Decizia nr. 519/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Magna Holding" - S.R.L. din Ploiești în Dosarul nr. 848/2005 al Judecătoriei Ploiești.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă, întrucât, ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă au fost abrogate prin

Legea nr. 219/2005 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 848/2005, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Magna Holding" - S.R.L. din Ploiești, intimată într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei contestații la executare introduse de contestatoarea Societatea Comercială "Mercur" - S.A. din Ploiești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, într-un proces civil, decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe reprezintă o inechitate, întrucât părțile nu mai beneficiază de egalitatea în drepturi garantată de art. 16 din Constituție. Totodată, susține că dispoziția legală criticată contravine și dreptului la apărare, precum și principiului ocrotirii și garantării dreptului de proprietate privată.

Judecătoria Ploiești și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, pentru a fi respectat principiul contradictorialității care guvernează procesul civil, este necesar ca părțile adverse să cunoască încă de la începutul procesului poziția celeilalte părți față de litigiul dedus judecății, precum și să cunoască dovezile pe care fiecare parte intenționează să le producă în fața instanței, pentru a putea propune și administra dovezile contrare, pe cât posibil în același timp, așa cum prevede art. 167 alin. 3 din Codul de procedură civilă. De asemenea, apreciază că nu se poate susține că se încalcă dreptul la apărare, întrucât legea acordă un termen rezonabil pârâtului pentru a-i da posibilitatea să depună întâmpinare, iar faptul nedepunerii întâmpinării îi este imputabil și, prin urmare, trebuie să suporte consecințele culpei sale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că, întrucât art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă a fost abrogat în mod expres prin

Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , aceste dispoziții nu mai pot face obiectul controlului de constituționalitate, astfel cum rezultă din prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă, întrucât art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă a fost abrogat prin

Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , iar, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se poate pronunța numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate având ca obiect dispoziții legale în vigoare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, la data încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică".

Prin

art. I pct. 22 din Legea nr. 219/2005

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

(lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005), art. 118 alin. 2 a fost abrogat, dispoziția legală criticată nemaifiind preluată în altă prevedere legală.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și ale art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private.

De asemenea, autorul excepției consideră că dispoziția legală criticată contravine și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că ulterior sesizării sale prin Încheierea din 28 februarie 2005, dispozițiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă au fost abrogate în mod expres prin

art. I pct. 22 din Legea nr. 219/2005

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 .

Potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare.

Prin urmare, având în vedere că abrogarea dispozițiilor legale care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate a intervenit ulterior sesizării Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Magna Holding" - S.R.L. din Ploiești în Dosarul nr. 848/2005 al Judecătoriei Ploiești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2005.