Decizia nr. 629/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^3 alin. 3, art. 23 și art. 24 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Lascău în Dosarul nr. 72/S/2005 al Tribunalului Bihor.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece, deși învinuitul, potrivit art. 23 și 24 din Codul de procedură penală, nu este parte în procesul penal, este totuși un acuzat față de care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, dar care beneficiază de toate garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil. Este de observat că la sfârșitul primei faze a procesului penal învinuitului îi va fi prezentat materialul de urmărire penală, moment în care acesta poate face declarații suplimentare sau propune probe. Ulterior, în faza de judecată, în calitate de inculpat, acesta va putea, în condiții de contradictorialitate, să solicite administrarea unor noi probe. Prin urmare, nu se poate pune în discuție în vreun fel încălcarea dispozițiilor constituționale invocate în motivarea excepției cu privire la art. 23 și 24 din Codul de procedură penală.

Cât privește critica referitoare la art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public arată că asupra constituționalității acestuia Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 539/2004 , ale cărei considerente își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 august 2005, pronunțată în Dosarul nr. 72/S/2005, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^3 alin. 3, art. 23 și art. 24 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Lascău în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cereri de certificare a înregistrării convorbirilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt compatibile cu prevederile constituționale și convenționale invocate numai în măsura în care sunt interpretate și aplicate în sensul că și învinuitul este parte în procesul penal și, prin urmare, trebuie citat și ascultat cu prilejul certificării de către instanță a înregistrărilor convorbirilor telefonice.

Astfel, potrivit art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu ocazia certificării convorbirilor, instanța de judecată încheie un proces-verbal după ce ascultă părțile. Potrivit art. 23 și 24 din același cod, învinuitul nu are calitatea de parte în procesul penal. Această împrejurare este de natură să aducă atingere dispozițiilor art. 24 din Constituție în ceea ce îl privește pe învinuit, deoarece acesta, spre deosebire de inculpat, nu are posibilitatea de a exercita în bune condiții apărarea, care presupune cunoașterea probelor ce îi prejudiciază interesele, cu atât mai mult cu cât, în speță, se hotărăște care informații rezultate din înregistrarea convorbirilor telefonice prezintă interes în cercetarea penală și pentru soluționarea cauzei. Or, învinuitul trebuie să beneficieze de aceleași drepturi procesuale ca și inculpatul, nefiind justificată nici o diferențiere de tratament cu prilejul efectuării procedurii certificării de către instanță a înregistrărilor convorbirilor telefonice.

De asemenea, prin noțiunea de proces echitabil se înțelege o serie de garanții inerente oricărei proceduri, între care un rol semnificativ îl joacă principiul contradictorialității, care este intim legat de ideea de egalitate a armelor. Acest aspect impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influențeze soluția să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între participanții la procesul penal. Fiecare dintre aceștia trebuie să aibă nu numai facultatea de a-și face cunoscute elementele pe care se bazează apărările, dar și posibilitatea de a lua la cunoștință și de a discuta orice probă sau concluzie prezentată judecătorului cu scopul de a-i influența decizia. Prin urmare, prevederile legale criticate, care împiedică învinuitul să participe și să fie ascultat în cadrul procedurii de certificare a înregistrărilor prin care se susține că s-ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Tribunalul Bihor opinează că, strict formal, noțiunea de părți urmează a fi interpretată prin prisma dispozițiilor art. 23 și 24 din Codul de procedură penală, care stabilesc părțile în procesul penal, învinuitul neavând o astfel de calitate. În acest context apreciază că excepția de neconstituționalitate ar fi întemeiată doar în sensul asigurării acelorași drepturi procesuale învinuitului și inculpatului, în temeiul garanțiilor constituționale prevăzute în art. 23 și 24, chiar dacă legea specială - Codul de procedură penală nu recunoaște învinuitului calitatea de parte în procesul penal.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "o carență constatată într-un stadiu incipient al procedurii poate fi îndreptată într-un stadiu ulterior cu condiția ca organul de recurs să aibă competența necesară ștergerii viciului invocat". Altfel spus, lipsa învinuitului de la procedura de certificare a înregistrărilor inculpatului nu înseamnă că acesta nu va putea contesta certificarea înregistrărilor făcută de instanță.

De asemenea, susținerea învinuitului că ar fi avut dreptul de a fi citat în procedura de certificare a înregistrării convorbirilor inculpatului este neîntemeiată, deoarece această certificare nu are legătură cu calitatea de învinuit a autorului excepției. În aceeași ordine de idei, nu există nici o justificare rezonabilă pentru citarea la procedura de certificare a tuturor persoanelor cu care inculpatul a purtat convorbirile.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale referitoare la certificarea înregistrărilor convorbirilor sau comunicărilor în procesul penal, precum și la părțile în procesul penal nu contravin dreptului oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil de o instanță independentă și imparțială, instituită de lege. Textele legale criticate, prin reglementarea în detaliu a consemnării și certificării convorbirilor înregistrate, prevăd, în acord cu Legea fundamentală, suficiente garanții.

De asemenea, prevederile art. 91^3 alin. 3, art. 23 și 24 din Codul de procedură penală nu îngrădesc sub nici un aspect dreptul părților interesate de a fi apărate, în tot cursul procesului, de un avocat ales sau numit din oficiu. Mai mult, procedura de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel încât textele legale indicate sunt conforme art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia procedura de judecată este stabilită de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91^3 alin. 3, art. 23 și 24 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:

- Art. 91^3 alin. 3 - Certificarea înregistrărilor: "Banda magnetică sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisă a acesteia și procesul-verbal se înaintează instanței care, după ce ascultă procurorul și părțile, hotărăște care dintre informațiile culese prezintă interes în cercetarea și soluționarea cauzei, încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicările care conțin secrete de stat sau profesionale nu se menționează în procesul-verbal. Dacă săvârșirea unor infracțiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conțin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispozițiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.";

- Art. 23 - Inculpatul: "Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat.";

- Art. 24 - Alte părți în procesul penal: "Persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal, se numește parte vătămată.

Persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal se numește parte civilă.

Persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numește parte responsabilă civilmente."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 539 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005. Cu acel prilej Curtea a constatat că prevederile art. 91^1 -91^6 din Codul de procedură penală, deci inclusiv articolul care constituie obiectul prezentei excepții, sunt constituționale, întrucât, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate și a redării integrale a acestora, se prevăd suficiente garanții procesuale specifice procesului echitabil, cu respectarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală și a celorlalte prevederi convenționale și fundamentale invocate.

Referitor la dispozițiile art. 23 și 24 din Codul de procedură penală, care definesc părțile în procesul penal, Curtea constată că acestea nu încalcă cu nimic prevederile Constituției. De altfel, autorul excepției nu atacă aceste texte de lege în conținutul lor, ci omisiunea legiuitorului de a nu fi nominalizat printre părțile procesului pe învinuit.

Ținând seamă de competența Curții Constituționale, care nu este un legislator pozitiv, excepția urmează să fie respinsă, întrucât numai organul legiuitor poate remedia o eventuală omisiune de reglementare.

Pe de altă parte, luând în considerare ansamblul reglementării, nu se poate reține că învinuitul este privat de dreptul la apărare prin faptul că, nefiind parte în proces, în sensul textelor de lege menționate, nu este ascultat de judecător cu ocazia certificării înregistrărilor, dat fiind că el are posibilitatea să folosească toate mijloacele de apărare prevăzute de lege, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, altfel spus să dovedească fie falsitatea, fie neconcludența înregistrărilor pe baza cărora este acuzat de comiterea unei fapte penale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^3 alin. 3, art. 23 și art. 24 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Lascău în Dosarul nr. 72/S/2005 al Tribunalului Bihor.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2005.