Decizia nr. 550/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^2 și art. 580^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Traian Enoiu Besliu și Carmen Enoiu Besliu în Dosarul nr. 775/2005 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă autorii excepției, personal și asistați de avocat Raluca Bejan, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul autorilor excepției contestă instituirea intervenției militare în cadrul procedurii de executare silită a unei hotărâri judecătorești civile, ca regulă generală, lăsată la aprecierea unei entități insuficient definite, respectiv executorul judecătoresc. Intervenția "manu militari", la simpla apreciere a executorului privat, înlătură de plano egalitatea dintre creditor și debitor în fața legii și a justiției, favorizând acea parte care are suficiente resurse financiare pentru a suporta cheltuielile executării. În consecință, solicită Curții admiterea excepției și constatarea neconstituționalității textului de lege criticat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că nu există nici o contrarietate între dispoziția criticată și Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 775/2005, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^2 și art. 580^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Traian Enoiu Besliu și Carmen Enoiu Besliu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 49 și art. 55 alin. (2), prin aceea că permit intervenția agenților forței publice militare la executarea silită imobiliară, "atunci când executorul judecătoresc consideră necesar", fără a preciza condițiile și limitele acestei participări și fără a defini noțiunea de "rezistență fizică". Reglementările criticate fac posibilă intervenția nejustificată a forței publice militare împotriva civililor, pătrunderea cu forța în imobilele proprietate privată, fără să existe o minimă posibilitate legală de control înaintea unei astfel de executări violente și o minimă cale de prevenire a abuzului împotriva persoanelor aflate în dificultate. Exercitarea forței publice militare la cererea discreționară a unui executor judecătoresc privat reprezintă un abuz de autoritate care atacă demnitatea cetățeanului și drepturile lui fundamentale, dreptul de proprietate și egalitatea în fața legii.

Recurgerea la forța publică militară nu poate constitui un demers obișnuit de care se poate prevala executorul judecătoresc în îndeplinirea misiunii sale civile, private, în orice circumstanțe. Aceasta trebuie să intervină nu ca regulă, ci în mod excepțional, în cazuri bine definite de lege, în concordanță cu reglementările referitoare la ocrotirea familiei, a copilului și cele privind organizarea și disciplina militară.

Tribunalul Brașov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate de autorii excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege criticate dau expresie dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, care prevăd că reglementarea procedurii de judecată se face prin lege, legiuitorul având libertate deplină de a statua în astfel de domenii. Dată fiind importanța executării silite, fază a procesului civil în care are loc realizarea efectivă a dreptului reclamantului, este evident că această procedură nu poate fi lăsată la dispoziția debitorului. Fără regulile precise ale procedurii executării silite, în cadrul căreia executorul judecătoresc, învestit de lege să îndeplinească un serviciu de interes public, trebuie să ia toate măsurile pentru a asigura executarea hotărârii judecătorești și a altor titluri executorii în strictă conformitate cu legea, drepturile recunoscute creditorului ar rămâne irealizabile.

În această fază procesuală, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale creditorului urmăritor și ale debitorului urmărit este asigurată de controlul instanței asupra întregii executări, control care funcționează, printre altele, prin mecanismul contestației la executare.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, normele cuprinse în textele de lege criticate oferind posibilitatea organului de executare de a-și îndeplini în mod efectiv obligațiile ce îi revin prin lege. Astfel, dispozițiile referitoare la obținerea concursului organelor de poliție, al jandarmeriei sau al altor agenți ai forței publice, de către executorul judecătoresc, atunci când acesta consideră necesar, nu conțin norme contrare principiului egalității cetățenilor în fața legii și nu încalcă principiul supremației Constituției sau valorile supreme ale statului român.

În plus, stabilirea competenței și procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, dispozițiile legale criticate fiind în deplină concordanță cu art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost reținut de instanța judecătorească, îl constituie dispozițiile art. 373^2 și art. 580^5 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 373^2: "În cazurile prevăzute de lege, precum și atunci când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite.

La cererea instanței de executare sau a executorului judecătoresc cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori dețin bunuri ale acestuia, supuse urmăririi potrivit legii, au datoria să dea informațiile necesare pentru efectuarea executării.

De asemenea, la cererea instanței de executare sau a executorului judecătoresc instituțiile, băncile și orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare realizării executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. La cererea executorului sau a părții interesate instanța de executare poate lua măsurile prevăzute de art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. f) și de art. 108^3.

Instanța de executare și executorul judecătoresc sunt obligați să asigure secretul informațiilor primite, dacă legea nu prevede altfel.";

- Art. 580^5: "În cazurile prevăzute de art. 580^2 și 580^4, dacă debitorul se opune la executarea obligației de către creditor, acesta va putea obține, prin intermediul executorului judecătoresc, concursul organelor de poliție, jandarmerie sau al altor agenți ai forței publice, după caz."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.";

- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";

- Art. 49 alin. (1): "Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor.";

- Art. 55 alin. (2): "Condițiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică."

Curtea constată că dispozițiile art. 373^2 din Codul de procedură civilă reprezintă reguli cu caracter general privitoare la modul de realizare a executării silite și sunt statornicite de legiuitor pentru a-i crea organului de executare posibilitatea efectivă de a-și îndeplini obligațiile ce îi revin. În acest scop, în cazurile prevăzute de lege și atunci când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite. Instituirea unei astfel de reguli a fost necesară, întrucât, în practică, există situații în care debitorul obligației supuse executării se opune efectuării actelor de urmărire silită, concursul autorităților publice fiind într-un atare caz indispensabil.

Dispozițiile art. 580^5 din Codul de procedură civilă consacră o aplicare particulară a principiului general prevăzut de art. 373^2 alin. 1 din cod și dă posibilitatea creditorului de a obține, prin intermediul executorului judecătoresc, concursul autorităților publice, în cazul în care debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face sau de a nu face cuprinsă într-un titlu executoriu.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în condițiile în care, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituție, invocat de autorii criticii drept text de referință în motivarea excepției, drepturile și libertățile cetățenilor sunt garantate, posibilitatea recunoscută executorului judecătoresc de a apela, în caz de nevoie, la concursul agenților forței publice pentru îndeplinirea efectivă a executării silite, așadar pentru asigurarea realizării dreptului recunoscut creditorului, printr-un titlu executoriu, nu relevă, în sine, nici un fine de neconstituționalitate.

Curtea nu poate reține nici nesocotirea principiului egalității cetățenilor în fața legii, textele de lege reprezentând exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Nici critica de neconstituționalitate a textelor de lege în raport cu art. 44 din Constituție, cu referire la garantarea dreptului de proprietate privată, nu este întemeiată, întrucât, prin executarea silită a unei obligații de a face, respectiv de a preda un bun imobil, rezultată dintr-un titlu executoriu emis conform legii, se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului. Stabilirea conținutului și limitelor dreptului de proprietate - cărora li se subsumează reglementările în cauză - implică, în mod necesar, o restrângere a exercițiului său în considerarea drepturilor și intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condițiile indispensabile valorificării acestuia. În consecință, art. 373^2 și art. 580^5 din Codul de procedură civilă nu numai că nu contravin prevederilor constituționale invocate, ci, dimpotrivă, dau expresie principiului garantării dreptului de proprietate privată.

Împrejurarea că, în practică, activitatea organelor de poliție, jandarmerie sau a altor agenți ai forței publice poate genera abuzuri nu poate fi convertită - așa cum încearcă autorii excepției - într-un argument în susținerea neconstituționalității reglementării supuse controlului. Dacă împotriva unor eventuale abuzuri cel astfel vătămat are la dispoziție mijloace și căi legale de ripostă, renunțarea la posibilitatea recunoscută executorului de a apela la forța coercitivă a statului, ori condiționarea participării acesteia la executarea silită de un control prealabil (dificil dacă nu chiar imposibil de realizat, dacă se are în vedere că, de cele mai multe ori, participarea agenților forței publice are un rol disuasiv și deci preventiv), ar lipsi practic de conținut însuși conceptul de executare silită, realizarea dreptului fiind posibilă doar în măsura în care debitorul și-ar executa obligația de bunăvoie.

Față de obiectul de reglementare al normelor deduse controlului de constituționalitate, Curtea constată că art. 49 alin. (1) și art. 55 alin. (2) din Constituție nu au relevanță în susținerea excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^2 și art. 580^5 din Codul de procedură civilă ridicată de Traian Enoiu Besliu și Carmen Enoiu Besliu în Dosarul nr. 775/2005 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2005.