Decizia nr. 463/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dunaco Invest" - S.R.L. Galați în Dosarul nr. 198/LJ/2004 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 198/LJ/2004, Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dunaco Invest" - S.R.L. Galați în Dosarul nr. 198/LJ/2004 într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară și faliment.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 64/1995

încalcă textele constituționale ale art. 16, 21 și 24. Se consideră că "perioada de minimum 30 de zile în care un debitor și-a încetat plățile să fie pus în stare de insolvență" este mult prea scurtă, având în vedere dispozițiile

art. 3 din Decretul nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă, precum și "volumul operațiunilor de decontări financiare față de creditori". Totodată, autorul excepției apreciază că dispozițiile legale criticate constituie atât o "sancțiune mult prea severă", cât și "o constrângere mult prea rigidă față de posibilitățile economice, financiare".

Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opțiuni instanța arată că dispozițiile legale criticate "nu aduc nici o atingere principiului egalității în drepturi, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situații identice, fără a crea vreo discriminare între cetățeni".

De asemenea, în susținerea acestei opinii instanța invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 202 din 7 octombrie 2002, nr. 341 din 5 decembrie 2002 și nr. 332 din 16 septembrie 2004.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată, în esență, că norma contestată are dublu efect protector, urmărind "atât recuperarea creanțelor, cât și salvgardarea debitorului, prin relansarea activității sale". Totodată, se mai apreciază că dreptul formulării cererii introductive pentru declanșarea procedurii prevăzute de

Legea nr. 64/1995

"este condiționat de caracterul creanțelor și de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanță și în orice valoare nesemnificativă".

Guvernul apreciază că principiul egalității nu înseamnă uniformitate și, în consecință, "se poate concluziona că procedura specială creată prin

Legea nr. 64/1995 , în general, și, în particular, dispozițiile articolului 36, constituie o reglementare diferită a unor situații diferite, prin urmare nu sunt întrunite condițiile calificării acesteia ca tratament discriminatoriu". Totodată, se consideră că nu sunt încălcate nici prevederile art. 24 din Constituție, întrucât "stabilirea unor termene procedurale mai scurte, dar care nu impietează asupra aspectelor privind asigurarea apărării, răspunde și preocupării debitorului de a fi elucidate, cât mai rapid, îndoielile cu privire la starea de insolvență invocată de creditor în cererea sa de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment".

Guvernul apreciază că art. 21 din Constituție, invocat de autorul excepției în susținerea acesteia, nu este incident în cauză, termenul de 30 de zile nefiind un termen procedural, ci este "un termen a cărui expirare marchează starea de insolvență a debitorului, [iar] scurgerea acestuia nu influențează dreptul debitorului de a se adresa instanței pentru a se pronunța asupra realității acestei stări și/sau pentru a-i solicita punerea în mișcare a garanțiilor procedurale prevăzute de legea insolvenței".

Totodată, în susținerea punctului de vedere comunicat, Guvernul invocă și jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere se arată că "dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situații identice, fără a se crea vreo discriminare între cetățeni pe criterii arbitrare". Totodată, Avocatul Poporului arată că dispoziția potrivit căreia orice "creditor, care are o creanță certă, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile, reprezintă o concretizare a principiului constituțional al accesului liber la justiție". În sensul celor de mai sus este invocată și jurisprudența Curții Constituționale.

De asemenea, se apreciază că "părțile interesate, debitori sau creditori, pot formula, din momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare și falimentului, toate apărările pe care le consideră necesare, nefiind astfel încălcat dreptul la apărare".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie textul

art. 29 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, care, în urma republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, a devenit art. 36. În consecință, Curtea reține că, în realitate, critica de neconstituționalitate privește în mod exclusiv prevederile în vigoare ale

art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , care au următorul cuprins:

"(1) Orice creditor care are una sau mai multe creanțe certe, lichide și exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvență din cauza încetării plăților față de acesta timp de cel puțin 30 de zile, în următoarele condiții:

a) dacă creanțele izvorăsc din raporturi de muncă sau raporturi obligaționale civile, acestea trebuie să aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condițiile legii și calculate la data formulării cererii introductive;

b) în celelalte cazuri creanțele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;

c) în cazul unui creditor care deține creanțe din ambele categorii menționate la lit. a) și b), cuantumul total al creanțelor trebuie să fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condițiile legii și calculate la data formulării cererii introductive".

Textele constituționale invocate în mod expres în susținerea excepției sunt cele ale art. 16, 21 și 24. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, autorul excepției se referă numai la prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 24, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

În esență, autorul excepției de neconstituționalitate susține că termenul de cel puțin 30 de zile, după expirarea căruia debitorul este prezumat a fi în insolvență dacă a încetat plățile față de un creditor, în condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , este mult prea scurt și constituie atât o "sancțiune mult prea severă", cât și "o constrângere mult prea rigidă față de posibilitățile economice, financiare" ale sale, ceea ce este de natură a încălca principiile egalității, al liberului acces la justiție, precum și dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că textul

art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

[anterior republicării, art. 29] a mai format obiectul controlului de constituționalitate. Prin numeroase decizii, de exemplu,

Decizia nr. 97 din 4 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 19 aprilie 2004,

Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004,

Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003,

Decizia nr. 332 din 16 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.034 din 9 noiembrie 2004, Curtea Constituțională a stabilit conformitatea textului cu prevederile Constituției.

Astfel, Curtea, prin

Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003

a reținut că "dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, fac parte din capitolul III «Procedura», secțiunea 1 «Cererile introductive», subsecțiunea 2 «Cererile creditorilor ori ale camerelor de comerț și industrie teritoriale» și prevăd condițiile în care un creditor poate introduce la tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului unui debitor persoană juridică.

Scopul Legii privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului este, potrivit

art. 2 din Legea nr. 64/1995 , republicată, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plăți, fie prin reorganizarea întreprinderii și activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Astfel, dispozițiile legii au fost instituite și pentru protejarea intereselor debitorului, având în vedere faptul că acesta este supus unei singure urmăriri silite, iar nu câte uneia sau chiar mai multor executări silite efectuate de fiecare creditor. [...] Totodată, Curtea reține că procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995

a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu și-a îndeplinit obligațiile de plată de bunăvoie, iar dreptul de proprietate și prerogativele sale, în special dreptul de dispoziție, trebuie exercitate în condițiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor. În acest sens, dispozițiile art. 1718 din Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, că patrimoniul unei persoane reprezintă gajul general al creditorilor acesteia pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor sale".

Prin

Decizia nr. 341 din 5 decembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003, Curtea a stabilit că "aceste prevederi nu aduc nici o atingere principiului egalității în drepturi, statuat în art. 16 din Legea fundamentală, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situații identice, fără a crea vreo discriminare între cetățeni".

De asemenea, Curtea, prin

Decizia nr. 304 din 8 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 3 septembrie 2004, a statuat, în legătură cu invocarea încălcării art. 21 din Constituție, că "reglementarea cuprinsă în textul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, în anumite condiții, orice creditor care are o creanță certă, lichidă și exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile. Acest fapt nu împiedică, sub nici un aspect, accesul liber la justiție, atât creditorii, cât și debitorii având posibilitatea de a formula pretenții și apărări. De altfel, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, «liberul acces la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale»". De altfel, Curtea reține că, prin

Legea nr. 249/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005, s-a reafirmat la alin. (7) al art. 38 dreptul debitorului de a contesta starea de insolvență. În consecință, nu se poate reține critica de neconstituționalitate a autorului excepției în raport cu dispozițiile art. 21 și 24 din Constituție.

În ceea ce privește referirea pe care autorul excepției o face cu privire la termenul general de prescripție, căutând astfel să demonstreze neconstituționalitatea textului de lege criticat, Curtea reține că termenul de 30 de zile prevăzut de

art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

nu are legătură cu acesta, nefiind un termen de prescripție.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dunaco Invest" - S.R.L. Galați în Dosarul nr. 198/LJ/2004 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2005.