Decizia nr. 43/1997

Ion Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Leizerovici Gita împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 136 din 5 noiembrie 1996 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 februarie 1997, în prezenta recurentei și a procurorului, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 4 martie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 136 din 5 noiembrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit

nefondata excepția de necostitutionalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Soluția s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, care, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, este obligatorie, întrucît nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluții.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Leizerovici Gita, susținând ca "prin motivarea pe care se întemeiază hotărârea atacată se recunoaște ca fiind constituțional recursul în anulare, recurs vadit netemeinic și ilegal".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

În punctele de vedere exprimate, Senatul și Guvernul considera ca recursul este neîntemeiat, având în vedere ca prevederile recursului în anulare, astfel cum este reglementat de Codul de procedură civilă, au făcut obiectul unor decizii ale Curții Constituționale, definitive, care, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituție, sunt obligatorii.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Senatului și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile recurentei și ale procurorului, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. În aceste condiții, urmează a se admite recursul și, în temeiul art. 25 din Legea nr. 47/1992, ținând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, urmează a se modifica decizia atacată, în sensul respingerii excepției de necostitutionalitate ca fiind lipsită de obiect.

În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

Decide:

Admite recursul declarat de Leizerovici Gita și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 136 din 5 noiembrie 1996, în sensul că respinge excepția de necostitutionalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 martie 1997.