Decizia nr. 597/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) și

art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Dănuț-Remus Toc în Dosarul nr. 4.394/P/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că, în realitate, autorul acesteia solicită extinderea dispozițiilor legale criticate și la alte situații care nu sunt prevăzute în textul

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.394/P/2005, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) și

art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Dănuț-Remus Toc în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, deși în cuprinsul Codului penal se fac referiri la recunoașterea efectelor hotărârilor străine, nu mai există posibilitatea ca statul român sau cetățenii români să mai facă uz de recunoașterea efectelor acestor hotărâri, câtă vreme, potrivit

art. 115 din Legea nr. 302/2004 , aceasta se poate realiza doar la cererea statului de condamnare, ca urmare a abrogării prevederilor art. 519-521 din Codul de procedură penală, care reglementau procedura recunoașterii hotărârilor străine. În acest mod "accesul liber la justiție este blocat cetățenilor români care ar justifica un interes procesual pentru recunoașterea hotărârilor străine în vederea deducerii perioadei de detenție executate în străinătate". Astfel, "în timp ce un cetățean condamnat de două instanțe române pentru infracțiuni concurente poate cere contopirea pedepselor și deducerea din pedeapsa rezultantă a detenției executate, un altul condamnat de o instanță română și de una străină nu are nici o cale procesuală pentru a formula o asemenea cerere, ceea ce creează o stare de inegalitate de tratament, acesta din urmă executând două pedepse".

Curtea de Apel Timișoara - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate "este întemeiată în măsura în care art. 115 alin. (2) și

art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004

îl privează pe condamnatul definitiv printr-o hotărâre penală străină de dreptul de a formula cerere de recunoaștere și executare a unei astfel de hotărâri definitive în țara al cărei cetățean este". Se arată că textele de lege criticate "încalcă principiile constituționale privind accesul liber la justiție, egalitatea în drepturi și dreptul de petiționare, precum și principiul supremației normelor constituționale, reglementate în art. 21, 16 și 51 din Constituție".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că procedura instituită prin dispozițiile

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

"este excesivă și depinde de un element aleatoriu, neexistând o garanție că orice autoritate străină competentă, la solicitarea condamnatului, va iniția procedurile prevăzute de lege în vederea recunoașterii hotărârii penale străine". Ca urmare, Guvernul apreciază că prevederile

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

sunt neconstituționale numai în măsura în care opresc persoana condamnată de a ajunge în fața instanțelor judecătorești pentru exercitarea dreptului său, potrivit art. 21 din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) și

art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004

în raport de prevederile art. 16 din Constituție, se arată că nu poate fi reținută, întrucât textele de lege criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Cu privire la critica în raport de art. 21 din Constituție, se menționează că prevederile legale ce fac obiectul excepției nu îngrădesc dreptul părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 115 alin. (2) și

art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, având următorul cuprins:

- Art. 115 alin. (2): "În vederea executării pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine, autoritățile competente ale statului de condamnare formulează o cerere de recunoaștere și executare.";

- Art. 188 lit. d): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

[...] d) art. 519-521 din Codul de procedură penală."

Aceste prevederi legale încalcă, în opinia autorului excepției, dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii, precum și pe cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție. De asemenea, instanța de judecată consideră că textele criticate încalcă dreptul de petiționare, reglementat de art. 51 din Constituție.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul unui litigiu având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 304/PI/1 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția penală în Dosarul nr. 692/2005, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de contopire a pedepselor cu închisoarea, pronunțate prin Sentința penală nr. 824/P din 26 noiembrie 2001 a Tribunalului Timiș și Sentința din 8 iulie 2003 a Tribunalului Regensburg din Germania. Pentru a pronunța hotărârea apelată, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , pentru a proceda la soluționarea cererii condamnatului era necesar ca autoritățile competente din Germania să solicite recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate, nefiind posibilă recunoașterea acestei hotărâri pe cale incidentală. În cadrul apelului promovat împotriva acestei hotărâri, condamnatul a formulat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) și

art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004 , susținând, în esență, că, deși în cuprinsul Codului penal se fac referiri la recunoașterea efectelor hotărârilor străine, nu mai există posibilitatea ca statul român sau cetățenii români să mai facă uz de recunoașterea efectelor acestor hotărâri, câtă vreme, potrivit

art. 115 din Legea nr. 302/2004 , aceasta se poate realiza doar la cererea statului de condamnare, ca urmare a abrogării prevederilor art. 519-521 din Codul de procedură penală, care reglementau procedura recunoașterii hotărârilor străine. În acest mod - se arată - este încălcat accesul liber la justiție al cetățenilor români care ar justifica un interes procesual pentru recunoașterea hotărârilor străine în vederea deducerii perioadei de detenție executate în străinătate, precum și dispozițiile constituționale privind egalitatea în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată, mai întâi, că

Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, a fost adoptată pentru a facilita aplicarea instrumentelor internaționale ratificate de România în domeniul asistenței judiciare internaționale în materie penală, adoptate sub egida Organizației Națiunilor Unite și a Consiliului Europei, asimilarea normelor europene în materia cooperării judiciare impunându-se ca o premisă obligatorie pentru finalizarea negocierilor în cadrul procesului de integrare a României în spațiul de libertate, securitate și justiție al Uniunii Europene.

În titlul V, intitulat "Recunoașterea și executarea hotărârilor penale",

Legea nr. 302/2004

reglementează, în acord cu Convenția europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28 mai 1970 și ratificată de România prin

Ordonanța Guvernului nr. 90 din 30 august 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 31 august 1999, aprobată prin

Legea nr. 35 din 12 aprilie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 17 aprilie 2000, procedurile prin care se solicită recunoașterea și executarea în străinătate a hotărârilor penale pronunțate de instanțele române, precum și procedurile de recunoaștere și executare în România a hotărârilor penale străine, ca mijloc prin care hotărârile penale străine produc, atunci când este cazul, efecte juridice pe teritoriul României.

În acest sens, în concordanță cu art. 3 din Convenția europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive, potrivit căruia "În cazurile și în condițiile prevăzute în prezenta convenție fiecare stat contractant are competența să procedeze la executarea unei sancțiuni pronunțate într-unul din celelalte state contractante și care este executorie în acel stat.

Această competență nu poate fi exercitată decât ca urmare a unei cereri de executare, prezentată de celălalt stat contractant", art. 115 alin. (2) din noua reglementare, text ce face obiectul excepției de neconstituționalitate, stabilește că, în vederea executării pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine rămase definitive, autoritățile competente ale statului de condamnare formulează o cerere de recunoaștere și executare. Această cerere se transmite Ministerului Justiției, însoțită de o copie autentică a hotărârii și, după caz, de o declarație prin care condamnatul își exprimă consimțământul, precum și de o informare asupra duratei arestului preventiv sau a părții de pedeapsă executate până la data prezentării cererii [art. 119 alin. (1) și (2) din lege]. Prin direcția de specialitate, Ministerul Justiției efectuează controlul de regularitate internațională a cererii, după care, după caz, o transmite procurorului general competent, în vederea sesizării instanței competente, ori o restituie, motivat [art. 119 alin. (3) din lege]. Autoritățile judiciare române competente sunt curtea de apel în circumscripția căreia, după caz, domiciliază, își are reședința sau a fost identificat condamnatul și, respectiv, parchetul de pe lângă aceasta (art. 120 din lege).

Ca urmare, nu poate fi reținută susținerea autorului excepției în sensul că nu mai există posibilitatea ca statul român sau cetățenii români să mai facă uz de recunoașterea efectelor hotărârilor penale străine. Recunoașterea acestor hotărâri se realizează, așa cum s-a arătat, ca urmare a parcurgerii procedurii imperativ stabilite de lege, prin care statul român își însușește hotărârea penală străină și îi acordă, în virtutea propriei sale suveranități, eficiență pe teritoriul său.

În realitate, ceea ce se solicită în motivarea excepției de neconstituționalitate este extinderea dispozițiilor legale criticate și la alte situații neprevăzute în textul

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , în sensul adăugării în cuprinsul acestuia și a posibilității condamnatului de a se adresa instanței competente cu o cerere privind recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate împotriva sa. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut în mod constant că acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării". De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Cât privește art. 188 lit. d) din același act normativ, care a abrogat prevederile din Codul de procedură penală cuprinse în art. 519-521 (referitoare la recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte juridice străine), Curtea constată că soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu depinde de acesta. Introducerea acestui text de lege a fost determinată de rațiuni de tehnică legislativă, întrucât

Legea nr. 302/2004

stabilește o procedură de recunoaștere și executare a hotărârilor penale străine diferită de cea consacrată anterior de art. 519-521 din Codul de procedură penală, iar potrivit

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel, trebuie abrogate. Astfel fiind, devin aplicabile dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora Curtea Constituțională decide numai cu privire la prevederile de lege care au legătură cu soluționarea cauzei, precum și dispozițiile alin. (6) al aceluiași articol, potrivit cărora, dacă sunt încălcate dispozițiile alin. (1), excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) și

art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Dănuț-Remus Toc în Dosarul nr. 4.394/P/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2005.