Decizia nr. 464/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Sanda Ionescu în Dosarul nr. 3.597/2005 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Precizează că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, Curtea respingând acea excepție. Consideră că nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea soluției pronunțate cu acel prilej.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.597/2005, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sanda Ionescu, într-o cauză civilă având ca obiect emiterea unei somații de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Constituție, care garantează accesul liber la justiție, întrucât elimină posibilitățile de probare a netemeiniciei cererii formulate de creditor, încălcând astfel dreptul la apărare. De asemenea, consideră că

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

îngrădește dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 6 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că textul de lege criticat nu încalcă dreptul la apărare al debitorului, întrucât procedura reglementată de

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, caracterizată în special prin celeritate. Precizează că limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri, completate cu explicații și lămuriri date de părți, a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii somației de plată. Mai arată că această limitare "este deopotrivă valabilă pentru ambele părți, ele având condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiție și la un proces echitabil". În plus, debitorul nemulțumit de soluția pronunțată de judecător în cadrul procedurii somației de plată "poate formula cerere în anulare, care se soluționează de instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, iar rezolvarea definitivă a litigiului se face după normele dreptului comun, fiind asigurate, astfel, toate cerințele unui proces echitabil, precum și toate condițiile pentru exercitarea lui". Pentru aceste motive, consideră că textul de lege criticat este în acord și cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că prevederile

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

"tratează în mod echitabil și egal ambele părți în cauză, oferind atât creditorului, cât și debitorului posibilitatea să-și susțină interesele pe baza actelor depuse, precum și prin explicații și lămuriri date judecătorului". În continuare arată că debitorul poate formula cerere de anulare a ordonanței judecătorului, instanța competentă urmând să o judece în condițiile exercitării drepturilor procesuale prevăzute de dreptul comun. Amintește și jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume deciziile nr. 251/2004 și nr. 29/2005.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

sunt constituționale. În opinia sa, textul de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate "nu conține norme contrare dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum și de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil". Arată că "prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

se reglementează o procedură specială, simplificată și accelerată, derogatorie de la normele generale ale procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un termen cât mai scurt a creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle și explicațiile date de părți". Mai arată că "mijloacele procedurale puse la îndemâna părților diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, iar părțile au oricând deschisă calea unei acțiuni pe dreptul comun".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Ca urmare a modificărilor și completărilor aduse

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, aprobată la rândul ei prin

Legea nr. 5/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003, precum și a rectificării publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, conform căreia "în loc de «...somația de plată către creditor...» se va citi: «....somația de plată către debitor...»", textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 6: "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor, precum și termenul de plată.

(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înțelegerii părților.

(4) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Constituție, conform căruia nici o lege nu poate îngrădi nici unei persoane exercitarea dreptului de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Din motivarea excepției de neconstituționalitate se poate deduce că autorul acesteia își raportează critica de neconstituționalitate și la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, referitor la dreptul la un proces echitabil, și la cele ale art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, care garantează dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată, prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca și în prezenta cauză. Cu acel prilej, Curtea a reținut că " Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură specială, simplificată și accelerată pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri în afară de lămuririle și explicațiile date de către părți". Conform celor statuate de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, "acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază, la înscrisuri, completate de explicațiile și lămuririle date de părți". În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la justiție, Curtea a observat că "scopul emiterii

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

a constat tocmai în instituirea unei proceduri speciale și accelerate, derogatorie de la normele generale ale procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un termen cât mai scurt a creanțelor". De asemenea, prin

Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, Curtea a reținut că "Întrucât ordonanța privind somația de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligații de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însușite de părți, este justificată cerința ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părți urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părți, ele având condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiție și la un proces echitabil". Argumentele care au condus la pronunțarea soluțiilor din deciziile precizate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Sanda Ionescu în Dosarul nr. 3.597/2005 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2005.