Decizia nr. 535/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsite Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , excepție ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 490//P/F/2005 al Curții de Apel Brașov.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 490/P/F/2005, Curtea de Apel Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată într-o cauză având ca obiect sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov privind recunoașterea Hotărârii penale K 173/2003, pronunțată de Tribunalul Districtual Ptuj din Republica Slovenia, relativ la condamnatul Ion Laurențiu Bălan, pentru săvârșirea infracțiunii de trecerea frauduloasă a frontierei.

În motivarea excepției invocate se arată că prevederile

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

contravin prevederilor art. 21 alin. (1) și (2), precum și art. 131 alin. (1) din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție și la rolul Ministerului Public, deoarece permit posibilitatea recunoașterii unei hotărâri penale străine numai la solicitarea autorităților competente ale statului de condamnare, iar nu și la solicitarea procurorului român sau a persoanei condamnate. De asemenea, în motivarea excepției, Curtea de Apel Brașov face referire și la restrângerea nejustificată a suveranității statului român, care "nu poate dispune, prin autoritățile competente, asupra unor chestiuni de drept public, de drept penal, în propriul său teritoriu și în legătură cu propriii cetățeni". Din acest punct de vedere, dispozițiile

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

ar contraveni prevederilor art. 1 alin. (1) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că procedura instituită prin dispozițiile

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

"este excesivă și depinde de un element aleatoriu, neexistând o garanție că orice autoritate străină competentă, la solicitarea condamnatului, va iniția procedurile prevăzute de lege în vederea recunoașterii hotărârii penale străine". Drept urmare, Guvernul apreciază că prevederile

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

sunt neconstituționale numai în măsura în care opresc persoana condamnată de a ajunge în fața instanțelor judecătorești pentru exercitarea dreptului său, potrivit art. 21 din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens arată că dispozițiile

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

nu îngrădesc dreptul părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime. De asemenea, menționează că prevederile legale criticate nu contravin sub nici un aspect regulii constituționale potrivit căreia, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Cât privește critica de neconstituționalitate a

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , față de prevederile art. 1 alin. (1) din Constituție, consideră că aceasta nu poate fi reținută, deoarece nu sunt încălcate trăsăturile și valorile supreme ale statului român.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, dispoziții conform cărora: "În vederea executării pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine, autoritățile competente ale statului de condamnare formulează o cerere de recunoaștere și executare."

Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prin aceste dispoziții legale sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (1) privind suveranitatea, ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală a abrogat, prin art. 188 lit. d), prevederile din Codul de procedură penală cuprinse în art. 519-521 (referitoare la recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte juridice străine), iar prin art. 188 lit. e), orice alte dispoziții contrare. De asemenea, în titlul V, intitulat "Recunoașterea și executarea hotărârilor penale", legea reglementează, pe de o parte, procedurile prin care se solicită recunoașterea și executarea în străinătate a hotărârilor penale pronunțate de instanțele române, iar pe de altă parte, procedurile de recunoaștere și executare în România a hotărârilor penale străine, ca mijloc prin care hotărârile penale străine produc, atunci când este cazul, efecte juridice pe teritoriul României. Pe această cale statul român își însușește hotărârea penală străină, acordându-i în virtutea propriei sale suveranități eficiență pe teritoriul său. Această reglementare are caracterul de procedură specială privind ordinea juridică internă, însă și caracterul de formă de cooperare juridică internațională în materie penală.

Potrivit noii reglementări, în vederea executării pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine rămase definitive, autoritățile competente ale statului de condamnare formulează o cerere de recunoaștere și executare [art. 115 alin. (2)], cerere care se transmite Ministerului Justiției, însoțită de o copie autentică a hotărârii și, după caz, de o declarație prin care condamnatul își exprimă consimțământul, precum și de o informare asupra duratei arestului preventiv sau a părții de pedeapsă executate până la data prezentării cererii [art. 119 alin. (1) și (2)]. Prin direcția de specialitate, Ministerul Justiției efectuează controlul de regularitate internațională a cererii, după care, după caz, o transmite procurorului general competent, în vederea sesizării instanței competente, ori o restituie, motivat [art. 119 alin. (3)]. Autoritățile judiciare române competente sunt curtea de apel în circumscripția căreia, după caz, domiciliază, își are reședința sau a fost identificat condamnatul și, respectiv, parchetul de pe lângă aceasta (art. 120).

Curtea constată că soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu depinde de prevederile

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , invocate ca fiind neconstituționale. Astfel, în cauza de față excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul unui litigiu având ca obiect recunoașterea, pe cale principală, a unei hotărâri penale străine, în condițiile art. 521 din Codul de procedură penală, dispoziții abrogate la data introducerii cererii. Prin urmare, temeiul de drept al cererii de chemare în judecată nu atrage exercitarea controlului de constituționalitate cu privire la dispozițiile

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate. Astfel fiind, devin aplicabile dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora Curtea Constituțională decide numai cu privire la prevederile de lege care au legătură cu soluționarea cauzei, precum și dispozițiile alin. (6) al aceluiași articol, potrivit căruia, dacă sunt încălcate dispozițiile alin. (1), excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

Totodată, Curtea constată că autoarea excepției solicită, în realitate, extinderea dispozițiilor legale criticate și la alte situații neprevăzute în text, în sensul adăugării în cuprinsul acestora și a posibilității condamnatului de a se adresa instanței competente cu o cerere privind recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate împotriva sa. Or, așa după cum Curtea Constituțională a reținut în mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării". De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Este de observat că, potrivit dispozițiilor

Legii nr. 302/2004 , contrar susținerilor autoarei excepției, procurorul este cel care sesizează instanța judecătorească competentă a se pronunța cu privire la cererea de recunoaștere și executare a hotărârii penale străine rămase definitive.

Referitor la invocarea, în motivarea excepției, a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Constituție, privind suveranitatea statului, se constată că acestea nu au incidență în cauză. De altfel, în conformitate cu prevederile

art. 3, care stabilește limitele cooperării judiciare, aplicarea Legii nr. 302/2004

este subordonată protecției intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică și a altor interese ale României, definite prin Constituție.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 490/P/F/2005 al Curții de Apel Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2005.