Decizia nr. 540/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Levent Huseyn Yurukoglu în Dosarul nr. 12.486/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că situația persoanelor care locuiesc în străinătate este diferită de cea a persoanelor care locuiesc în România, iar principiul egalității presupune aplicarea unui tratament juridic diferit unor situații juridice diferite. Totodată, apreciază că regulile procedurii penale privind citarea persoanelor care se află în străinătate nu contravin nici dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție. De asemenea, consideră că aspectele privind aplicarea legii de către instanța de judecată, aspecte invocate de autorul excepției, nu intră în competența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 12.486/2003, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de inculpatul Levent Huseyn Yurukoglu, prin apărător, într-o cauză penală având ca obiect săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 și 280 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile legale criticate privind înmânarea și afișarea citației în cazul învinuitului sau inculpatului care locuiește în străinătate contravin dreptului la apărare, întrucât se prevede afișarea citației în situația în care scrisoarea recomandată nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv. Astfel, arată că sintagma "din orice alt motiv" creează interpretări și aprecieri subiective, care conduc la folosirea abuzivă și nejustificată a procedurii de citare prin afișare. O astfel de procedură nu asigură garanțiile respectării dreptului la apărare, întrucât "prin aprecierea cu ușurință a motivelor care ar determina afișarea, inculpatul ar fi pus în imposibilitatea de a se apăra". Totodată, conform art. 2 și 8 din Convenția bilaterală între România și Turcia privind asistența judiciară în materie civilă și penală, instanțele judecătorești sunt obligate să comunice actele din dosare prin intermediul ministerelor de justiție.

De asemenea, autorul excepției susține că, în cauza de față, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită față de el, la dosar neexistând dovada de îndeplinire, și anume fie semnătura destinatarului pe recipisa de primire, fie atestarea autorității turce asupra datei certe și formei transmiterii citației.

Judecătoria Sectorului 1 București și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, "inculpații fiind nemulțumiți de fapt de neacordarea unor termene lungi de 6 luni și de desfășurarea cu celeritate a procesului penal". Dispozițiile instanței judecătorești de a se efectua citarea atât prin scrisoare poștală recomandată, cât și prin afișare la ușa instanței sunt cenzurabile pe calea controlului judiciar prin căi de atac, iar nu de către Curtea Constituțională. "Nemulțumirea inculpaților față de voința legiuitorului și față de interpretarea dată de instanță legii penale nu poate constitui un motiv de neconstituționalitate a normei penale, ci, eventual, un motiv de apel împotriva încheierii prin care s-au luat măsurile pe care inculpații le apreciază ca fiind nelegale." Instanța consideră, de asemenea, că există și posibilitatea ca să nu urmărească, de fapt, prin invocarea acestei excepții de neconstituționalitate decât tergiversarea cauzei, având în vedere suspendarea de drept a dosarului în cazul înaintării excepției către Curtea Constituțională.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a reglementa procedura de judecată, cu respectarea celorlalte prevederi constituționale.

Dispozițiile art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedură penală asigură citarea persoanelor aflate în străinătate fie prin înmânarea scrisorii recomandate, fie prin luarea la cunoștință a termenului de judecată prin afișare. Întrucât aceste prevederi garantează faptul că învinuitul sau inculpatul ia la cunoștință termenul de judecată și celelalte elemente prevăzute de lege, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, dispozițiile legale criticate nu contravin dreptului la apărare.

Faptul că instanța de judecată poate determina care anume împrejurări constituie impedimente obiective la înmânarea scrisorii recomandate, astfel încât afișarea citării să devină justificată, nu constituie o chestiune de constituționalitate, ci o problemă de interpretare și aplicare a legii, care cade în sarcina exclusivă a instanțelor judecătorești, nefiind de competența Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate instituie reguli pentru realizarea procedurii de citare în situația în care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care locuiește în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum și în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poștă a cetățenilor săi, fără a aduce atingere sub nici un aspect dreptului părților la apărare. Citarea învinuitului sau inculpatului prin afișare la ușa instanței are caracter excepțional, fiind justificată de imposibilitatea realizării procedurii de citare prin înmânarea în mod direct și personal a citației.

Îndeplinirea viciată a procedurii, precum și imposibilitatea de a se prezenta la termenul fixat pot fi invocate de părțile interesate, urmând ca instanța să dispună în consecință, fiind respectate pe deplin exigențele dreptului la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, dispoziții introduse prin

art. I pct. 116 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul conținut: "În cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care locuiește în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum și în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poștă a cetățenilor săi, citația se va afișa la sediul parchetului sau al instanței, după caz."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 20 și 24 din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

De asemenea, susține că dispozițiile legale criticate contravin și prevederilor art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie ascultată în mod echitabil și public de un tribunal independent și imparțial, care va hotărî fie asupra drepturilor și obligațiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei", precum și art. 2 și 8 din Convenția bilaterală între România și Turcia privind asistența judiciară în materie civilă și penală.

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că autorul excepției este nemulțumit, pe de o parte, de posibilitatea interpretării subiective a sintagmei "din orice alt motiv" cuprinsă în textul legal criticat, interpretare care, în opinia sa, conduce la folosirea abuzivă și nejustificată a procedurii de citare prin afișare la sediul parchetului sau al instanței, după caz, iar pe de altă parte, critică aplicarea textului de procedură penală în cauza dedusă judecății, susținând că la dosar nu există dovada de îndeplinire a procedurii de citare.

Curtea constată că ambele "critici de neconstituționalitate" vizează, în realitate, interpretarea și aplicarea legii, aspecte care constituie atributul suveran al instanței de judecată în opera de înfăptuire a justiției, iar controlul acestora se realizează prin exercitarea căilor de atac.

Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Levent Huseyn Yurukoglu în Dosarul nr. 12.486/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2005.