Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 630/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum și ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004

prezumat în vigoare

Data actului: 17 noiembrie 2005
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 1153 din 20 decembrie 2005
Citează: 13 acte
Structură: 5 articole · 19.727 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 33/2001 26 februarie 2001 (prevederi anume) privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categori…

Are ca temei 1

Legea nr. 743/2001 6 decembrie 2001 (prevederi anume) PROIECT CAMERA DEPUTAȚILOR L E G E A bugetului de stat pe anul 2002

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum și ale

art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , excepție ridicată de Marian Badea, Raluca Ionescu, Luiza Antonia Grunfeld, Adriana Mihăiță, Gabriela Dan, Elena Popescu, Raluca Gabriela Toroipan, Ligia Dumitrașcu, Medeea Laura Muntean, Otilia Topologeanu și Crina Mocanu în Dosarul nr. 5.221/LM/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , ale

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

ca fiind inadmisibilă, față de dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992

și având în vedere că prevederile legale care fac obiectul excepției nu mai sunt în vigoare. Cu privire la dispozițiile

art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , apreciază că acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate, întrucât în cauză este vorba despre un spor salarial, iar nu despre un drept fundamental.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.221/LM/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , ale

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 631/2002 , ale

art. 11 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , precum și ale

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 . Excepția a fost ridicată de Marian Badea, Raluca Ionescu, Luiza Antonia Grunfeld, Adriana Mihăiță, Gabriela Dan, Elena Popescu, Raluca Gabriela Toroipan, Ligia Dumitrașcu, Medeea Laura Muntean, Otilia Topologeanu și Crina Mocanu într-un litigiu de muncă având ca obiect soluționarea cererii formulate de autorii excepției de acordare a unor drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că, potrivit

art. 41^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1996 , introdus prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2000 , magistrații și celelalte categorii de personal salarizat potrivit acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, și la o primă egală cu indemnizația brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practică datorită faptului că aplicarea dispozițiilor

art. 41^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1996

a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002 prin

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , iar prin

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001

această suspendare a fost prelungită până la 31 decembrie 2002, prin

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , până la 31 decembrie 2003, prin

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , până la 31 decembrie 2004, iar prin

Legea nr. 511/2004 , până la 31 decembrie 2005. Astfel, consideră că prin dispozițiile legale criticate a fost restrâns exercițiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna dintre situațiile prevăzute la art. 53 din Constituție, și, de asemenea, au fost încălcate prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție referitoare la prima de concediu de odihnă plătit, care include și dreptul la prima de vacanță.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile legale criticate "nu sunt în contradicție cu prevederile Legii fundamentale, întrucât în speță nu este vorba de suspendarea unui drept constituțional, ci a unui drept instituit printr-o lege specială".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că, deși în încheierea de sesizare a Curții Constituționale instanța de judecată face referire la prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 631/2002 , ale

art. 11 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , precum și la cele ale

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 , în realitate, excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

și ale

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 . Referitor la critica de neconstituționalitate a

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 , apreciază că aceasta este neîntemeiată, iar raportarea la art. 53 din Constituție este nerelevantă, întrucât dispozițiile legale criticate nu pun în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , arată că acestea nu mai sunt în vigoare, iar potrivit principiului anualității bugetului de stat, care este de natură constituțională ( art. 138 din Constituție), Legea nr. 743/2001

a fost în vigoare în anul 2002,

Legea nr. 631/2002

a fost în vigoare în anul 2003, iar

Legea nr. 507/2003

a fost în vigoare în anul 2004, perioade pentru care s-a aprobat bugetul de stat. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 398/2005 și nr. 283/2004.

Guvernul și președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , ale

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 631/2002 , ale

art. 11 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , precum și ale

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 .

Din examinarea susținerilor autorilor excepției, care sunt nemulțumiți, în esență, de prelungirile anuale, succesive, ale suspendării acordării dreptului la prima de concediu, prelungiri instituite prin legile anuale ale bugetului de stat, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției îl reprezintă dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001), ale

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001), ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002), ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003), precum și ale

art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004).

Având în vedere acestea, dispozițiile legale criticate au în prezent următorul cuprins:

Articolul III

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești: "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din

Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum și aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 237/2000

pentru modificarea

Legii nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.";

Articolul 12

alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.";

Articolul 10

alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.";

Articolul 9

alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 : "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.";

Articolul 8

alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 : "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) și ale art. 53 din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 41 alin. (2): "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

au avut caracter temporar, efectele lor încetând la data prevăzută pentru aplicare, și anume 1 ianuarie 2002.

Cu privire la prevederile

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002

și ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , Curtea observă că, potrivit principiului constituțional al anualității bugetului de stat, instituit prin art. 138 din Constituție, aceste prevederi și-au încetat aplicabilitatea odată cu încheierea exercițiului anului bugetar corespunzător perioadei de reglementare proprii fiecăreia dintre respectivele legi ale bugetului de stat. Astfel, prevederile

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001

și-au încetat aplicabilitatea la 31 decembrie 2002, ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , la 31 decembrie 2003, iar cele ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , la 31 decembrie 2004.

În legătură cu susținerile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 , Curtea observă că textul de lege este în vigoare și prevede suspendarea aplicării acelor dispoziții din actele normative care se referă la acordarea primelor pentru concediul de odihnă, până la data de 31 decembrie 2005.

Însă, în ceea ce privește dreptul la prima de concediu a magistraților, prevăzut de

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autoritățile judecătorești, Curtea reține că textul de lege menționat a fost abrogat în mod expres prin

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, potrivit căruia "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit

legii, acestora, din Legea nr. 50/1996

(...)".

Ca atare, Curtea constată că prevederile

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

și-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de personal de la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002 . În această situație, legile bugetului de stat pe anii 2003, 2004 și 2005 nu au preluat dispoziția privind suspendarea dreptului la prima de concediu pentru magistrați sau personalul de specialitate juridică asimilat, întrucât, potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , acest drept nu mai era prevăzut în favoarea acestora.

În consecință, nemaifiind în vigoare nici dispoziția legală care a prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrați sau personalul de specialitate juridică asimilat, nici dispozițiile referitoare la suspendarea dreptului respectiv, în virtutea prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea Constituțională nu se poate pronunța decât asupra constituționalității unui text de lege "în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei", excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , ale

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

și ale

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004

urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum și ale

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.