Decizia nr. 440/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Lupan în Dosarul nr. 375/2005 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

La apelul nominal, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 464D/2005, care are același obiect.

La apelul nominal în Dosarul nr. 464D/2005, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de autorul excepției, Ionel Horobeț, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător din București.

Având cuvântul asupra cererii de amânare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, apreciind că autorul excepției a avut suficient timp pentru a-și angaja un apărător.

Curtea, având în vedere că citația pentru acest termen a fost adusă la cunoștința autorului excepției Ionel Horobeț la data de 2 august 2005, apreciază că acesta a avut timpul necesar pentru angajarea unui apărător din București, cererea de amânare nefiind temeinic motivată. Prin urmare, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, depusă de autorul excepției Ionel Horobeț în Dosarul nr. 464D/2005.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 488D/2005, care are același obiect.

La apelul nominal în Dosarul nr. 488D/2005, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 464D/2005 și nr. 488D/2005 la Dosarul nr. 343D/2005, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerințele conexării, prevăzute de

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât toate dosarele au obiect identic.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menționate, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 464D/2005 și nr. 488D/2005 la Dosarul nr. 343D/2005, care este primul înregistrat.

Pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile legale criticate nu instituie discriminări de natură a contraveni principiului egalității în fața legii. Totodată, consideră că faptul că legiuitorul a stabilit ca în anumite materii să existe o singură cale de atac nu are semnificația unei îngrădiri a accesului liber la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 aprilie 2005 și din 11 mai 2005, pronunțate în dosarele nr. 375/2005, nr. 9.783/2004 și nr. 2.251/2005, Tribunalul Alba - Secția civilă și Tribunalul Iași - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Ion Lupan, recurent în cadrul unui litigiu de asigurări sociale, precum și de Ionel Horobeț și de Daniel Condorachi, recurenți în cadrul unor litigii privind soluționarea unor cereri de partaj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că sintagma "valoarea de până la 1 miliard lei" contravine principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât legiuitorul instituie o discriminare în funcție de categoria socială. Astfel, autorii excepției consideră că pierd dreptul la cele trei grade de jurisdicție, adică la apel, întrucât valoarea pretențiilor lor este mai mică de 1 miliard de lei, față de cei care au pretenții peste această valoare și care, automat, au dreptul de a formula apel.

Totodată, arată că atâta vreme cât recursul este o cale de atac extraordinară, restrictivă din punct de vedere al condițiilor necesare pentru sesizarea instanței, dispozițiile legale criticate, prin faptul că restrâng, în anumite situații, exercitarea căilor de atac numai la recurs, sunt neconstituționale.

De asemenea, consideră că apelul este o cale de atac ordinară, comună, de reformare, devolutivă și suspensivă de executare, prin care partea care justifică un interes, considerând că hotărârea pronunțată este nelegală și/sau netemeinică, învestește și obligă instanța de control judiciar, ierarhic superioară aceleia care a pronunțat hotărârea, în speță tribunalul, să se pronunțe asupra motivelor de nelegalitate și/sau netemeinicie, urmând ca, în condițiile legii, să se procedeze la rejudecarea fondului. Rolul apelului fiind devolutiv, în sensul că instanța superioară este obligată să judece a doua oară în fond pricina, rezultă că prin dispozițiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă este îngrădit dreptul cetățeanului de acces la justiție, prin stabilirea condiției ca litigiul să depășească valoarea de 1 miliard de lei pentru promovarea apelului.

Astfel, arată că, spre deosebire de art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, de art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "care se mărginesc să asigure persoanei liberul acces la justiție, art. 21 din Constituția României îl garantează nu numai în vederea apărării drepturilor, ci și a intereselor sale legitime".

În final, autorul excepției Daniel Condorachi mai arată că natura juridică a litigiului în care s-a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate este partajul, "care își are originea în dreptul familiei și nu este importantă valoarea obiectului". Neavând o valoare prestabilită a imobilului al cărui partaj se solicită, întrucât valoarea acestuia fluctuează pe piața imobiliară, bunul litigant poate sau nu să întrunească valoarea impusă de dispozițiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă, adică aceea de 1 miliard de lei.

Tribunalul Alba - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată și condițiile de exercitare a căilor de atac, precum și limitările acestora. Dispozițiile legale criticate nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii și nici nu îngrădesc accesul la justiție, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără discriminări pe considerente arbitrare. Dreptului de a exercita o cale de atac îi sunt permise limitări, legiuitorul având posibilitatea de apreciere cu privire la acest aspect, astfel cum a arătat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza "Golder contra Regatului Unit" și în Cauza "Popescu contra României".

Tribunalul Iași - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată și condițiile de exercitare a căilor de atac, precum și limitările acestora. Dispozițiile legale criticate nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii și nici nu îngrădesc accesul la justiție, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără discriminări pe considerente arbitrare. Dreptului de a exercita o cale de atac îi sunt permise limitări, legiuitorul având posibilitatea de apreciere cu privire la acest aspect, astfel cum a arătat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza "Golder contra Regatului Unit" din 1975 și în Cauza "Leander contra Suediei" din 1987.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Principiul accesului liber la justiție nu este încălcat de dispozițiile legale criticate, ci, dimpotrivă, acestea reprezintă o expresie a realizării drepturilor în justiție. Instituirea regulilor privind competența și procedura de judecată este în deplină concordanță cu art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție. Așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, de exemplu prin Deciziile nr. 129/1995 și nr. 38/1998, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac, iar legiuitorul poate constitui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție, consideră că dispozițiile legale criticate nu creează discriminări între cetățeni în funcție de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalității în drepturi prevăzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituție, cât și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Regimul juridic diferit instituit de legiuitor - constând în aceea că hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Astfel, în măsura în care reglementarea se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

În final, invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994 și deciziile nr. 135/1996, nr. 20/2000 și nr. 226/2004.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, întrucât art. 282^1 din Codul de procedură civilă nu conține nici o dispoziție discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor. Curtea Constituțională a statuat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica este neîntemeiată.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 21 alin. (2) și (3) din Constituție, apreciază că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine principiului liberului acces la justiție, întrucât părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă. Legiuitorul poate constitui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 226/2004 .

În final, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură și reprezintă opțiuni ale legiuitorului, în deplină conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții introduse prin

art. I pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000) și modificate prin

art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005), având în prezent următorul conținut: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că dispozițiile legale criticate constituie norme de procedură, care stabilesc categoriile de hotărâri judecătorești care nu pot fi supuse apelului în cadrul procesului civil. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" și, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând și celelalte principii și dispoziții constituționale.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea observă că diferențierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, așa cum în mod eronat susțin autorii excepției și, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituție, de natură să aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii. Regimul juridic diferit - constând în aceea că hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor.

Referitor la prevederile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social, însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Totodată Curtea observă că din dispozițiile și principiile Legii fundamentale nu reiese obligativitatea existenței triplului grad de jurisdicție și, de asemenea, că reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. Totodată Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut și că fiind vorba despre un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (Cauza "Golder împotriva Regatului Unit", 1975).

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile legale criticate, însă înainte de modificarea acestora prin

Legea nr. 219/2005 , prin

Decizia nr. 226/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, constatând că acestea sunt constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Lupan în Dosarul nr. 375/2005 al Tribunalului Alba - Secția civilă, precum și de Ionel Horobeț și de Daniel Condorachi în dosarele nr. 9.783/2004 și nr. 2.251/2005 ale Tribunalului Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2005.