Decizia nr. 650/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (1) și art. 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (1) și ale
art. 275 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galmopan" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 2.813/2005 al Judecătoriei Tecuci.
La apelul nominal răspunde Nițu Andronache, reprezentat de avocat Sorin Ciocoiu, cu delegația depusă în ședință, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 733D/2005, care are același obiect.
La apelul nominal în acest dosar se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 733D/2005 la Dosarul nr. 732D/2005, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .
Avocatul părții Nițu Andronache nu se opune conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât cele două dosare au obiect identic.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor menționate, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 733D/2005 la Dosarul nr. 732D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul părții Nițu Andronache solicită respingerea excepției ca fiind nefondată, întrucât dispozițiile legale criticate ușurează posibilitatea angajatorului de a-și recupera pagubele, în cele două modalități prevăzute de lege. De asemenea, solicită și cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța din 27 noiembrie 2005, reprezentând onorariu avocat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiție și nici principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât angajatorul are la dispoziție o perioadă de 3 ani pentru recuperarea pagubelor, iar numai dacă acest lucru nu a fost posibil are deschisă calea recuperării acestora potrivit regulilor prevăzute de Codul de procedură civilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 9 septembrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 2.813/2005 și nr. 2.844/2005, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (1) și ale
art. 275 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea comercială "Galmopan" - S.A. din Galați în cadrul soluționării unor contestații la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 274 alin. (1) și ale art. 275 din Codul muncii, impunând ca angajatorul să aștepte 3 ani până la recuperarea în cea mai mare parte a pagubei cauzate de salariat, practic îi interzic accesul la justiție și îl pun într-o situație discriminatorie față de salariat, care își poate executa creanța imediat după obținerea titlului executoriu, chiar și pe calea executării silite.
Judecătoria Tecuci apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate au rolul de a proteja salariatul aflat în stare de subordonare față de angajator.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, procedura de recuperare prevăzută de dispozițiile legale criticate nu îl defavorizează pe angajatorul creditor, ci, dimpotrivă, se pune la dispoziția sa o procedură simplificată și facilă, care nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât acestea se aplică în mod egal tuturor salariaților, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, iar faptul că angajatorul prejudiciat se poate adresa executorului judecătoresc numai dacă prejudiciul nu a fost integral acoperit prin rețineri lunare timp de 3 ani nu contravine principiului egalității în drepturi, ci constituie o măsură de protecție a salariaților, justificată de situația specială a acestei categorii de cetățeni.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 274 alin. (1) și ale
art. 275 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, având următorul conținut:
- Art. 274 alin. (1): "În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator și cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcționar public, reținerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituție ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.";
- Art. 275: "În cazul în care acoperirea prejudiciului prin rețineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de rețineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condițiile Codului de procedură civilă."
Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) - "Egalitatea în drepturi" și ale art. 21 alin. (1) - "Accesul liber la justiție" din Constituție.
Referitor la solicitarea reprezentantului părții Nițu Andronache de obligare a autorului excepției la plata cheltuielilor de judecată, Curtea Constituțională constată că, potrivit
art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională este independentă față de orice altă autoritate publică și se supune numai Constituției și prezentei legi". Prin urmare, instanța constituțională este independentă față de autoritatea judecătorească, nefiind inclusă în sistemul instanțelor judecătorești de drept comun. Curtea are o competență specială, stabilită prin art. 146 din Constituție, pronunțând, în soluționarea excepțiilor de neconstitu-ționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, decizii definitive și general obligatorii care nu reprezintă titluri executorii precum hotărârile instanțelor judecătorești. Așa fiind, Curtea nu este competentă să se pronunțe cu privire la cererile care au ca obiect obligarea vreunei părți la plata cheltuielilor de judecată, stabilirea acestei obligații, precum și cuantumul ei constituind atributul exclusiv al instanței judecătorești.
Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că art. 270 alin. (1) din Codul muncii prevede răspunderea patrimonială a salariaților pentru pagubele produse angajatorului, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, iar art. 272 din același cod stabilește obligația salariaților de a restitui suma încasată nedatorat, precum și contravaloarea bunurilor primite necuvenit ori a serviciilor ce li s-au prestat fără să fi fost îndreptățiți la acestea. Ca modalitate de acoperire a acestor daune se prevede reținerea din drepturile salariale cuvenite salariatului vinovat, în rate lunare, care nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, respectiv jumătate din salariul lunar net când se cumulează și cu alte rețineri.
Curtea constată că răspunderea civilă contractuală a salariaților există numai pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar obligația de restituire privește foloasele materiale primite necuvenit în cadrul executării contractului individual de muncă. Astfel, dacă răspunderea patrimonială se stabilește numai pentru daunele produse în legătură cu munca salariaților, în cadrul derulării raporturilor juridice de muncă, opțiunea legiuitorului a fost ca și recuperarea acestor daune să se facă în același cadru, respectiv prin rețineri din drepturile salariale în rate lunare.
Curtea observă că dispozițiile legale criticate fac parte din titlul XI "Răspunderea juridică", cap. III "Răspunderea patrimonială" din Codul muncii, prevederile art. 274 alin. (1) având în vedere cazul în care salariatul s-a încadrat la un alt angajator și căruia i se transmite titlul executoriu în vederea continuării reținerilor, iar prevederile art. 275 având ca ipoteză imposibilitatea acoperirii integrale a daunei prin rețineri lunare timp de 3 ani, caz în care angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condițiile Codului de procedură civilă.
Prin urmare, dispozițiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, întrucât angajatorul se poate adresa instanțelor judecătorești pentru stabilirea existenței pagubei și a răspunderii salariatului, pentru obligarea acestuia la plată și pentru executarea silită pe calea popririi drepturilor salariale. Aceste dispoziții constituie norme speciale ale procedurii de executare, excluzând posibilitatea urmăririi pe calea executării silite și a altor elemente de patrimoniu aparținând salariatului debitor, timp de 3 ani.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea reține că angajatorul și salariatul se află în situații obiectiv diferite, determinate de drepturile și îndatoririle lor specifice în cadrul raportului juridic de muncă, și, ca atare, nu pot avea parte de tratamente juridice identice sau similare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (1) și ale
art. 275 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galmopan" - S.A. din Galați în dosarele nr. 2.813/2005 și nr. 2.844/2005 ale Judecătoriei Tecuci.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 noiembrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ___________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.