Decizia nr. 675/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Dante Ștefan Stroe în Dosarul nr. 6.772/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 iulie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.772/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Dante Ștefan Stroe într-o cauză penală având ca obiect săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate instituie o sancțiune penală, în condițiile în care eroarea contractuală sau neîndeplinirea unei obligații contractuale nu pot fi sancționate decât prin aplicarea de sancțiuni civile, iar această instituire contravine libertății comerțului, precum și prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile legale criticate nu îngrădesc libertatea comerțului, ci, dimpotrivă, încurajează exercitarea drepturilor cu bună-credință, ceea ce trebuie să stea la baza manifestării lor, protejându-i, deopotrivă, pe toți participanții la încheierea și derularea actelor comerciale. Totodată, consideră că alin. 4 al art. 215 ocrotește desfășurarea în condițiile legii a operațiunilor comerciale bazate pe plăți făcute prin emiterea de cecuri, sancționând numai acele fapte prin care valorile sociale apărate sunt încălcate, fără a limita îndeplinirea obligațiilor contractuale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată nu este întemeiată, întrucât textul legal criticat incriminează infracțiunea de înșelăciune, care nu trebuie confundată cu neexecutarea unei obligații contractuale. Așa cum rezultă din chiar cuprinsul art. 215 alin. 3 din Codul penal, pentru existența laturii obiective fapta trebuie să fi fost săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat contractul în condițiile stipulate, reglementare care este în deplină concordanță cu prevederile constituționale.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate nu sancționează neîndeplinirea unei obligații contractuale, ci înșelăciunea practicată la încheierea sau executarea unui contract, fără ca aceasta să reprezinte o atingere adusă prevederilor constituționale invocate, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 58/2003, nr. 215/2005 și nr. 391/2005.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, care au următorul conținut:

"Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia consideră că dispozițiile legale atacate contravin prevederilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 45 privind libertatea economică și ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de protecție.

Totodată, apreciază că prevederile legale criticate contravin art. 1 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la interzicerea privării de libertate pentru datorii.

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, prin raportare la prevederile art. 11, 20, 45, art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție și ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin

Decizia nr. 391 din 12 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005, statuând că acestea sunt constituționale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția acestei decizii rămân valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Dante Ștefan Stroe în Dosarul nr. 6.772/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2005.