Decizia nr. 637/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Hagiu în Dosarul nr. 388/P/R/2005 al Curții de Apel Brașov-Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 388/P/R/2005, Curtea de Apel Brașov-Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Hagiu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 83 din Codul penal generează discriminări, impunând un tratament juridic diferit între infractori, întrucât revocarea suspendării condiționate operează doar în ipoteza descoperirii în cuprinsul termenului de încercare a infracțiunii nou-săvârșite, iar nu și în situația în care infracțiunea comisă în termenul de încercare este descoperită după împlinirea acestuia. Prevederile legale criticate încalcă, în opinia autorului excepției, și prezumția de nevinovăție, deoarece "obligă instanța de fond să revoce suspendarea condiționată în condițiile în care hotărârea pronunțată pentru fapta săvârșită în termenul de încercare încă nu este definitivă la data pronunțării revocării suspendării condiționate", precum și independența judecătorului, câtă vreme "impune instanței să procedeze într-un singur fel, respectiv să revoce suspendarea condiționată, indiferent de gravitatea faptei, de pericolul social pe care-l reprezintă infractorul."

Curtea de Apel Brașov-Secția penală apreciază că art. 83 din Codul penal nu este în contradicție cu dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției. Se arată că textul de lege criticat nu stabilește discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fără nici o deosebire. De asemenea, "revocarea se materializează efectiv după ce condamnatul a fost judecat și condamnat definitiv pentru infracțiunea nou-comisă și descoperită în cursul termenului de încercare, fapt ce denotă că acesta are posibilitatea de a-și valorifica toate apărările în decursul respectivului proces [...]".

În concluzie, instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 83 din Codul penal nu creează privilegii sau discriminări și, ca urmare, nu încalcă vreunul dintre criteriile egalității în drepturi enumerate de art. 4 din Constituție. Cât privește critica aceluiași text legal în raport de prevederile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, se arată că nu poate fi reținută, deoarece art. 83 din Codul penal respectă principiul constituțional care stabilește prezumția de nevinovăție. Referitor la art. 124 din Legea fundamentală, invocat de asemenea de autorul excepției în motivarea acesteia, se apreciază că nu are relevanță în soluționarea cauzei.

Avocatul Poporului consideră că art. 83 din Codul penal nu aduce atingere sub nici un aspect prevederilor constituționale care reglementează egalitatea în drepturi, întrucât nu stabilește discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație. De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă dreptul la apărare, deoarece instanța dispune revocarea suspendării numai după ce condamnatul a fost judecat și condamnat definitiv pentru infracțiunea săvârșită și descoperită în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate. Prin urmare, condamnatul a avut posibilitatea de a-și face toate apărările în cursul acestui proces, de a exercita căile de atac prevăzute de lege, de a propune și de a administra probe noi.

În concluzie, Avocatul Poporului, făcând referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 83 din Codul penal, potrivit cărora, "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 23 alin. (1), (11) și (12), privind inviolabilitatea libertății individuale, prezumția de nevinovăție și legalitatea pedepsei, respectiv în art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Autorul critică dispozițiile legale ce fac obiectul excepției și în raport de prevederile art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, dispozițiile art. 83 din Codul penal nu aduc atingere prevederilor constituționale (și, implicit, celor din acte internaționale) care consacră egalitatea în fața legii, deoarece acestea nu stabilesc discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fără nici o deosebire. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 215 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003, și nr. 317 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate sunt valabile și în prezenta cauză.

De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă normele constituționale privind libertatea individuală și prezumția de nevinovăție, întrucât revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei se realizează numai dacă în cursul termenului de încercare "cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă". Așadar, nu poate fi vorba de "a considera o condamnare nedefinitivă ca fiind definitivă", așa cum neîntemeiat susține autorul excepției când motivează pretinsa încălcare a prezumției de nevinovăție, astfel cum este consfințită aceasta de prevederile constituționale cuprinse în art. 23 alin. (11).

Curtea reține, totodată, că reglementarea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni a fost realizată de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituționale, stabilite de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" și nu aduce atingere independenței judecătorului. Acesta urmează să aprecieze, în funcție de situația de fapt și probele administrate, dacă în cauză sunt întrunite condițiile revocării suspendării condiționate. Faptul că norma criticată "impune instanței să procedeze într-un singur fel, respectiv să revoce suspendarea condiționată, indiferent de gravitatea faptei, de pericolul social pe care-l reprezintă infractorul", nu reprezintă decât o aplicare a principiului egalității, care impune ca toate persoanele aflate în aceeași situație să beneficieze de același tratament juridic, iar nu o încălcare a principiului constituțional care consacră independența judecătorului, așa cum neîntemeiat susține autorul excepției.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Hagiu în Dosarul nr. 388/P/R/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 2005.