Decizia nr. 631/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, excepție ridicată de Gabriel Grămadă în Dosarul nr. 269/2005 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Apreciază că textul de lege supus controlului de constituționalitate este în deplină concordanță atât cu prevederile constituționale, cât și cu cele ale art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 269/2005, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 252/2002 .

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gabriel Grămadă într-o acțiune în contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de anulare a actului emis de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția generală de evidență informatizată a persoanei, Direcția de pașapoarte, prin care i-a fost suspendat dreptul de a folosi pașaportul pe o perioadă de 5 ani.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că prevederile

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

nu pot fi asimilate unei pedepse accesorii și nici nu pot fi calificate fapte de natură să aducă atingere siguranței naționale. Consideră că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii, ale art. 25 - "Libera circulație", ale art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", ale art. 147 alin. (1), precum și prevederilor art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, recunoscând anumite drepturi și libertăți, altele decât cele deja înscrise în convenție și în primul protocol adițional la convenție. Mai arată că măsura înscrisă în

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , prin care se limitează dreptul la libera circulație, este luată de către șeful de serviciu al Biroului pașapoarte, care este reprezentantul unui organ administrativ, iar nu de către o instanță judecătorească.

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

nu aduce atingere nici uneia dintre prevederile constituționale invocate de autorul excepției, iar motivarea formulată de acesta se referă la "aspecte colaterale, fără legătură cu subiectul dezbătut".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Precizează că una dintre obligațiile cetățenilor români o reprezintă respectarea legii, astfel încât refuzul eliberării pașaportului sau suspendarea dreptului de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani unui cetățean român condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la

art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

nu echivalează cu încălcarea dreptului la liberă circulație în țară și în străinătate. Consideră că textul criticat este în deplin acord cu prevederile art. 53 din Constituție, arătând că măsurile privind restrângerea dreptului la liberă circulație "sunt stabilite prin lege, ca limitări justificate de apărarea securității naționale, asigurarea unui climat de ordine, precum și de prevenirea unor consecințe negative, fiind necesare într-o societate democratică, proporționale cu situația care le-a determinat și aplicate în mod nediscriminatoriu". De asemenea, precizează că libertatea de mișcare a cetățeanului nu poate fi absolută, ci "trebuie să se desfășoare cu îndeplinirea și respectarea unor condiții prevăzute de lege (...)". Consideră că textul de lege criticat este conform prevederilor art. 53 din Constituție, fiind și o reflectare a dispozițiilor art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit căruia "orice persoană care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber și de a-și alege reședința. Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv propria sa țară. Drepturile sus-menționate nu pot face obiectul unor restricții decât dacă acestea sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea națională, ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora și sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezentul pact". În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului consacrat de art. 16 din Legea fundamentală, precizează că, în repetate rânduri, Curtea Constituțională a statuat că "instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, atât timp cât instituirea acestor reguli nu se face în mod discriminatoriu, nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi", menționând, pentru exemplificare,

Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999.

Avocatul Poporului își exprimă punctul de vedere în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Apreciază că prevederile

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

nu aduc atingere principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât se aplică tuturor persoanelor fizice aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare. De asemenea, consideră că nu este încălcat nici art. 25 din Constituție, deoarece libera circulație nu poate fi absolută, ci trebuie să se desfășoare cu îndeplinirea și respectarea unor condiții prevăzute de lege. În sprijinul acestei afirmații, menționează și art. 12 pct. 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care stabilește că libera circulație poate face obiectul unor restricții dacă sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea națională, ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora și este compatibilă cu celelalte drepturi recunoscute. Apreciază că nu poate fi reținută nici critica

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

față de prevederile art. 53 din Constituție, precizând că, în acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 220/2005 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 252/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002. Acestea au următorul conținut: "Cetățeanului român condamnat în temeiul dispozițiilor art. 1-3 i se refuză eliberarea pașaportului sau, după caz, i se suspendă dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), privind egalitatea în fața legii, ale art. 25 - "Libera circulație", ale art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", și celor ale art. 147 alin. (1) din Constituție, referitoare la efectele deciziilor Curții Constituționale.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat contravine și prevederilor art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru aparărea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, recunoscând anumite drepturi și libertăți, altele decât cele deja înscrise în convenție și în primul protocol adițional la convenție, prevederi care se referă la libertatea persoanei de a părăsi orice țară, inclusiv pe a sa, precum și la condițiile în care exercitarea acestui drept poate fi restrânsă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat prevede refuzul eliberării pașaportului sau, după caz, suspendarea dreptului de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani acelor cetățeni români condamnați pentru săvârșirea faptelor descrise la

art. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 . Articolele menționate se referă la infracțiunile de: trecere ilegală a frontierei unui stat străin - stabilită de art. 1 din ordonanță; racolare, îndrumare sau călăuzire a uneia ori mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau de organizare a uneia ori a mai multora dintre aceste activități ilegale - prevăzute de art. 2; la tentativa la cele două infracțiuni menționate; la inițierea sau constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 2 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, astfel cum se prevede în art. 3. Din conținutul dosarului de fond se constată că autorului excepției i-a fost suspendat dreptul de folosire a pașaportului pe o perioadă de 5 ani ca urmare a unei condamnări pentru tentativa de trecere frauduloasă a frontierei României.

Curtea constată că textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor fizice care întrunesc condițiile stabilite de ipoteza normei, astfel încât nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. De altfel, sancțiunea stabilită de

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

este consecința nesocotirii, de către autorul excepției, a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, privind obligativitatea respectării legilor.

Nu este întemeiată nici critica în legătură cu pretinsa încălcare a dreptului de liberă circulație garantat de art. 25 din Constituție. Libertatea de circulație a cetățenilor nu este absolută, ci trebuie circumscrisă unor limite, care sunt determinate de necesitatea apărării securității naționale, asigurarea ordinii publice și prevenirea unor posibile consecințe negative ale exercitării cu rea-credință a acestei libertăți. De aceea, dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

sunt în deplină concordanță atât cu prevederile art. 53 din Constituție, cât și cu cele ale art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru aparărea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, recunoscând anumite drepturi și libertăți, altele decât cele deja înscrise în convenție și în primul protocol adițional la convenție. Aceasta, deoarece limitările dreptului de liberă circulație sunt prevăzute de lege și constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a prevederilor art. 147 alin. (1) din Constituție, referitoare la deciziile Curții Constituționale, Curtea constată că acestea nu au nici o relevanță în soluționarea cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, excepție ridicată de Gabriel Grămadă în Dosarul nr. 269/2005 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 2005.