Decizia nr. 574/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 alin. 1 și 2 și ale art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu în Dosarul nr. 1.355/2004 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.355/2004, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 alin. 1 și 2 și art. 108^1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu într-o cauză civilă în cadrul căreia instanța a dispus, prin încheiere, amendarea acesteia pentru introducerea cu rea-credință a unei cereri de recuzare a judecătorilor învestiți cu soluționarea recursului pe care l-a declarat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că art. 108 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă este "neconstituțional, confuz și eliptic", deoarece nu pune condiția "de a nu formula cerere de recuzare, mai mult, nu arată care sunt condițiile să existe rea-credință ori bună-credință", iar art. 108^1 din același cod este neconstituțional, întrucât fixează limitele amenzilor fără a arăta modalitatea de stabilire a cuantumului acestora, lăsând loc abuzurilor.

Se mai susține că textele de lege criticate au fost introduse în Codul de procedură civilă printr-o ordonanță de urgență a Guvernului, act normativ prin care nu se poate legifera în domeniul legii organice.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, prin aplicarea dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă s-a avut în vedere valorificarea drepturilor deduse judecății de către părți, într-un termen rezonabil, în raport de dispozițiile art. 129 alin. 1 și art. 723 din Codul de procedură civilă, în vederea preîntâmpinării tergiversării cauzei.

În ceea ce privește dispozițiile art. 108 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea privesc protejarea drepturilor procesuale ale părților ce trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, critica autorului excepției privește în principal modalitatea de stabilire a cuantumului amenzii care i-a fost aplicată conform art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, pentru formularea cu rea-credință a unei cereri de recuzare. Așa fiind, susținerile acestuia nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci privesc aspecte ce țin de modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale criticate, mai mult decât atât, nu se invocă încălcarea nici unui text din Constituție.

Cu privire la acest aspect, prin

Decizia nr. 300 din 1 iulie 1997 , Curtea Constituțională a statuat că aspectele privind situația de fapt și justificarea drepturilor subiective ale părților, precum și modul de interpretare și aplicare a legii, sunt de competența instanțelor de judecată.

Reglementarea procedurii de judecată în ansamblul său, inclusiv regimul nulităților și al amenzilor judiciare, este în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, fără a aduce atingere celorlalte principii din Legea fundamentală.

Dispozițiile art. 108^1 din Codul de procedură civilă trebuie privite în contextul reglementării unitare a amenzilor judiciare, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, fiind adoptate în scopul sporirii eficienței măsurilor luate pentru asigurarea ordinii și solemnității ședinței de judecată, pentru desfășurarea normală a judecății sau a executării silite.

Astfel, pe lângă temeiul constituțional al normelor în discuție se remarcă locul și rolul lor în cadrul unui sistem unitar de aplicare a amenzilor judiciare și de stabilire a despăgubirilor pentru acoperirea pagubelor cauzate prin nerespectarea îndatoririlor procesuale prevăzute de lege sau stabilite de instanță. Aplicarea concretă a sancțiunilor în discuție, pe lângă funcția represivă îndeplinită, este destinată să prevină săvârșirea de abateri procesuale. Atribuția de a aplica amenzi revine oricărei instanțe în cadrul procedurii prevăzute pentru desfășurarea procesului civil, cu posibilitatea celui interesat de a introduce cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care s-a dispus amenda.

Nu pot fi primite nici susținerile autorului excepției potrivit cărora Codul de procedură civilă nu poate fi modificat prin ordonanță de urgență. Domeniul legilor organice este stabilit prin art. 73 din Constituție, iar enumerarea conținută în acest articol a categoriilor de materii ce intră în sfera de reglementare a legilor organice este limitativă. Or, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală prevede că procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești se stabilesc prin lege, în sensul de lege ordinară, iar nu lege organică.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu contravin nici unui principiu constituțional.

Pe de altă parte, "din examinarea excepției de neconstituționalitate invocate, se constată că, potrivit competenței sale, așa cum este prevăzută în

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta nu se poate pronunța decât asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea completa sau modifica prevederea legală supusă controlului. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 241 din 10 mai 2005 ."

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispozițiile art. 108 alin. 1 și 2, precum și ale art. 108^1 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 108 alin. 1 și 2 și ale art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, asupra cărora urmează a se pronunța prin prezenta decizie.

Prin

art. I pct. 18 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, partea introductivă a art. 108^1 din Codul de procedură civilă a fost modificată, păstrându-se însă soluția legislativă anterioară.

Prin urmare, textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 108 alin. 1 și 2: "Nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii.

Celelalte nulități se declară numai după cererea părții care are interes să le invoce."

- Art. 108^1: "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei: [à'61]

b) formularea, cu rea-credință, a unei cereri de recuzare sau de strămutare."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, fără a preciza însă care sunt textele din Legea fundamentală încălcate.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că textele de lege criticate nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, întrucât autorul excepției critică prevederile art. 108 alin. 1 și 2 și ale art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, fără însă a indica textul sau principiul constituțional pretins a fi încălcat.

Potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate."

Ca atare, excepția de neconstituționalitate ridicată nu este motivată și, în consecință, urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 alin. 1 și 2 și ale art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu în Dosarul nr. 1.355/2004 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2005.