Decizia nr. 667/2005

Articolul II

din Legea nr. 195/2004 : "(1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor și aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță.

(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curților de apel.

(3) Recursurile prevăzute la alin. (1) și (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol și se trimit, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților."

În ceea ce privește dispozițiile

art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, potrivit cărora, "Ca instanțe de recurs, curțile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, precum și în alte cauze prevăzute de lege", acestea au fost abrogate expres prin

art. 144 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, nefiind preluate în noua reglementare.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 4, referitoare la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 11, privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15, privind universalitatea, art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20, relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21, privind accesul liber la justiție, art. 31, privind dreptul la informație, art. 53, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124, privind înfăptuirea justiției, și ale art. 126, privind instanțele judecătorești.

De asemenea, autorul excepției consideră că se încalcă și prevederile art. 6, privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13, privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14, privind interzicerea discriminării, și ale art. 17, privind interzicerea abuzului de drept, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1, 2 și 7, privind egalitatea în drepturi, ale art. 6, referitoare la dreptul fiecărui om de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 8, privind dreptul de a sesiza instanțele judecătorești, ale art. 10, privind dreptul persoanei de a fi audiată în mod echitabil și public de un tribunal independent și imparțial, ale art. 11, referitoare la prezumția de nevinovăție, și ale art. 30, privind interpretarea Declarației, din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția, Curtea Constituțională reține următoarele:

I. În ceea ce privește dispozițiile

art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin

Legea nr. 304/2004 , înaintea sesizării Curții Constituționale prin Încheierea din 6 aprilie 2005, nefiind preluate în noua reglementare.

Ca atare, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a

art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992

este inadmisibilă.

II. Cu privire la dispozițiile art. 3 pct. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă și ale

art. II alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 , Curtea constată că acestea nu au legătură cu cauza.

Astfel, dispozițiile art. 3 pct. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă se referă la competența curților de apel, ca primă instanță, ca instanță de apel, precum și la competența în alte materii, dar cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate are ca obiect soluționarea recursului declarat de autorul excepției împotriva unei hotărâri a Tribunalului Galați, recurs care se va soluționa de către Curtea de Apel Galați.

În speță nu sunt incidente nici dispozițiile

art. II alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 , deoarece cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă instanței devenite competente să o judece, pe cale administrativă, iar nu prin încheiere de declinare a competenței.

Prin urmare, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă și ale

art. II alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004

este inadmisibilă.

III. Referitor la dispozițiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin

art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, deci ulterior sesizării Curții Constituționale prin Încheierea din 6 aprilie 2005.

Prin urmare, având în vedere că abrogarea acestor dispoziții legale, care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate, a intervenit ulterior sesizării Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a acestora a devenit inadmisibilă.

IV. Cu privire la dispozițiile art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă și ale

art. II alin. (1), (2) și alin. (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004 , Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate, în cauze cu o motivare identică și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezentul dosar. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 551 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 din 28 noiembrie 2005, Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reținute.

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea soluției pronunțate cu acel prilej.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 290/CM/2005 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă, ale

art. II alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă și ale

art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de același autor în același dosar.

3. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă și ale

art. II alin. (1), (2) și alin. (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2005.