Decizia nr. 479/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandru Lambă în Dosarul nr. 1.113/2005 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul autorului excepției solicită admiterea excepției, susținând neconstituționalitatea textului de lege criticat, pentru motivele invocate în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă o normă tranzitorie care, în materia competenței instanțelor judecătorești, instituie principiul aplicării imediate a noii reglementări.

În ceea ce privește reglementarea pe calea ordonanței de urgență, aceasta este justificată prin existența unei situații extraordinare, constând în necesitatea adoptării imediate a unor norme procedurale în scopul îmbunătățirii actului de justiție și al degrevării rolului instanțelor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.113/2005, Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandru Lambă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, potrivit textului de lege criticat, instanța competentă să soluționeze recursul declarat într-o cauză este aceeași cu cea care a judecat apelul, astfel încât, în temeiul modificărilor survenite, ne aflăm în situația în care aceeași instanță să fie învestită cu controlul legalității propriilor hotărâri. În acest mod părților li se îngrădește dreptul la un proces echitabil care implică egalitatea de arme și posibilitatea promovării unui recurs efectiv, ceea ce este de natură a încălca dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție și cele ale art. 6 paragraful întâi și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 14 paragraful întâi din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

Mai mult, dispozițiile criticate contravin și art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât au fost introduse printr-o ordonanță de urgență, în situația în care nu există un caz excepțional care să justifice salvgardarea unui interes public prin intermediul unor modificări legislative în regim de urgență ale Codului de procedură civilă.

Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât aceeași instanță judecă ambele căi de atac, apelul și recursul, fapt ce determină încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 21 din Constituția României, referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, dacă în materia aplicării în timp a normelor de procedură referitoare la competența instanțelor principiul este acela al ultraactivității legii vechi, textul de lege criticat adoptă o soluție diferită, constând în aplicarea imediată a legii noi. O asemenea derogare ține de competența legiuitorului și nu contravine nici unei prevederi constituționale, legiuitorul aplicând și în această materie regula de drept comun consacrată de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.

Modificarea competenței, aplicarea de îndată a noilor norme și stabilirea normelor tranzitorii nu constituie o încălcare a principiilor constituționale, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, reglementarea competenței, a procedurii și a căilor de atac reprezintă aributele exclusive ale legiuitorului. Sub acest aspect se invocă jurisprudența Curții Constituționale (de exemplu

Decizia nr. 129/1995 ), care a statuat că accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul având posibilitatea de a institui reguli deosebite în considerarea unor situații diferite.

Pe de altă parte se mai apreciază că situațiile tranzitorii decurgând din aplicarea imediată a normelor de competență nu impietează asupra exercitării drepturilor procesuale ale părților, întrucât căile de atac se soluționează de complete diferite, într-o altă compunere a instanței. În acest sens, tocmai judecarea recursurilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi fost de natură să impieteze asupra dreptului la un proces echitabil, asupra celerității în materie civilă și, în ultimă instanță, asupra liberului acces la justiție.

Nu pot fi primite nici susținerile autorului excepției, potrivit cărora Codul de procedură civilă nu poate fi modificat prin ordonanță de urgență. Astfel, art. 73 din Constituție, care enumeră categoriile de materii ce intră în sfera de reglementare a legii organice, prevede la alin. (3) lit. t) că numai Legea fundamentală poate califica o lege ca atare. Or, art. 126 alin. (2) nu conține o astfel de calificare, procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești fiind stabilite prin lege ordinară.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, echitatea procesului fiind asigurată prin aplicarea egală, față de toate părțile în proces, a normelor de procedură după care se desfășoară judecata, iar termenul rezonabil este apreciat în funcție de circumstanțele cauzei supuse judecății. În plus, stabilirea competenței și procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, dispozițiile legale criticate fiind în deplină concordanță cu art. 126 alin. (2) din Constituție.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a alin. 2 al articolului unic din

Legea nr. 493/2004

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituție, se apreciază că aceasta nu poate fi reținută, întrucât ordonanța de urgență nu reprezintă o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci un act normativ adoptat de Guvern, în baza unei prevederi constituționale, pentru reglementarea unor situații extraordinare, în speță o mai bună administrare a justiției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. II alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, ordonanță aprobată cu modificări prin

Legea nr. 493/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004.

Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: "Căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în:

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.";

- Art. 124 alin. (2): "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți."

De asemenea, sunt nesocotite și prevederile art. 6 paragraful întâi și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 14 paragraful întâi din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra criticii având ca obiect dispozițiile

art. II alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004

instanța constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 361/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 22 august 2005, respingând excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Cu acel prilej, Curtea a învederat că, "având în vedere susținerile autorului, potrivit cărora în litigiul dedus judecății recursul ar trebui judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu de curtea de apel respectivă, care a soluționat apelul în aceeași cauză, Curtea constată că din dispozițiile și principiile constituționale nu reiese competența instanței supreme de a soluționa toate recursurile.

În realitate este vorba despre reglementarea unor situații tranzitorii, reglementare care nu îngrădește accesul liber la justiție și nici dreptul la un proces echitabil, întrucât căile de atac respective - apelul și recursul - se soluționează de complete diferite, asigurându-se astfel respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că această susținere este nefondată, întrucât părțile au un real acces la toate căile de atac, ordinare sau extraordinare, iar faptul că apelul și recursul sunt judecate de aceeași instanță, dar într-o compunere diferită a completelor, nu are semnificația unei îngrădiri aduse efectivității căilor de atac".

Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Față de criticile de neconstituționalitate, potrivit cărora dispozițiile "au fost introduse printr-o ordonanță de urgență, în situația în care nu există un caz excepțional care să justifice salvgardarea unui interes public", Curtea reține că în cazul ordonanțelor de urgență, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, emiterea lor este condiționată de existența unor "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgența în cuprinsul ordonanței. În ceea ce privește

Ordonanța de urgență nr. 65/2004 , Guvernul a motivat emiterea acesteia prin necesitatea adoptării unor măsuri imediate, de natură să înlăture anumite disfuncționalități în înfăptuirea actului de justiție, determinate de supraaglomerarea activității instanțelor judecătorești, respectiv printr-o mai bună administrare a dosarelor aflate în curs de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandru Lambă în Dosarul nr. 1.113/2005 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2005.