Decizia nr. 534/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Akif Kaftar în Dosarul nr. 5.051/2004 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.051/2004, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de inculpatul Akif Kaftar, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că teza a doua a dispoziției legale criticate, referitoare la condiționarea anulării actului de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată în alt mod, contravine prevederilor constituționale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, raportate la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și celor ale art. 24, privind dreptul la apărare. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat este neconstituțional și față de art. 20 din Constituție, raportat la art. 5 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Iași apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu sunt în contradicție cu textele constituționale pretins încălcate. Totodată, arată că, potrivit art. 361 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, inculpatul poate ataca cu apel încheierile instanței, considerate nelegale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 21 din Constituție, raportate la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece nu se îngrădește dreptul părților de a apela la instanțele judecătorești și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează într-o societate democratică procesul echitabil. Totodată, apreciază că prevederile legale criticate constituie garanții ale respectării dreptului la apărare al părților în tot cursul procesului penal. Cât privește dispozițiile art. 20 din Constituție, raportate la art. 5 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate, de asemenea, în motivarea excepției, consideră că acestea nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, raportate la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 24, privind dreptul la apărare. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat este neconstituțional și față de art. 20 din Constituție, referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la art. 5 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la libertate și la siguranță.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Nulitatea reprezintă o sancțiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deși inițial nu au respectat formele procedurale, își pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce și să dovedească vătămarea pretinsă.

Astfel fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul părților la un proces echitabil, deoarece acestea nu îngrădesc dreptul părților de a apela la instanțele judecătorești, având în vedere că nulitatea relativă a actului este invocată în fața instanței judecătorești care soluționează cauza, asigurându-se astfel dreptul părților la un proces echitabil. Pe de altă parte, potrivit art. 361 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, părțile pot ataca cu apel încheierile instanței, considerate nelegale.

Prevederile art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală nu limitează nici posibilitatea părților de a-și exercită, potrivit art. 24 din Legea fundamentală, dreptul la apărare. Dispozițiile legale criticate constituie garanții ale respectării dreptului la apărare, invocarea nulității de către partea care a suferit o vătămare procesuală fiind un mijloc de asigurare a respectării prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal.

Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală față de dispozițiile art. 20 din Constituție, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la art. 5 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la libertate și la siguranță, se constată că acestea nu au incidență în cauza de față.

Este de observat că, prin invocarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a vizat extinderea dispozițiilor legale criticate și la alte situații neprevăzute în text, în sensul de a se permite "nulitatea încheierii instanței de judecată care nu cuprinde elementele impuse de art. 304 și art. 305 din Codul de procedură penală", ceea ce ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv și ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport de critici similare, prin

Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția pronunțată prin această decizie, cât și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Akif Kaftar în Dosarul nr. 5.051/2004 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2005.