG în prima perioada de angajament (2008-2012) cu o cota negociata. România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1999 fiind apoi prima Parte aflată pe Anexa I a UNFCCC care l-a ratificat în ianuarie 2001 prin Legea nr. 3/2001 . Valoarea angajamentului de reducere a emisiilor de GHG adoptat de România este de 8% față de anul de baza 1989. Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare la nivel internațional la data de 18 februarie 2005.

Protocolul prevede, de asemenea, posibilitatea utilizării celor trei mecanisme flexibile cunoscute sub numele de Implementare în Comun (JI), Mecanismul de Dezvoltare Curata (CDM) și Comercializarea Internationala a Emisiilor (IET). Acestea au fost proiectate pentru a ajuta Părțile aflate pe Anexa B a Protocolului sa reducă costurile privind îndeplinirea angajamentelor de reducere a emisiilor de GHG, profitând de oportunitatile de reducere a acestora în alte tari, sau de creșterea capacității de sechestrare a GHG, care implica costuri mai mici decât în propria țara. Acestea oferă, de asemenea, beneficii și țărilor gazda prin asigurarea finanțării pentru proiectele de reducere a emisiilor de GHG.

3.4 Integrarea în Uniunea Europeană

Strategia se bazează pe faptul ca România va adera la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. În acest scop, România este în curs de armonizare a politicilor sale cu cele ale UE și de transpunere și implementare a acquis-ului comunitar al UE. Politica generală privind schimbările climatice are o mare prioritate în UE și cuprinde un număr mare de măsuri care au ca scop reducerea emisiilor de GHG.

Programul European privind Schimbările Climatice (ECCP) consta în politici și reglementări la nivelul UE, care contribuie, direct sau indirect, la realizarea angajamentului UE de reducere a emisiilor de GHG cu 8% comparativ cu anul de baza 1990. Acest program a stat la baza infiintarii schemei de comercializare a permiselor de emisii de GHG în cadrul Comunității.

Cel de-al "VI-lea Program de de Acțiune pentru Mediu" al UE stabilește obiectivele de mediu pentru perioada 2001-2010, incluzând și o serie de măsuri specifice privind schimbările climatice, cum ar fi: intensificarea aplicării măsurilor de eficienta energetica; integrarea obiectivelor privind schimbările climatice în politicile sectoriale ale UE în domeniul transporturilor, energiei, industriei, politicii regionale și agriculturii; modificarea sistemului de taxe din sectorul energetic; intensificarea cercetării și îmbunătățirea accesului publicului și a sectorului privat la informații în domeniu. Programul solicita, de asemenea, reducerea globală a emisiilor de GHG până în anul 2020 cu 20-40% față de nivelul din anul 1990 și o limitare a acestora cu 70% pe termen lung.

Capacitatea instituțională și financiară a tuturor factorilor cheie implicați în domeniul schimbărilor climatice trebuie să fie intarita, în cel mai scurt timp, ținând seama de acțiunile și programele viitoare ce vor trebui implementate după anul 2012.

Capitolul IV Emisiile de gaze cu efect de sera (GHG) în România

În acest Capitol sunt sintetizate aspectele principale privind tendintele viitoare ale emisiilor de GHG din România ținând seama de cea de-a III-a Comunicare Naționala a României la Secretariatul UNFCCC și de Raportul privind Inventarul Național de gaze cu efect de sera din 2004.

4.1 Emisiile actuale de GHG în România

Potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto, România s-a angajat sa reducă emisiile de GHG cu 8% față de nivelul din 1989 (anul de baza) în prima perioada de angajament 2008-2012. Anul de baza pentru emisiile de HFC-uri, PFG-uri și SF(6) este 1995. Potrivit Articolului 12 din UNFCCC, România a transmis prima Comunicare Naționala (CN1) la Secretariatul UNFCCC în anul 1995 și CN2 în 1998. CN3 a fost transmisă în cel de-al doilea trimestru al anului 2005. Cel mai recent Inventar Național al GHG realizat în conformitate cu Formularul Comun de Raportare (CRF) și Raportul privind Inventarul Național (NIR) pentru anii cuprinși în intervalul 1989-2002 a fost transmis în 2004.

Figura 4.1 prezintă emisiile totale de GHG din România în perioada 1989-2002 comparativ cu valoarea ținta stabilită prin Protocolul de la Kyoto.

Fig. 4.1: Emisii totale nete de GHG exprimate în CO(2) echivalent în perioada 1989-2002.

Sursa: "Raportul privind Inventarul Național 1989-2002", Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și institutul Național de Ceroetare-Dezvoltare pentru Proiectia Mediului - ICIM București, 2004

Emisiile totale nete de GHG au scăzut în 2002 cu circa 50% comparativ cu anul de baza 1989. Scăderea s-a datorat în principal reducerii producției industriale și restructurării economiei în perioada de tranzitie spre o economie de piața. Totodată, și intrarea în funcțiune în 1996 a primului reactor de la Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda a avut un impact semnificativ asupra emisiilor de GHG.

Figura 4.2 demonstreaza faptul ca cel mai important sector din punct de vedere al emisiilor de GHG în România în perioada 1989-2002 a fost sectorul "Energie". În toate sectoarele, cu excepția transporturilor, emisiile s-au redus.

Figura 42: Tendinta emisiilor de GHG pe sectoare de activitate, în perioada 1989-2002.

Sursa: "Raportul privind Inventarul Național 1989-2002", Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului - ICIM București, 2004

Inventarul Național de GHG are încă nevoie de îmbunătățiri. Unele gaze și surse de emisii nu au fost încă incluse, în special, în cazul HFC-urilor și SF(6). Calitatea generală a inventarului se va îmbunătăți pentru asigurarea gradului de acuratete a datelor rezultate. Este de asteptat ca în urma acestor îmbunătățiri să apară o mica creștere a nivelului emisiilor.

4.2 Scenarii privind evoluția emisiilor de GHG

Instituțiile implicate în domeniul schimbărilor climatice vor evalua tendintele viitoare ale emisiilor de GHG și impactul acțiunilor și măsurilor alternative asupra acestor tendinte. În acest sens, au fost elaborate scenarii privind prognoza emisiilor de GHG din România, scenarii cu orizont în anul 2020. Scenariile dezvoltate au la baza o serie de ipoteze privind creșterea PIB-ului și niveluri diferite de implementare a politicilor și măsurilor interne de reducere a emisiilor de GHG. Scenariile prevăzute în cea de-a II-a Comunicare Naționala a României la Secretariatul UNFCCC (2005) pornesc de la Strategia de Dezvoltare Durabila a României "Orizont 2025". Din analiza acestor scenarii se pot trage următoarele concluzii generale:

● Emisiile de GHG în anul 2012 vor rămâne mult sub limita impusa prin Protocolul de la Kyoto, chiar și în ipoteza unei cresteri importante a PIB. Nivelul emisiilor poate continua sa crească și după 2012.

● Conform scenariului de referința emisiile de GHG vor crește cu circa 2% pe an, ceea ce reprezintă o rata a creșterii mai scăzută decât rata creșterii PIB. Aceasta fiind în principal rezultatul trecerii la sectoare economice mai puțin energo-intensive, schimbării combustibililor și îmbunătățirii randamentelor în sectorul energetic. Arderea combustibililor fosili în sectorul energetic va rămâne cea mai mare sursa de emisii de GHG dar cea mai mare creștere procentuală a emisiilor se va observa în sectorul transporturilor.

● Exista un potențial însemnat de reducere în continuare a intensitatii carbonului în economia României, între optiuni se numara, printre altele, schimbarea în continuare a combustibililor și îmbunătățirea eficientei în sectorul energetic, creșterea producției de electricitate din surse regenerabile și îmbunătățirea în continuare a eficientei energetice în sectoarele economice de utilizare finala. În sectoarele ne-energetice, exista, de asemenea, potențial de reducere a emisiilor de metan din sectoarele agricultura și managementul deșeurilor, în paralel, poate crește capacitatea de sechestrare a CO(2) prin împăduriri și modificări de folosință a terenurilor. Mai mult decât atât, emisiile de N(2)O pot fi reduse semnificativ în sectoarele agricultura și industrie.

● Identificarea necesităților privind dezvoltarea ulterioară a unor scenarii specifice va fi analizata în cadrul PNASC.

4.3 Aspecte importante privind emisiile de GHG din România

Atingerea valorii ținta prevăzute de Protocolul de la Kyoto

Nivelul actual al emisiilor de GHG este cu circa 50% mai scăzut decât valoarea ținta prevăzută în Protocolul de la Kyoto. Chiar într-un scenariu ce prevede o puternica creștere economică în lipsa oricăror măsuri suplimentare de reducere, este foarte puțin probabil ca emisiile sa crească peste nivelul valorii ținta prevăzute de Protocolul de la Kyoto înainte de încheierea primei perioade de angajament (2012).

Emisiile de GHG după 2012

Emisiile de GHG pot continua sa crească după 2012. Pentru ca România să poată administra emisiile de GHG pe termen lung este necesară îmbunătățirea cunoașterii amanuntite a surselor de emisii de GHG și a factorilor ce influențează aceste emisii. România trebuie, de asemenea, să se pregătească pentru viitoarele politici și reglementări naționale și internaționale pentru perioada de după 2012.

Scăderea intensitatii carbonului în creșterea economică

Intensitatea actuala a energiei și a carbonului din economia românească este încă ridicată comparativ cu media din UE. Creșterea economică din anii următori ar putea determina o creștere a emisiilor de GHG în 2020 față de 2002 de până la 40%, conform celei de-a III-a Comunicări Naționale a României la Secretariatul UNFCCC. Exploatarea potențialului mare de reducere a intensitatii carbonului în creșterea economică rămâne importanța din următoarele motive:

1. Va fi pusă în valoare competitivitatea industriei românești pe piața unica europeană și internationala.

2. România se va afla într-o poziție mai buna în cadrul negocierilor viitoare privind viitorul regim internațional în domeniul schimbărilor climatice de după 2012, în baza UNFCCC, fiind capabilă sa demonstreze ca deja face eforturi pentru reducerea în continuare a intensitatii carbonului în economie. România va fi, de asemenea, mai bine pregatita să facă fața obligațiilor viitoare privind respectarea unor noi limite de emisii.

3. În situația actuala de investiții și de restructurare tehnologică, exista o oportunitate de a introduce măsuri de eficienta energetica și de reducere în continuare a emisiilor de GHG, cu beneficii de lungă durata pe perioada de existenta utila a noilor tehnologii.

Potențialul de comercializare internationala a emisiilor în baza Protocolului de la Kyoto

Scenariile privind emisiile de GHG demonstreaza faptul ca va rămâne o diferența de cel puțin 50 milioane tone de CO(2) echivalent anual, ca diferența între nivelul valorii ținta prevăzute de Protocolul de la Kyoto și emisiile totale din perioada de angajament 2008-2012, având în vedere chiar posibilele incertitudini asociate inventarelor și proiectiilor de emisii de GHG.

Îmbunătățirea inventarelor și a scenariilor privind emisiile de GHG

Se impune îmbunătățirea nivelul de acoperire și a calității inventarelor de emisii de GHG în scopul reducerii incertitudinilor. Rămâne în continuare o problemă importanța insuficienta datelor privind unele gaze non-CO(2) [HFC-uri și SF(6)] și unele categorii de surse. Procedurile de colectare și prelucrare a datelor privind aceste gaze vor trebui îmbunătățite o dată cu elaborarea inventarelor viitoare.

Îmbunătățirea calității și gradului de acoperire a scenariilor privind emisiile viitoare de GHG din România trebuie, de asemenea, să se bucure de o mai mare atenție. Informațiile prezentate de aceste scenarii sunt esențiale ca date de intrare în procesul de elaborare a politicilor, pentru a putea urmări efectele dezvoltării economice asupra emisiilor viitoare de GHG și a evalua efectele acțiunilor și măsurilor alternative.

Capitolul V Impact, vulnerabilitate și adaptare la schimbările climatice

5.1 Fundamentare

Modificarea condițiilor climatice regionale și locale va influența ecosistemele, asezarile umane și infrastructura. Modificările preconizate de temperatura și precipitatii pot duce la modificarea perioadelor de vegetație și la deplasarea liniilor de demarcatie dintre păduri și pajiști, Evenimentele meteorologice extreme (furtuni, inundații, secete) își vor putea face apariția mai frecvent iar riscurile și pagubele aferente pot deveni mai semnificative. Zonele afectate de seceta s-au extins în ultimele decenii în România, Zonele cele mai expuse secetei se afla în sud-estul tarii, dar aproape întreaga țara a fost afectată, de seceta prelungită. Împreună cu inundatiile, perioadele indelungate de seceta duc la pierderi economice însemnate în agricultura, transporturi, alimentarea cu energie, gospodărirea apelor, sănătate și gospodării. Predictiile pe bază de modele climatice globale arata ca ne putem aștepta la o aparitie mai frecventa a evenimentelor meteorologice extreme.

Efecte asupra agriculturii

În ultimul deceniu, perioadele de seceta și inundații au devenit mai frecvente, cu efecte negative asupra productivitatii agricole, în special la grâu și porumb. Cercetători din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie (ANM) au utilizat mai multe modele agrometeorologice pentru a analiza efectele potențiale asupra productivitatii agricole la principalele culturi din România.

Efecte asupra silviculturii

Aproape un sfert din suprafața României este reprezentată de zone împădurite, care adapostesc un număr mare de specii și ecosisteme. Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor din România a fost analizat cu ajutorul mai multor modele climatice globale, în zonele împădurite joase și deluroase se preconizeaza o scădere considerabila a productivitatii pădurilor după anul 2040 datorită creșterii temperaturilor și scaderii volumului precipitatiilor.

Efecte asupra gospodăririi apelor

Consecințele hidrologice ale creșterii concentratiei de CO(2) în atmosfera sunt semnificative. Modelarea acestora a fost realizată în România, punându-se accent pe principalele bazine hidrografice. Rezultatele arata efectele probabile ale modificărilor în volumul precipitatiilor și în evapo-transpiratie.

Efecte asupra așezărilor umane

Sectoarele industrial, comercial, rezidential, tertiar și de infrastructura (inclusiv alimentari cu energie și apa, transporturi și depozitarea deșeurilor) sunt vulnerabile la schimbările climatice în diferite moduri. Aceste sectoare sunt direct afectate de modificarea temperaturii și precipitatiilor, sau indirect prin impactul general asupra mediului, resurselor naturale și producției agricole. Sectoarele cele mai vulnerabile față de efectele schimbărilor climatice sunt construcțiile; transporturile; exploatările de petrol și gaze; turismul și industriile aflate în zone costiere. Alte sectoare potențial afectate sunt industria alimentara, prelucrarea lemnului, industria textila, producția de biomasa și de energie regenerabila.

5.2 Obiectiv specific

Obiectivul specific este de a limita costurile economice, sociale și de mediu pe temen lung ale impactului schimbărilor climatice în România.

Pentru a limita costurile economice și sociale ale schimbărilor climatice în România, se va acționa pentru îmbunătățirea nivelului de cunoaștere privind impactul schimbărilor climatice, a vulnerabilitatii și a capacității de adaptare la efectele acestora. Pe baza acestor informații vor fi identificate și prioritizate acțiuni și măsuri preventive și eficiente din punct de vedere al costurilor în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice. În perioada 2005-2007 se vor implementa acțiunile și măsurile prioritare în domeniul adaptării.

5.3 Acțiuni cheie

Următoarele acțiuni vor fi implementate pentru atingerea obiectivului specific:

1. Întărirea cooperării dintre diferitele agenții importante și instituții de cercetare și, în particular, a capacității acestora în domeniul evaluării impactului și a vulnerabilitatii la schimbările climatice în România.

2. Creșterea nivelului de cunoaștere a consecințelor ecologice, economice și sociale ale impactului schimbărilor climatice.

3. Dezvoltarea temelor referitoare la impactul schimbărilor climatice și la adaptarea la efectele acestora în programele școlare. Aceasta va contribui, de asemenea, la creșterea participării publicului la elaborarea politicilor din domeniul schimbărilor climatice.

4. Îmbunătățirea evaluării și prioritizarii acțiunilor și măsurilor de adaptare, inclusiv consecințele economice ale acestora. Aceasta cuprinde următoarele sectoare: agricultura, gospodărirea apelor, silvicultura și așezări umane.

5. Creșterea capacității de elaborare și implementare a acțiunilor și măsurilor de adaptare la nivel național, regional și local, incluzând încorporarea aspectelor privind adaptarea la schimbările climatice în agricultura, silvicultura, gospodărirea apelor și infrastructura,

PNASC va identifica principalele acțiuni și măsuri din domeniul adaptării la schimbările climatice.

5.4 Efecte preconizate ale acțiunilor privind adaptarea

Creșterea nivelului de cunoaștere privind vulnerabilitatea și efectele schimbărilor climatice în România va sprijini politicile preventive de adaptare, efective și eficiente din punct de vedere al costurilor. Multe dintre măsurile de adaptare ce vor fi implementate sunt acelea care se vor dovedi benefice chiar în lipsa unor efecte ale schimbărilor climatice și cele care pot fi implementate cu costuri mici.

Capitolul VI Cadrul instituțional, juridic și de politici

Un cadru instituțional, juridic și de politici eficient, consistent și transparent este o condiție importanța pentru implementarea unei strategii privind schimbările climatice în România. Capitolul de fața se bazează parțial pe Raportul Tematic privind Schimbările Climatice elaborat în cadrul proiectului "Autoevaluarea Capacității Naționale pentru Managementul Global al Mediului", sprijinit de PNUD-GEF.

6.1 Obiectiv specific

Stabilirea unui cadru instituțional, juridic și de politici adecvat permitand dezvoltarea și implementarea de acțiuni și măsuri în domeniul schimbărilor climatice.

6.2 Cadrul instituțional

Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor

Atribuțiile MMGA în domeniul schimbărilor climatice, sunt următoarele:

● MMGA are autoritatea de a desfășura activități legate de implementarea, coordonarea, controlul și evaluarea acțiunilor și măsurilor referitoare la implementarea UNFCCC și a Protocolului de la Kyoto.

● MMGA a fost desemnat ca punct focal național pentru UNFCCC și reprezintă Guvernul României în negocierile legate de UNFCCC și în alte reuniuni internaționale în domeniul schimbărilor climatice.

● MMGA coordonează elaborarea, implementarea și actualizarea SNSC și PNASC.

● MMGA asigura conducerea Comisiei Naționale pentru Schimbări Climatice (CNSC).

● MMGA are responsabilitatea transpunerii și implementarii Directivei ETS UE 2003/87/CE și amendamentelor aduse de Directiva 2004/101/CE , asa numita "Directiva de legătură".

Capacitatea MMGA din punct de vedere al personalului disponibil a crescut recent, în special prin înființarea unei noi Direcții privind Politicile de Mediu, Protecția Atmosferei, Schimbări Climatice. Aceasta Direcție va coordona și implementa activitățile MMGA în domeniul schimbărilor climatice.

Agenția Naționala pentru Protecția Mediului

Agenția Naționala pentru Protecția Mediului (ANPM) este instituția centrala care asigura suportul tehnic al MMGA și coordonează agențiile regionale de protecție a mediului (ARPM-uri) și agențiile locale de protecție a mediului (APM-uri). ANPM coordonează elaborarea, implementarea și monitorizarea planurilor de acțiune pentru protecția mediului la nivel național, regional și județean, care includ secțiuni privind schimbările climatice.

Alte ministere

Ministerul Economiei și Comerțului (MEC) joaca un rol important în implementarea SNSC, având atribuții privind elaborarea și implementarea politicilor în domeniile energiei și industriei, MEC este reprezentat în cadrul Comisiei Naționale pentru Schimbări Climatice (CNSC). MEC reprezintă un factor cheie în implementarea Directivei 2003/87/CE , Ministerele reprezentate în CNSC sunt: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Sănătății, Atribuțiile ministerelor referitoare la implementarea acțiunilor și măsurilor specifice în domeniul schimbărilor climatice sau la facilitarea implementarii acestora se stabilesc prin PNASC:

Comisia Naționala pentru Schimbări Climatice (CNSC)

CNSC a fost înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1275/1996 . CNSC funcționează ca principal organism consultativ al MMGA pentru deciziile referitoare la politica privind schimbările climatice. Sarcinile sale includ aprobarea comunicărilor naționale și a inventarelor de emisii de GHG, aprobarea proiectelor JI și a activităților de comercializare a emisiilor.

Rolul CNSC va fi intarit urmând ca aceasta să asigure integrarea considerentelor referitoare la schimbările climatice în alte domenii și, astfel, sa susțină implementarea SNSC. Totodată, va fi extinsă componenta CNSC prin includerea reprezentanților instituțiilor civile.

Autorități regionale și locale

Autoritățile regionale și locale, în special, municipalitatile joaca un rol important în implementarea acțiunilor și măsurilor locale atât pentru reducerea intensitatii carbonului în economie, cat și pentru adaptarea la efectele negative ale schimbărilor climatice. Ele joaca, de asemenea, un rol vital în domenii, precum planificarea urbana, inclusiv construcțiile de locuințe, utilizarea terenurilor, furnizarea apei, sistemele de energie și transport, infrastructura și servicii de urgenta și vor trebui pe viitor sa elaboreze și sa implementeze acțiuni concertate în domeniul schimbărilor climatice la nivel local. De asemenea, autoritățile locale au un rol important în pregătirea propunerilor de proiecte de tip JI.

Instituții de cercetare

O serie de instituții de cercetare sprijină în prezent autoritatea centrala în dezvoltarea și implementarea politicilor din domeniul schimbărilor climatice, printre care:

● Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Protecția Mediului - ICIM București

● Administrația Naționala de Meteorologie (ANM)

● Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS)

Se impune dezvoltarea capacității autorităților centrale, cat și a instituțiilor de cercetare care le sprijină în implementarea SNSC și a PNASC, în principal pentru:

● Sistemul național de estimare a emisiilor de GHG și inventarele naționale

● Cercetarea și elaborarea politicilor în domeniul evaluării vulnerabilitatii și al adaptării la schimbările climatice

● Implementarea Directivei ETS UE 2003/87/CE , în special elaborarea Planului Național de Alocare și monitorizarea Directivei

● Operarea Registrului Național de emisii GHG

● Elaborarea și implementarea acțiunilor și măsurilor privind reducerea intensitatii carbonului în economia României.

6.3. Cadrul juridic

România a ratificat Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC) prin Legea nr. 24/1994 și a fost prima țara din Anexa I a UNFCCC, care a ratificat Protocolul de la Kyoto la UNFCCC prin Legea nr. 3/2001 . Acestea sunt singurele legi din România referitoare direct la domeniul schimbărilor climatice. În prezent, legislația din diferite domenii include aspecte privind schimbările climatice.

În ultimii ani au fost transpuse și implementate în România, o serie de Directive UE cu un impact substanțial asupra emisiilor de GHG în domeniul energiei și în alte domenii. În cadrul implementarii SNSC se vor elabora o serie de acte normative privind schimbările climatice, referitoare la;

● Actualizarea Hotărârea Guvernului nr. 1275/1996 referitor la înființarea Comisiei Naționale pentru Schimbări Climatice, care să reflecte noile atribuții, participarea și cooperarea dintre instituții.

● Aprobarea PNASC.

● Transpunerea Directivei UE nr. 2003/87/CE amendata prin Directiva nr. 2004/101/CE .

● Stabilirea responsabilităților și a cadrului instituțional și procedural pentru mecanismul Implementare în comun.

● Stabilirea unui mecanism de comercializare internationala a emisiilor conform Articolului 17 a) Protocolului de la Kyoto, și pe baza Schemei de Investiții Verzi.

● Stabilirea unui sistem național de evaluare a GHG și a unui registru național (Hotărâre a Guvernului sau Ordin al Ministrului).

6.4 Cadrul de politici

Măsurile și acțiunile în domeniul mediului sunt conturate de Strategia Naționala privind Protecția Mediului, în care este menționat și domeniul schimbărilor climatice. Strategia și Planul de Acțiune privind Protecția Atmosferei prezintă mai detaliat politicile României legate de îmbunătățirea calității aerului.

SNSC contureaza politica generală a României privind îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul negocierilor de aderare la UE și a obligațiilor ca parte la UNFCCC, precum și activitățile voluntare ale României în domeniul schimbărilor climatice. PNASC va dezvolta mai departe obiectivele stabilite în SNSC, prin identificarea de acțiuni și măsuri concrete. SNSC interactioneaza cu strategiile Guvernului României din alte domenii și, prin urmare, tine seama, în mod deosebit de următoarele documente:

● Strategia de Dezvoltare Durabila a României "Orizont 2025";

● Politica industriala a României;

● Foaia de parcurs din domeniul energetic din România aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2003 );

● Strategia naționala în domeniul eficientei energetice aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 163/2004 );

● Strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1535/2003 ).

În viitor, strategiile sectoriale naționale și planurile de acțiune ce vor fi elaborate în România vor trebui sa corespundă și cu SNSC pentru a integra eficient obiectivele strategice privind schimbările climatice în politicile naționale. Aceasta se va putea realiza, printre altele, prin creșterea capacității diferitelor ministere în domeniul schimbărilor climatice și prin includerea considerentelor legate de schimbările climatice în procesul de planificare a strategiilor sectoriale, cat și prin consultarea Comisiei Naționale pentru Schimbări Climatice, în calitate de organism consultativ. PNASC va dezvolta în detaliu acest aspect.

Capitolul VII Implementarea UNFCCC sl a Protocolului de la Kyoto

7.1 Fundamentare

Protocolul de la Kyoto stipulează ca toate Părțile din Anexa I a UNFCCC trebuie să înființeze un sistem național de estimare a emisiilor antropice a tuturor GHG, care nu sunt prevăzute de Protocolul de la Montreal. România trebuie să transmită anual un inventar național al emisiilor de GHG în baza sistemului național de evaluare a emisiilor de GHG și, la intervale regulate, comunicări naționale conform UNFCCC și Protocolului de la Kyoto.

Îndeplinirea acestor obligații va sprijini atingerea criteriilor de eligibilitate privind participarea voluntara a României în cadrul mecanismelor flexibile stabilite prin Protocolul de la Kyoto.

România trebuie, de asemenea, sa înființeze și sa opereze un registru național de urmărire și înregistrare a tranzacțiilor în cadrul mecanismelor flexibile și sa demonstreze conformarea cu angajamentele prevăzute de Protocolul de la Kyoto.

Totodată se impune identificarea și analiza activitățile necesare pregătirii poziției României asupra politicilor și reglementărilor internaționale viitoare după anul 2012.

7.2 Sistemul național de evaluare a emisiilor de GHG

7.2.1 Obiectiv specific

Evaluarea cu acuratete a emisiilor de GHG din România reprezintă o cerința esențială pentru elaborarea politicii naționale și internaționale a României privind schimbările climatice. România va implementa un sistem național de evaluare a emisiilor de GHG în deplina conformitate cu cerințele UNFCCC și UE.

Articolul 5 din Protocolul de la Kyoto stipulează ca toate Părțile din Anexa I UNFCCC trebuie să stabilească un sistem național de evaluare a emisiilor antropice a tuturor GHG, care nu sunt prevăzute de Protocolul de la Montreal. Sistemul trebuie să se conformeze cerințelor și deciziilor UNFCCC și Deciziei nr. 280/2004/CE privind mecanismul de monitorizare a emisiilor de GHG, România a transmis anual în ultima perioadă inventarele emisiilor de GHG, dar sistemul de evaluare trebuie să fie îmbunătățit.

Obiectivul specific este reprezentat astfel de necesitatea implementarii sistemului național de evaluare a emisiilor de GHG și a cantității sechestrate de CO(2), în conformitate cu cerințele UNFCCC și UE.

7.2.2 Acțiuni cheie

Pentru implementarea sistemului național de evaluare a emisiilor de GHG sunt necesare următoarele acțiuni:

1. Dezvoltarea cadrului legislativ sau administrativ privind înființarea sistemului național de evaluare a emisiilor de GHG. Aceasta va fi realizată în cadrul sistemului național de evaluare și gestionare integrată a calității aerului, prevăzut prin Hotărârea Guvernului nr. 586/2004. Sistemul asigura cadrul organizațional, instituțional și procedural privind cooperarea dintre autorități și instituții publice care au competente în domeniul protecției atmosferei și managementului calității aerului în România. Organizațiile implicate în sistemul național de evaluare a emisiilor de GHG sunt, pe lângă MMGA, Agenția Naționala de Protecție a Mediului (AMPM), Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Protecția Mediului (ICIM) și Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS). În plus, MMGA a semnat un Memorandum cu Institutul Național de Statistica (INS).

2. Stabilirea și reglementarea unui sistem de formatare, colectare, procesare și prezentare a datelor și informațiilor necesare elaborării inventarului național. O atenție sporită trebuie acordată, în particular, emisiilor de GHG non-CO(2) emisiilor din agricultura și cantităților sechestrate de CO(2) din silvicultura. Aceasta activitate include și introducerea unui sistem de evaluare și control a calității.

3. Asigurarea resurselor (financiare, tehnice și umane) și capacității necesare pentru pregătirea și transmiterea în timp a inventarelor după verificarea și aprobarea interna.

4. Stabilirea mecanismelor și practicilor de analiza și evaluare anuală a tendințelor de evoluție a emisiilor de GHG.

5. Transmiterea raportului la UNFCCC în vederea demonstrării capacității de urmărire a emisiilor de GHG proprii față de cantitatea atribuită. Conformarea este supusă revizuirii Comitetului de Conformare din cadrul UNFCCC. Raportul trebuie să fie depus cel mai târziu în septembrie 2006 pentru a permite României sa participe la JI Modul I și IET, începând din ianuarie 2008.

7.2.3 Efectele preconizate ale unui sistem național de evaluare a emisiilor de GHG

Sistemul național de evaluare a emisiilor de GHG va oferi o evaluare la timp și cu acuratete a emisiilor de GHG din România, tendintele și principalii factori determinanți ai acestora. Sistemul național este prevăzut de Protocolul de la Kyoto și este unul dintre criteriile de eligibilitate pentru tranzacționarea emisiilor (JI Modul I și IET). Ca avantaj auxiliar, acesta va asigura eficienta și eficacitatea politicilor României în acest domeniu:

● Poziția României asupra apropiatelor negocieri ale regimului internațional privind schimbările climatice post-2012 și noile obligații potențiale, va fi mai puternica, datorită faptului ca aceasta se va baza pe o mai buna înțelegere a tendințelor viitoare ale emisiilor de GHG.

● Potențialul ele implementare a mecanismelor flexibile în baza Protocolului de la Kyoto și avantajele acestora vor putea fi mai bine estimate.

● Activitățile și măsurile interne de reducere a intensitatii carbonului în economia României pot fi axate mai clar în avantajul factorilor implicați.

7.3 Implementare în comun și Comercializarea internationala a emisiilor

7.3.1 Fundamentare

Protocolul de la Kyoto stabilește trei mecanisme flexibile (JI, CDM și IET). Acestea au fost proiectate sa ajute Părțile din Anexa B a Protocolului sa reducă costurile de realizare a angajamentelor de reducere a emisiilor proprii de GHG profitând de oportunitatile de reducere a acestora sau de creștere a capacității de sechestrare de CO(2) din atmosfera cu costuri mai mici în alte tari decât în țara proprie.

Implementare în comun

România s-a implicat cu succes de mai mulți ani în dezvoltarea proiectelor de tip Implementare în comun (JI) conform Protocolului de la Kyoto. Până în prezent în România au fost aprobate 12 proiecte JI însemnând o reducere de emisii de GHG de 7,5 milioane tone CO(2) echivalent (iunie 2005).

În ceea ce privește proiectele JI se pot deosebi doua moduri de lucru:

Modul II se aplică dacă țara gazda este Parte la Protocolul de la Kyoto, are cantitatea atribuită calculată și are un registru național în funcțiune, în cadrul Modului II, supravegherea internationala într-un cadru de reguli și proceduri internaționale are un rol hotarator în validarea și verificarea reducerilor de emisii provenite de la un proiect JI. Până acum, toate proiectele JI aprobate în România au fost elaborate ca proiecte pentru Modul II.

Modul I permite tarii gazda sa utilizeze proceduri naționale de aprobare a proiectelor și de monitorizare și verificare a reducerilor de emisii de GHG. Modul I permite țărilor gazda a proiectelor JI sa introducă proceduri simple și scurte comparativ cu Modul II JI. Criteriile de eligibilitate, identice cu cele pentru IET, sunt:

● Parte la Protocolul de la Kyoto

● Cantitate atribuită calculată

● Sistem național pentru estimarea emisiilor de GHG/cantitate sechestrata de CO(2), în vigoare

● Registru național pentru urmărirea cantității atribuite, în vigoare

● Transmiterea celui mai recent inventar național al emisiilor

În momentul de fața, România nu îndeplinește încă toate aceste criterii. Viitorul cadru de dezvoltare a proiectelor JI se va baza pe următoarele principii și premise:

1. Cel mai mare potențial pentru proiectele JI exista în domeniul energiei (inclusiv cogenerare, sistemele de încălzire centrala, producerea energiei regenerabile precum și în domeniul eficientei energetice). De asemenea, sunt eligibile proiectele în domeniul silviculturii.

2. Emisiile reduse prin implementarea proiectului și generate înainte de 2008 pot fi recompensate prin credite timpurii (sub forma de AAU-uri) în funcție de fiecare caz în parte și, în special, de importanța proiectului

3. Implementarea Directivei UE 2003/87/CE în România împreună cu Directiva care leagă schema de comercializare a emisiilor din cadrul UE cu alte sisteme de comercializare a emisiilor și cu proiectele de reducere a CO(2) (

2004/101/CE ), asa numita "Directiva de legătură", va avea un puternic impact asupra cererii de ERU-uri provenite de la proiecte implementate în România.

4. Integrarea în UE va reduce numărul de tipuri de proiecte potențiale JI, deoarece conformarea cu legislația UE conduce la obligativitatea realizării unor proiecte și, prin urmare, acestea nu vor mai fi eligibile pentru JI

Deși potențialul viitor al proiectelor JI Modul II este limitat, România va continua sa utilizeze acest mecanism în următorii ani, până când va fi eligibilă pentru dezvoltarea proiectelor JI Modul I și pentru Comercializarea Internationala a Emisiilor (IET). Pregatirile pentru îndeplinirea criteriilor de eligibilitate și realizarea procedurilor interne necesare aplicării JI Modul I și IET sunt deja în derulare.

Comercializarea internațional de emisii

Analiza scenariului privind emisiile de GHG prezentată în Capitolul 3 a indicat un potențial considerabil al României de a vinde AAU-ur conform Articolului 17 din Protocolul de la Kyoto. Astfel, România intenționează în viitorul apropiat să se implice, de asemenea, în IET conform Articolului 17 din Protocolul de la Kyoto.

Schema de Investiții Verzi (GIS) reprezintă un instrument optional de asigurare a unor beneficii pentru mediu prin comercializarea de AAU-uri în cadrul IET. Într-o GIS, veniturile sunt destinate, de obicei, finanțării proiectelor de reducere a emisiilor de GHG sau care au alte beneficii importante pentru mediu. Schema poate fi înființată de către țara care vinde, unilateral sau prin acorduri bilaterale încheiate între vânzător și cumpărător. Cel mai mare avantaj al GIS este flexibilitatea atât privind eligibilitatea și aprobarea proiectelor, cat și privind proiectarea mecanismelor financiare pentru sprijinirea proiectelor.

România intenționează sa utilizeze doua mecanisme flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto: JI (Modul I) și IET. Totodată, instalațiile care reprezintă surse semnificative de emisii de GHG din România vor participa la schema UE de comercializare a emisiilor (ETS UE). Modalitățile de utilizare simultană a celor două mecanisme flexibile și a ETS UE vor fi analizate în viitor.

Mecanismul de dezvoltare curata

România ar putea, de asemenea, participa voluntar la implementarea CDM. Având în vedere capacitatea de a îndeplini angajamentului de reducere prevăzut de Protocolul de la Kyoto pentru prima perioada de angajament (2008-2012), România nu va recurge la aceasta opțiune. Utilizarea CDM va putea fi reconsiderata în viitor.

7.3.2 Obiectiv specific

Obiectivul specific este acela de a utiliza mecanismele flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto, JI și IET, cu beneficii maxime pentru mediul și economia României, cu respectarea reglementărilor UE și a prevederilor UNFCCC.

7.3.3 Acțiuni cheie

Crearea cadrului pentru implementarea proiectelor JI

Deși procedurile practice inițiale privind proiectele JI au fost adoptate de către CNSC în 2004, este nevoie în continuare de o elaborare mai detaliată și de aprobarea unor proceduri actualizate de evaluare și aprobare a proiectelor JI și totodată, a criteriilor de eligibilitate a proiectelor. De asemenea, cadrul instituțional și responsabilitățile nu au fost stabilite încă, în vederea sprijinirii pe viitor a programului privind proiectele JI Modul I în România, sunt necesare următoarele activități:

1. Evaluarea procedurilor existente privind eligibilitatea și aprobarea proiectelor

2. Elaborarea și adoptarea reglementărilor referitoare la eligibilitatea proiectelor JI, evaluarea și aprobarea acestora.

3. Elaborarea unei metodologii eficiente privind proiectele.

Introducerea unui sistem de comercializare internationala a emisiilor România va introduce un sistem de comercializare internationala a emisiilor, conform Articolului 17 din Protocolul de la Kyoto, inclusiv în forma unei Scheme Verzi de Investiții (GIS). Acest sistem se va baza pe alocarea veniturilor din IET pentru promovarea investițiilor de reducere a emisiilor de GHG din România și pentru alte proiecte cu beneficii asupra mediului. Primul transfer de AAU-uri se poate realiza în 2008, deși primele venituri pot fi asteptate mai repede.

7.3.4 Impactul preconizat al JI și IET

JI și IET pot asigura surse adiționale de venituri pentru proiectele de investiții din România și surse adiționale de finanțare a acțiunilor și măsurilor interne din domeniul schimbărilor climatice. Investițiile pe care le pot susține aceste mecanisme flexibile vor avea direct sau indirect efecte pozitive considerabile asupra mediului și a economiei din România.

Veniturile totale potențiale din vânzarea de ERU-uri pe baza mecanismului JI în România depind de potențialul existent pentru proiecte JI. Până în prezent au fost deja contractate proiecte care generează un volum de ERU-uri și AAU-uri de circa 7,5 milioane tone CO(2) echivalent, corespunzător unei valori de circa 40 milioane Euro. Presupunand o rapida punere în practica a legislației și procedurilor referitoare la JI Modul I, acest volum ar putea crește substanțial până la sfârșitul primei perioade de angajament (2012).

Potențialul teoretic de comercializare internationala a emisiilor (AAU-uri) conform Articolului 17 al Protocolului de la Kyoto este mult mai mare. Analiza scenariilor privind emisiile de GHG realizate pentru cea de-a III-a Comunicare Naționala indica un volum suplimentar anual de AAU-uri de cel puțin 50 milioane tone CO(2) echivalent în prima perioada de angajament.

Comercializarea se va desfășura și în cadrul unei Scheme de Investiții Verzi (GIS) și, prin urmare, volumele tranzactionale în forma GIS vor fi limitate de proiectele potențiale care sunt fezabile în cadrul GIS. Astfel, potențialul de tranzactionare va depinde și de proiectarea GIS și de dorința cumparatorilor de AAU-uri de a investi în GIS a României pentru a sprijini deciziile de utilizare a mecanismului JI și a GIS în sectoarele acoperite de ETS UE.

7.4 Înființarea registrului național

Ca Parte cuprinsă în Anexa B a Protocolului de la Kyoto, România va avea în vigoare Registrul Național al emisiilor de GHG cel mai târziu la 31 decembrie 2006. Registrul va asigura contabilitatea cu acuratete a emiterii, deținerii, transferurilor, achiziției, anulării și retragerii de Unități ale Cantității Atribuite (AAU-uri). Unități Inlaturate (RMU-uri), Unități de Reducere a Emisiilor (ERU-uri) și Reduceri Certificate de Emisii (CER-uri) și a raportarii acestor unități. Registrul Național al emisiilor de GHG trebuie să fie o baza electronică de date standardizata și trebuie să aibă specificății functionale similare cu registrele de securitate financiară.

Registrul Național al emisiilor de GHG în România, va fi administrat de MMGA. Registrul Național al emisiilor de GHG respecta atât prevederile UNFCCC cat și prevederile Directivei UE nr. 2003/87/CE . Structura specifică a Registrului Național al emisiilor de GHG incluzând necesitățile instituționale și tehnice va fi prevăzută în cadrul PNASC.

7.5 Acțiuni după anul 2012

Exista o recunoaștere generală a faptului ca Protocolul de la Kyoto reprezintă doar un prim pas în rezolvarea problemelor privind schimbările climatice și ca trebuie implementate o serie de acțiuni pe viitor pentru atingerea obiectivului principal al UNFCCC.

În cadrul celor 25 de State Membre UE se desfășoară discuții avansate privind viitoarele acțiuni și tinte comune de reducere a emisiilor de GHG ca o parte a unui posibil angajament după 2012. În acest sens câteva State Membre au anuntat deja stabilirea unor tinte naționale de reducere a emisiilor de GHG pe termen mediu și lung.

Comisia Europeană a precizat în ultima comunicare din 2005 necesitatea unei participari internaționale mai largi la reducerea emisiilor de GHG, includerea mai multor sectoare, cum ar fi aviația, transportul maritim și silvicultura, necesitatea creșterii nivelului de inovare în cadrul EU pentru dezvoltarea tehnologiilor în concordanta cu mediu, cat și elaborarea unor politici de adaptare la schimbările climatice. De asemenea, UE a solicitat îmbunătățirea deciziilor ce vor fi luate în cazul unor investiții pe termen lung în domeniul energiei, transporturilor și construcțiilor, continuarea utilizării instrumentelor flexibile și respectarea mecanismelor flexibile de reducere a emisiilor de GHG în UE și la nivel global. Totodată, o noua faza a Programului European în domeniul Schimbărilor Climatice va fi lansata în 2005.

Toate aceste inițiative dezbătute de Statele Membre UE vor afecta în mod cert funcționarea viitoare a principalelor sectoare economice din România. Astfel, România va urmări îndeaproape dezvoltarea acestora, pentru a-și pregati poziția naționala referitoare la acțiunile preconizate a se desfășura după anul 2012.

Capitolul VIII Implementarea Directivei UE nr. 2003/87/CE ,

8.1 Fundamentare

Directiva UE privind înființarea unei scheme de comercializare a permiselor de emisii de GHG în cadrul Comunității (

2003/87/CE ), pe scurt "Directiva UE privind comercializarea emisiilor", sau "ETS UE" a fost adoptată în anul 2003.

ETS UE nu este un mecanism prevăzut de Protocolul de la Kyoto ci un instrument de reducere a emisiilor de GHG în cadrul politicii UE referitoare la schimbările climatice. ETS UE a fost concepută pentru a sprijini Statele Membre UE în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO(2) prevăzute de Protocolul de la Kyoto într-o maniera eficienta din punct de vedere al costurilor. Schema stabilește un sistem de limitare-tranzactionare bazat, în prima faza, doar pe instalațiile industriale care emit CO(2). Sectoarele industriale prevăzute în prima faza a aplicării schemei cuprind: instalații de ardere de peste 20 MWS instalații din rafinarii, cuptoare de cocs, precum și instalații din siderurgie, industria mineralelor, cimentului, sticlei, ceramicei, celulozei și hârtiei.

Directiva 2003/87/CE , a fost amendata prin Directiva nr. 2004/101/CE , asa numita "Directiva de legătură", care recunoaște reducerile de emisii generate de proiecte JI și CDM și permite utilizarea acestora în cadrul ETS UE.

Prima perioada de aplicare a ETS UE a început în 1 ianuarie 2005 și va dura până la 31 decembrie 2007, după care va urma a doua perioada de cinci ani (1 ianuarie 2008-31 decembrie 2012),

8.2 Obiectiv specific

România este obligată, ca viitor stat membru UE, sa transpuna, cel mai târziu la data aderării, Directiva privind comercializarea emisiilor în legislația naționala. România recunoaște, de asemenea, potentialele avantaje economice și de mediu ce pot fi obținute prin comercializarea emisiilor în cadrul UE.

Astfel, obiectivul specific este de a implementa Directiva UE privind comercializarea emisiilor și de a transpune toate reglementările importante ale UE în domeniu pentru a permite începerea comercializării emisiilor la 1 ianuarie 2007, data integrării României în UE.

8.3 Acțiuni cheie

Următoarele acțiuni trebuie desfășurate pentru a atinge obiectivul specific:

a) Stabilirea autorității competente

Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor (MMGA) este responsabil cu transpunerea și implementarea Directivei și este desemnat autoritate competentă.

b) Stabilirea cadrului instituțional și procedural

Implicarea, responsabilitățile și mandatul diferitelor ministere, agenții și instituții în implementarea ETS UE vor fi stabilite pentru fiecare activitate în parte. Aceasta include, de asemenea, asigurarea resurselor necesare (financiare, tehnice și de personal).

c) Elaborarea și adoptarea primului și celui de-al doilea Plan Național de Alocare (NAP) asa cum este prevăzut la lit. g.

d) Introducerea unui sistem de monitorizare

Ghidul CE privind Monitorizarea și Raportarea (MRG) aprobat prin Decizia CE din 29 ianuarie 2004 stabilește procedura de monitorizare și raportare a emisiilor de GHG. Ghidul MRG va fi transpus în legislația naționala și se vor stabili protocoale detaliate de monitorizare, precum și responsabilitățile privind monitorizarea, procedurile și regulile de verificare, inclusiv proceduri de acreditare a verificatorilor.

e) Furnizarea informațiilor către viitorii participanți din sectoarele energie și industrie Actualul nivel de constientizare privind ETS UE este încă foarte scăzut. El va trebui îmbunătățit pentru a asigura participarea factorilor implicați la ETS UE. Ministerele de resort, și, în special, Ministerul Economiei și Comerțului, vor juca un rol important în acest sens.

f) Înființarea registrului ETS al emisiilor

Directiva UE prevede înființarea unui sistem de înregistrare a permiselor de emisii CO(2) până la data implementarii complete. Sistemul va trebui să respecte cerințele UNFCCC și UE. Registrul va fi combinat cu Registrul Național ce se va înființa în cadrul UNFCCC. Registrul va deveni operational până la sfârșitul anului 2006.

g) Planul Național de Alocare

Planul Național de Alocare (NAP) determina cantitatea totală de permise pe care Guvernul României intenționează să le aloce și modul în care acestea vor fi alocate fiecărei instalații în parte. Luând ca data de începere pentru comercializare 1 ianuarie 2007, primul NAP al României va fi elaborat numai pentru ultimul an al primei perioade de comercializare (2007). Pentru cea de-a doua perioada de comercializare, 2008-2012 va trebui elaborat un nou NAP.

Ambele NAP vor putea fi elaborate în paralel și supuse aprobării CE până la mijlocul anului 2006.

Elaborarea NAP cuprinde următoarele activități:

● Stabilirea cadrului instituțional și a responsabilităților diferitelor ministere, agenții și alte instituții care vor fi implicate în elaborarea NAP (până la sfârșitul anului 2005), Ministerul Economiei st Comerțului (MEC) este responsabil de elaborarea politicii energetice și industriale din România, acestea reprezentând cele mai importante doua sectoare cuprinse în ETS UE. Astfel MEC va fi implicat într-o mare măsura în elaborarea NAP.

● Realizarea inventarului instalațiilor și a agenților economici care vor participa la ETS UE (până la sfârșitul anului 2005).

● Creșterea nivelului de constientizare a viitorilor participanți la ETS UE și asigurarea implicarii lor în elaborarea NAP (în perioada 2005-2006).

● Evaluarea disponibilității și calității datelor privind emisiile de CO(2) și stabilirea surselor de date ce vor fi utilizate (până la sfârșitul anului 2005).

● Determinarea plafonului maxim al emisiilor de CO(2) din sistem la nivel național. Acesta se referă la totalitatea permiselor alocate tuturor instalațiilor.

● Selectarea metodologiei de alocare, incluzând determinarea anului de referința, în vederea sustinerii deciziei privind NAP vor fi evaluate consecințele economice și de mediu ale diferitelor metodologii de alocare.

● Alocarea permiselor pe fiecare instalatie și prezentarea proiectului primului și celui de-a doilea NAP (până la sfârșitul trimestrului 2 din 2006). De asemenea, urmează să fie stabilită o rezervă de permise pentru viitorii participanți la ETS UE și pentru proiectele de tip Implementare în comun.

● Desfășurarea unor consultări publice privind primul și cel de-al doilea NAP (până la sfârșitul trimestrului 2 din 2006).

● Notificarea CE privind primul și cel de-al doilea NAP (până la mijlocul anului 2006).

● Adoptarea finala a primului și celui de-al doilea NAP (până la sfârșitul anului 2006).

MMGA va pregati un plan de lucru detaliat incluzând un orar bine stabilit privind elaborarea NAP până la sfârșitul anului 2005.

8.4 Impactul preconizat al ETS UE în România

ETS UE, cuprinzând circa 50% din totalul emisiilor de GHG din UE, va contribui în mod hotarator la realizarea angajamentelor de reducere a emisiilor de GHG din UE și din Statele Membre într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor și la trecerea spre o economie cu consum redus de carbon în viitor, în România, implementarea ETS UE va permite unui număr mare de agenți economici din sectorul energiei și industriei sa participe la comercializarea emisiilor. În cazul realizării reducerilor de emisii, companiile participante își pot crea venituri suplimentare prin vânzarea pe piața a acestui surplus de permise.

Impactul exact din punctul de vedere al veniturilor nete pentru economia României în ansamblu ei și pentru fiecare sector în parte nu poate fi cuantificat încă. Acesta va rezultă din procesul elaborării NAP. NAP va realiza un echilibru între interesele agenților economici participanți, o creștere economică ulterioară și integritatea mediului prin evitarea supra-alocarilor de permise.

Sarcina administrativă pentru participanți va fi minimizata pe cat posibil, păstrând totodată fiabilitatea și transparenta sistemului.

Un alt avantaj al ETS UE este acela ca, pentru prima data, mulți agenți economici din România vor privi aspectele legate de schimbările climatice din perspectiva economică, ceea ce va duce la constientizarea problemelor.

Impactul interactiunii dintre ETS UE și alte politici din domeniul schimbărilor climatice și cel al energiei din România, cum ar fi introducerea certificatelor verzi, rămâne încă necunoscut și necesita o atenta monitorizare.

Capitolul IX Acțiuni și măsuri de reducere a intensitatii carbonului în economia României

9.1 Fundamentare

Necesitatea ca România sa adopte măsuri de limitare a emisiilor de GHG este redusă având în vedere nivelul actual al emisiilor de GHG și tendintele preconizate ale acestora. Implementarea măsurilor interne în domeniul schimbărilor climatice este totuși determinata și de alți factori:

În primul rând, angajamentele asumate prin ratificarea UNFCCC, a Protocolului de la Kyoto și prin integrarea la UE necesita o atitudine activa privind reducerea emisiilor de GHG.

În cel de-al doilea rând, reglementările naționale și UE necesita acțiuni specifice.

În sfârșit, multe dintre măsurile și acțiunile desfășurate în domeniul schimbărilor climatice vor conduce direct sau indirect la o imbunatatire a eficientei și vor contribui la asigurarea competivitatii pe termen lung a economiei românești. Acțiunile și măsurile specifice vor fi prevăzute în cadrul Planului național de acțiune privind schimbările climatice.

9.2 Obiectiv specific

România a derulat deja diferite acțiuni și măsuri care implica direct sau indirect reducerea emisiilor de GHG ca urmare a transpunerii acquis-ului comunitar al UE. Rămâne încă de exploatat un potențial considerabil. Având în vedere nivelul economiei românești, accentul va cădea asupra acelor acțiuni și măsuri care necesita costuri minime și care prezintă beneficii economice.

Astfel obiectivul specific este de a continua implementarea acțiunilor și măsurilor existente de reducere a intensitatii carbonului în economia României în deplina conformitate cu acquis-ul comunitar al UE.

9.3 Acțiuni cheie

Următoarele activități vor contribui la realizarea obiectivului specific:

1. Adoptarea Planului național de acțiune privind schimbările climatice

Planul național de acțiune privind schimbările climatice (PNASC) va fi adoptat până la sfârșitul anului 2005 și va cuprinde perioada 2005-2007. PNASC va conține acțiunile concrete necesare, inclusiv sursele de finanțare ale acestora, pentru a îndeplini obiectivele adoptate prin Strategia naționala a României privind schimbările climatice (SNSC).

2. Integrarea obiectivelor referitoare la schimbările climatice în politicile sectoriale Sectoarele prioritare pentru introducerea acțiunilor și măsurilor de reducere a emisiilor de GHG sunt: energie, industrie, transporturi, depozite de deșeuri, și construcții. Ministerele responsabile vor trebui sa țină seama de efectele acțiunilor și măsurilor de limitare a emisiilor de GHG asupra diferitelor sectoare. În acest sens, se va stabili o strânsă colaborare între ministerele responsabile și MMGA prin intermediul CNSC. Mai departe, MMGA va sprijini ministerele responsabile în îmbunătățirea capacității acestora privind integrarea obiectivelor schimbărilor climatice în politicile sectoriale.

3. Creșterea finanțării pentru implementarea acțiunilor sl masorilor interne

Surse noi de finanțare pentru acțiuni și măsuri interne vor fi identificate și studiate, în special cu ajutorul mecanismului de comercializare a emisiilor.

4. Identificarea celor mai fezabile și mai eficiente acțiuni și măsuri din punct de vedere economic

Pe baza evaluării tuturor acțiunilor și măsurilor disponibile, se va face o selecție de acțiuni și măsuri prioritare. Acestea vor fi incluse în PNASC.

9.4 Impact preconizat al acțiunilor și măsurilor interne

Multe acțiuni și măsuri vizează scăderea intensitatii energetice în economia României. Aceasta prezintă următoarele avantaje:

● Îmbunătățirea eficientei energetice va întări poziția competitivă a agenților economici din România pe piețele internaționale.

● Foaia de parcurs pentru Energie scoate în evidenta importanța reducerii intensitatii energetice ca măsura importanța pentru asigurarea siguranței energetice a României.

Măsurile de reducere a intensitatii carbonului în producția și consumul de energie și materiale implica o utilizare mai larga a tehnologiilor avansate. Aceste tehnologii presupun adesea și alte avantaje, ca de exemplu scăderea utilizării altor resurse, creșterea nivelului producției sau, de exemplu, creșterea valorii proprietăților.

Reducerea emisiilor de GHG induce de cele mai multe ori o reducere a altor efecte negative asupra mediului, cum ar fi poluarea locală a atmosferei cu SO(2), NO(X) și pulberi provenite de la termocentrale.

Costurile și beneficiile fiecărei acțiuni și măsuri vor fi evaluate în Planul național de acțiune privind schimbările climatice.

Capitolul X Educație, cercetare și creșterea constientizarii

10.1 Fundamentare

Articolul 6 al UNFCCC se referă direct la educație, instruire, constientizarea publicului, accesul la informații și cooperare internationala. Constientizarea publicului privind schimbările climatice necesita o imbunatatire semnificativă, deși sectorul privat, asociațiile patronale din industrie și unii agenți economici individuali devin din ce în ce mai interesați de problematica schimbărilor climatice în România.

10.2 Obiectiv specific

Schimbările climatice reprezintă un domeniu intersectorial care trebuie integrat în, politicile planurile și proiectele din diferite sectoare. Aceasta necesita un nivel ridicat de cunoaștere și constientizare privind schimbările climatice la nivelul autorităților, agenților economici și publicului, în general. Un efort deosebit este necesar pentru implementarea Protocolului de la Kyoto, în special referitor la participarea agenților economici din industrie la dezvoltarea proiectelor JI și la comercializarea emisiilor.

Astfel, obiectivul specific este încorporarea aspectelor privind schimbările climatice în educație și cercetare, și creșterea gradului de constientizare și de participare a publicului în luarea deciziilor referitoare la schimbări climatice în România.

10.3 Acțiuni cheie

1. Educația

În privinta educației, este necesar să fie dezvoltat un plan de acțiune privind educarea, instruirea și constientizarea publicului cu privire la aspectele legate de schimbările climatice. Acesta va include elaborarea unor programe de instruire specifice, includerea aspectelor privind schimbările climatice în programa școlară și universitară, precum și elaborarea unor materiale de instruire și informare.

2. Cercetare

În privinta cercetării științifice și dezvoltării, este necesară stabilirea "celor mai bune practici" metodologice, pentru a:

● identifica și dezvolta abordari, și metodologii de evaluare a impactului acțiunilor și măsurilor din domeniul schimbărilor climatice;

● îmbunătăți metodologii de prognozare a tendintei de evoluție a emisiilor de GHG;

● îmbunătăți metodologii de inventariere a emisiilor de GHG;

● îmbunătăți evaluarea impactului (inclusiv evaluarea și managementul riscului) și a posibilităților de adaptare.

3. Creșterea constientizarii

Un alt domeniu important de acțiune este reprezentat de introducerea companiilor de constientizare a publicului cu privire la schimbările climatice pentru factorii relevanti implicați, cum ar fi autoritățile centrale, comunitatea de afaceri, ONG-urile de mediu și mass-media. Acestea pot include de la activități de informare cu caracter general până la campanii de informare tematice, cum ar fi, de exemplu, participarea agenților economici din industrie la activități legate de aplicarea proiectelor JI sau la comercializarea emisiilor în cadrul ETS UE,

Creșterea constientizarii va conduce și la creșterea nivelului de participare a publicului la elaborarea politicilor în domeniul schimbărilor climatice. Implementarea politicilor din domeniul schimbărilor climatice implica și are efecte asupra autorităților publice, sectorului privat și publicului, iar pentru succesul acestora este necesară îmbunătățirea cunoașterii și participării la aplicarea acestora. Astfel, Guvernul României va face toate eforturile pentru asigurarea participării active a publicului în pregătirea și implementarea politicilor prin implicarea încă de la început a factorilor interesați și a grupurilor ținta.

4. Participarea publicului la luarea deciziei

O serie de prevederi ale UNFCCC și ale Protocolului de la Kyoto, cat și ale reglementărilor

UE conțin reguli specifice privind rolul și drepturile societății civile.

Deși abordarea variaza, exista, totuși, o serie de cerințe și proceduri definite pentru participarea publicului în luarea deciziei, inclusiv în procesul de aprobare a proiectelor JI.

10.4 Impact preconizat

România va beneficia de pe urma activităților menționate mai sus pentru creșterea capacității și cunoștințelor grupurilor de factori interesați în domeniul schimbărilor climatice.

O baza științifică mai buna privind politicile din domeniul schimbărilor climatice și o creștere a cooperării dintre comunitatea științifică și factorii de decizie va determina o creștere a eficientei și eficacitatii acestor politici

O intensificare a constientizarii publicului, a educației și a participării publicului în luarea deciziei va facilita implementarea acțiunilor și măsurilor care necesita sprijinul activ din partea factorilor interesați din societate,

Capitolul XI Implementarea și actualizarea SNSC

11.1 Resurse necesare pentru implementarea Strategiei naționale a României privind schimbările climatice

Au fost identificate următoarele categorii de resurse necesare:

● Capacitate instituțională din punct de vedere al personalului în cadrul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (MMGA), altor ministere, agenții de implementare și instituții de cercetare.

● Specializarea necesară a personalului din MMGA, din alte ministere, agenții de implementare și instituții de cercetare.

● Capacitate instituțională din punct de vedere al colaborării necesare și al stabilirii mecanismelor de cooperare între instituțiile guvernamentale și între guvern și factorii interesați din societate.

● Finanțarea necesară pentru implementarea SNSC și a acțiunilor identificate. Sunt indicate ca posibile surse de finanțare (contribuții de la bugetul de stat, donații internationali, fonduri UE și venituri GIS).

Tabelul prevăzut în Anexa B a prezentei Strategii conține o estimare orientativa a resurselor necesare pentru fiecare obiectiv din cadrul SNSC.

11.2 Elaborarea Planului național de acțiune privind schimbările climatice

PNASC este principalul instrument de implementare a SNSC. PNASC va detalia modul de implementare a SNCS și va determina modul de raportare al progreselor realizate în implementarea acesteia. PNASC va operationaliza obiectivele SNCS în acțiuni, măsuri și proiecte specifice pentru perioada 2005-2007.

PNASC va trasa sarcini și va desemna responsabilități diferitelor instituții, identificand în mod clar instituțiile care răspund de fiecare acțiune sau măsura. Se vor stabili termene clare pentru obiectivele ce trebuie îndeplinite și vor fi identificate, unde este posibil, sursele de finanțare pentru acțiunile, măsurile și proiectele specifice. Vor fi apoi stabiliți indicatori pentru fiecare obiectiv specific.

Deși Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor răspunde de elaborarea PNASC, este necesară o colaborare permanenta cu toate ministerele responsabile precum și cu alte instituții din România, sectorul privat și ONG-uri care să asigure implementarea PNASC. Este esențial ca și acțiunile și măsurile să fie elaborate pe baza cooperării, pentru ca toate părțile participante să aibă sentimentul proprietății asupra lor.

11.3 Monitorizarea și actualizarea SNSC

Monitorizarea progresului implementarii

MMGA va prezenta anual un raport privind progresele implementarii, pe baza informațiilor provenite de la alte ministere și instituții responsabile. Comisia Naționala pentru Schimbări Climatice va fi implicata în monitorizarea progresului implementarii. Astfel, vor fi elaborati în cadrul PNASC indicatori pentru implementarea strategiei.

Actualizarea SNSC

Având în vedere ca scopul general al SNSC este acela de a dispune de o abordare actualizată și coordonata a provocarilor prezentate de schimbările climatice și de a concentra acțiunile asupra prioritatilor comune este esențial ca SNSC și PNASC să fie instrumente dinamice pentru a reflecta schimbarea diferitelor circumstanțe și întărirea cunoașterii în domeniu. În 2007, SNSC va fi actualizată pentru a acoperi perioada următoare 2008-2012 identică cu cea stabilită prin Protocolul de la Kyoto ca prima perioada de angajament.

Capitolul XII Concluzii

Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor a initiat elaborarea primei SNSC și a NAP în domeniu, ținând cont de prevederile articolului 10 din Protocolul de la Kyoto la UNFCCCS, care prevede că "toate Părțile, luând în considerare responsabilitățile lor comune, dar diferențiate, și prioritățile naționale specifice și de dezvoltare regionala, obiectivele și circumstanțele naționale, reafirmand angajamentele existente în art. 4 din UNFCCC, și continuand sa avanseze cu implementarea acestor angajamente în vederea atingerii dezvoltării durabile vor trebui sa formuleze, acolo unde se justifica, și pe cat posibil, programe naționale în domeniul schimbărilor climatice".

Abordarea principala a Guvernului României în domeniul schimbărilor climatice, având în vedere, totodată, dezvoltarea durabila se referă la:

● Îndeplinirea angajamentelor asumate prin ratificarea UNFCCC și a Protocolului de la Kyoto;

● Realizarea angajamentelor asumate prin integrarea României în UE;

● Posibilele avantaje ale economiei României prin utilizarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto (JI și IET prin GIS), a aplicării ETS UE și a implementarii inițiativelor, eficiente din punct de vedere al costurilor, privind reducerea intensitatii carbonului;

● Adaptarea la viitoarele schimbări climatice și minimizarea impactului negativ al schimbărilor climatice asupra României,

În același timp SNSC face referire și la cel de-al 6-lea Program de Acțiune al UE, ce are ca obiectiv principal dezvoltarea durabila, urmărind în același timp și îmbunătățirea mediului, în general, și a calității vieții în UE și stabilește prioritățile de mediu pe o perioadă de 10 ani, pentru a acorda suficient timp identificarii de noi măsuri, implementarii și evaluării efectelor lor. Programul susține cu hotărâre obiectivele cheie și prioritățile referitoare la mediu ale UE, fapt ce va contribui la dezvoltarea strategiei dezvoltării durabile.