Decizia nr. 643/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Aron Petru Călin în Dosarul nr. 2.553/2005 al Tribunalului Alba - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.553/2005, Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Aron Petru Călin într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii Adunării generale a acționarilor Societății Comerciale "Alcif" - S.A. din Alba Iulia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispoziția legală criticată este neconstituțională, întrucât încalcă prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție privind accesul liber al persoanei la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția este neîntemeiată, întrucât dispoziția respectivă "se bazează pe caracterul intuitu personae al acestei funcții și pe încrederea de care trebuie să beneficieze administratorul, în calitate de mandatar al societății comerciale, pe tot parcursul funcției lui, din partea asociaților".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul cuprins: "(4) Administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție".

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 72 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, "Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege". Hotărârea adunării generale a acționarilor privitoare la revocarea din funcție a administratorului societății comerciale reprezintă, așadar, o modalitate de stingere a mandatului acestuia, respectiv o aplicare a regulii generale înscrise în art. 1552 pct. 1 și în art. 1553 din Codul civil, care prevăd că mandantul poate revoca mandatul încredințat "când voiește".

Curtea reține că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, întrucât rațiunea pentru care hotărârea adunării generale nu poate fi atacată este aceea că mandatul administratorului societății comerciale se acordă intuitu personae și are la bază încrederea reciprocă dintre părți, iar dacă această motivație încetează, nici contractul nu mai poate fi menținut. În aceste condiții, Curtea reține că administratorul nu ar putea opune adunării generale a acționarilor un drept care să fie ocrotit prin accesul la justiție. Cu toate acestea, mandantul poate fi obligat la dezdăunări, în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Aron Petru Călin în Dosarul nr. 2.553/2005 al Tribunalului Alba - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 noiembrie 2005.