HG nr. 1876/2005
privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibratii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată,
Guvernul României adopta prezenta hotărâre.
Capitolul I Dispoziții generale
Secțiunea 1 Obiectivul și domeniul de aplicare
Articolul 1
Prezenta hotărâre stabilește cerințe minime pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor care apar sau pot să apară datorită expunerii la vibratii mecanice.
Articolul 2
Prevederile prezentei hotărâri se aplică activităților în exercitarea cărora lucrătorii sunt sau este posibil să fie expusi la riscuri generate de vibratii mecanice în timpul activității.
Articolul 3
Prevederile legislației naționale care transpun
Directiva 89/391/CEE
se aplică în totalitate întregului domeniu prevăzut la art. 2, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive și/sau mai specifice incluse în prezenta hotărâre.
Articolul 4
Pentru aplicarea prezentei hotărâri expresiile de mai jos semnifica după cum urmează:
a) vibratie transmisă sistemului mana-braț - vibratia mecanică, în cazul în care este transmisă sistemului uman mana-braț, care generează riscuri pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor, în special afecțiuni vasculare, leziuni osoase sau articulare, afecțiuni neurologice sau musculare;
b) vibratie transmisă întregului corp - vibratia mecanică, în cazul în care este transmisă întregului corp, care generează riscuri pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor, în special lombalgie și traumatisme ale coloanei vertebrale.
Secțiunea 2 Valori limita de expunere și valori de expunere de la care se declanseaza acțiunea
Articolul 5
Pentru vibratiile transmise sistemului mana-braț:
a) valoarea limita de expunere zilnica profesională, calculată pentru o perioadă de referința de 8 ore, este de 5 m/sý;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanseaza acțiunea, calculată pentru o perioadă de referința de 8 ore, este de 2,5 m/sý.
Expunerea lucrătorilor la vibratiile transmise sistemului mana-braț este evaluată sau masurata potrivit dispozițiilor pct. 1 din partea A a anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Articolul 6
Pentru vibratiile transmise întregului corp: a) valoarea limita de expunere zilnica profesională, calculată la o perioadă de referința de 8 ore, trebuie să fie de 1,15 m/sý sau să aibă o valoare a dozei de vibratii de 21 m/s^1,75 ;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanseaza acțiunea, calculată la o perioadă de referința de 8 ore, trebuie să fie de 0,5 m/sý sau să aibă o valoare a dozei de vibratii de 9,1 m/s^1,75 .
Expunerea lucrătorilor la vibratiile transmise întregului corp trebuie să fie evaluată sau masurata potrivit dispozițiilor pct. 1 din partea B a anexei.
Capitolul II Obligațiile angajatorilor
Secțiunea 1 Stabilirea și evaluarea riscurilor
Articolul 7
În executarea obligațiilor prevăzute în legislația naționala care transpune
Directiva 89/391/CEE
angajatorul trebuie să evalueze și, dacă este necesar, sa masoare nivelurile de vibratii mecanice la care sunt expusi lucrătorii.
Măsurarea se efectuează în conformitate cu partea A pct. 2 sau cu partea B pct. 2 din anexa, după caz.
Articolul 8
Nivelul de expunere la vibratia mecanică poate fi evaluat prin intermediul observarii practicilor de lucru specifice și prin trimiterea la informațiile relevante cu privire la magnitudinea probabila a vibratiilor corespunzătoare echipamentelor sau tipurilor de echipamente utilizate în condițiile specifice de utilizare, inclusiv informațiile de aceasta natura furnizate de producătorul echipamentului.
Operatia prevăzută la alin. (1) se deosebește de măsurare, care necesita utilizarea unei aparaturi specifice și a unei metodologii corespunzătoare.
Articolul 9
Evaluarea și măsurarea prevăzute la art. 7 trebuie să fie planificate și efectuate de serviciile competente, la intervale corespunzătoare, ținându-se seama de prevederile din legislația naționala care transpun prevederile
Directivei 89/391/CEE
referitoare la competentele serviciilor de protecție și prevenire și ale lucrătorilor desemnați, cu atribuții în domeniul securității și sănătății în munca.
Datele obținute din evaluarea și/sau măsurarea nivelului de expunere la vibratii mecanice se păstrează într-o formă adecvată pentru a permite consultarea la o dată ulterioară.
Articolul 10
La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie să acorde o atenție deosebită următoarelor elemente:
a) nivelul, tipul și durata expunerii, inclusiv orice expunere la vibratii intermitente sau la socuri repetate;
b) valorile limita ale expunerii și valorile de expunere de la care se declanseaza acțiunea, prevăzute la art. 5 și 6;
c) orice efecte asupra sănătății și securității lucrătorilor expusi la riscuri deosebite;
d) orice efecte indirecte asupra securității lucrătorilor, care rezultă din interactiunile dintre vibratiile mecanice și locul de muncă sau alte echipamente de lucru;
e) informațiile furnizate de producătorii echipamentelor de muncă, potrivit legislației în vigoare;
f) existenta echipamentelor similare, proiectate astfel încât sa reducă nivelurile de expunere la vibratiile mecanice;
g) prelungirea expunerii la vibratii transmise întregului corp în afară programului de lucru normal, sub responsabilitatea angajatorului;
h) condițiile de muncă specifice, cum ar fi temperaturile scăzute;
i) informațiile corespunzătoare obținute din supravegherea sănătății, inclusiv informațiile publicate, în măsura în care este posibil.
Articolul 11
Angajatorul trebuie să fie în posesia unei evaluări a riscurilor, potrivit prevederilor legislației naționale care transpun
Directiva 89/391/CEE
, și trebuie să identifice măsurile care trebuie luate potrivit secțiunilor a 2-a și a 3-a din prezentul capitol.
Evaluarea riscurilor trebuie înregistrată pe un suport material și trebuie să includă o justificare a angajatorului potrivit căreia natura și amploarea riscurilor legate de vibratiile mecanice nu necesita efectuarea unei evaluări mai complete a acestora.
Evaluarea riscurilor trebuie să fie actualizată periodic, în special dacă s-au produs schimbări semnificative sau dacă rezultatele supravegherii sănătății arata ca este necesară.
Secțiunea 2 Evitarea sau reducerea expunerii
Articolul 12
Riscurile care decurg din expunerea la vibratiile mecanice trebuie să fie eliminate la sursa sau reduse la minimum, ținându-se seama de progresul tehnic și de existenta măsurilor de reducere a riscului la sursa.
Reducerea acestor riscuri se întemeiază pe principiile generale de prevenire prevăzute în legislația naționala care transpune
Directiva 89/391/CEE
.
Articolul 13
Pe baza evaluării riscurilor prevăzute în secțiunea 1 din prezentul capitol, din momentul în care valorile de expunere la care se declanseaza acțiunea, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) și la art. 6 alin. (1) lit. b), sunt depășite, angajatorul trebuie să instituie și sa pună în aplicare un program de măsuri tehnice și/sau organizatorice menite sa reducă la minimum expunerea la vibratii mecanice și riscurile legate de aceasta, ținând seama în special de:
a) alte metode de lucru care implica o expunere mai scăzută la vibratii mecanice;
b) alegerea echipamentelor de muncă adecvate, proiectate corespunzător din punct de vedere ergonomic, care să producă cele mai puține vibratii posibile, ținând seama de activitatea pentru care sunt destinate;
c) furnizarea de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate de vibratii, cum ar fi scaunele care atenuează efectiv vibratia întregului corp și manerele care reduc vibratiile transmise sistemului mana-braț;
d) programe corespunzătoare de întreținere pentru echipamentele de muncă, locul de muncă și sistemele de la locul de muncă;
e) proiectarea și amplasarea locurilor de muncă și a posturilor de lucru;
f) informarea și formarea adecvată a lucrătorilor în vederea utilizării corecte și sigure a echipamentelor de muncă, pentru a le reduce la minimum expunerea la vibratiile mecanice;
g) limitarea duratei și intensitatii expunerii;
h) programe de lucru corespunzătoare cu perioade de odihnă adecvate;
i) furnizarea de îmbrăcăminte pentru protejarea împotriva frigului și umezelii a lucrătorilor expusi.
Articolul 14
Lucrătorii nu trebuie să fie expusi în nici o situație la niveluri superioare valorii limita a expunerii.
Articolul 15
Dacă valoarea limita a expunerii este depășită, în ciuda măsurilor luate de către angajator pentru a respecta prevederile prezentei hotărâri, acesta trebuie să ia imediat măsuri pentru a reduce expunerea sub valoarea limita a expunerii.
Angajatorul trebuie să identifice motivele pentru care valoarea limita a expunerii a fost depășită și, în consecința, trebuie să imbunatateasca măsurile de protecție și prevenire pentru a preveni o noua depasire a acesteia.
Articolul 16
Potrivit prevederilor legislației naționale care transpun
Directiva 89/391/CEE
, angajatorul trebuie să adapteze măsurile prevăzute în prezenta secțiune la necesitățile lucrătorilor expusi la riscuri specifice.
Secțiunea 3 Informarea și formarea lucrătorilor
Articolul 17
Fără a aduce atingere prevederilor legislației naționale care transpun
Directiva 89/391/CEE
, angajatorul trebuie să asigure ca lucrătorii expusi riscurilor generate de vibratii mecanice la locul de muncă și/sau reprezentanții acestora sa beneficieze de informații cu privire la rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la art. 7 și de o formare corespunzătoare.
Informarea și formarea prevăzute la alin. (1) trebuie să se refere în special la:
a) măsurile luate în aplicarea prezentei hotărâri pentru a elimina sau reduce la minimum riscurile datorate vibratiilor mecanice;
b) valorile limita ale expunerii și valori de expunere de la care se declanseaza acțiunea;
c) rezultatele evaluărilor și ale masurarilor vibratiilor mecanice efectuate potrivit secțiunii 1;
d) leziunile care ar putea fi produse de echipamentele de lucru utilizate;
e) cum și de ce trebuie detectate și raportate semnele de leziune;
f) condițiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătății;
g) practici de lucru sigure pentru minimizarea expunerii la vibratii mecanice.
Secțiunea 4 Consultarea și participarea lucrătorilor
Articolul 18
Consultarea și participarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora în ceea ce privește aspectele reglementate de prezenta hotărâre trebuie să se realizeze potrivit prevederilor legislației naționale care transpun
Directiva 89/391/CEE
.
Capitolul III Supravegherea sănătății
Articolul 19
Fără a aduce atingere prevederilor legislației naționale care transpun
Directiva 89/391/CEE
, Ministerul Sănătății adopta dispoziții pentru a asigura supravegherea corespunzătoare a sănătății lucrătorilor în raport cu rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la art. 7, dacă acesta indica un risc pentru sănătatea lor.
Aceste dispoziții, inclusiv cerințele specificate pentru dosarele medicale și disponibilitatea acestora, sunt în conformitate cu reglementările în vigoare.
Articolul 20
Supravegherea sănătății trebuie să contribuie la prevenirea și diagnosticarea rapida a oricărei afecțiuni legate de expunerea la vibratii mecanice.
Rezultatele supravegherii medicale trebuie să fie luate în considerare la aplicarea măsurilor de prevenire la un anumit loc de muncă.
Articolul 21
Trebuie să se asigure supravegherea medicală corespunzătoare atunci când:
a) expunerea lucrătorilor la vibratii este de asa natura încât poate fi stabilită o legătură între aceasta expunere și o boala identificabila sau efecte dăunătoare asupra sănătății;
b) este probabil ca afectiunea sau efectele să apară în condițiile de lucru specifice ale unui anumit lucrator;
c) exista tehnici testate pentru detectarea afectiunii sau a efectelor dăunătoare asupra sănătății.
Articolul 22
Lucrătorii expusi la vibratii mecanice superioare valorilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) și la art. 6 alin. (1) lit. b) au dreptul la o supraveghere corespunzătoare a sănătății în orice situație.
Articolul 23
Fiecare lucrator supus supravegherii sănătății potrivit art. 19-22 trebuie să aibă un dosar medical individual.
Medicul de medicina muncii trebuie să actualizeze dosarele medicale prevăzute la alin. (1).
Dosarele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie să cuprindă un sumar al rezultatelor supravegherii sănătății realizate.
Dosarele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie să fie păstrate într-o formă adecvată pentru a permite orice consultare ulterioară, ținându-se seama de prevederile legislației în vigoare privind secretul medical.
Copii ale dosarelor medicale prevăzute la alin. (1) pot fi furnizate, la cerere, direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București.
Lucrătorul trebuie să aibă acces, la cerere, la propriul sau dosar medical.
Articolul 24
Atunci când, în urma supravegherii stării de sănătate, se constată că un lucrator suferă de o anumită boala sau de efecte negative asupra sănătății, pe care un medic sau un medic de medicina muncii le considera a fi rezultatul expunerii la vibratii mecanice la locul de muncă, lucrătorul trebuie:
a) să fie informat de către medic sau de medicul de medicina muncii cu privire la rezultatul care îl privește personal;
b) sa primească informații și sfaturi cu privire la orice supraveghere a sănătății la care trebuie să se supună după încheierea perioadei de expunere.
Articolul 25
Atunci când, în urma supravegherii sănătății, se constată că un lucrator suferă de o boala identificabila sau manifestări ale efectelor adverse asupra sănătății, pe care un medic sau un medic de medicina muncii le considera a fi rezultatul expunerii la vibratii mecanice la locul de muncă, angajatorul trebuie:
a) să fie informat cu privire la orice rezultate semnificative ale supravegherii sănătății, cu respectarea secretului medical;
b) sa revizuiasca evaluarea riscului efectuată potrivit secțiunii 1 din cap. II;
c) sa revizuiasca măsurile prevăzute pentru eliminarea sau reducerea riscurilor, potrivit secțiunii a 2-a din cap. II;
d) sa țină seama de recomandările medicului de medicina muncii sau ale direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, pentru punerea în aplicare a oricăror măsuri necesare pentru eliminarea sau reducerea riscului, potrivit secțiunii a 2-a din cap. II, inclusiv să aibă în vedere posibilitatea de a atribui lucrătorului un alt post de lucru unde nu exista riscuri de expunere;
e) să asigure supravegherea continua a sănătății și sa ia măsuri pentru a fi reexaminata starea de sănătate a oricărui alt lucrator care a fost expus în mod similar.
În situația prevăzută la alin. (1) lit. e) medicul de medicina muncii sau direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București pot propune ca persoanele expuse să fie supuse unui control medical.
Capitolul IV Dispoziții finale
Articolul 26
Echipamentele de muncă ce au fost sau sunt puse la dispoziția lucrătorilor înainte de data de 1 iulie 2007 și care nu permit respectarea valorilor limita ale expunerii, ținându-se seama de ultimele progrese tehnice și/sau de măsurile organizatorice luate, pot fi utilizate până la data de 1 iulie 2010.
Fac excepție de la prevederile alin. (1) echipamentele de muncă utilizate în agricultura și silvicultura, care pot fi utilizate până la data de 1 iulie 2014.
Articolul 27
În conformitate cu principiile generale ale protecției sănătății și securității lucrătorilor, în cazul transportului maritim și aerian, în împrejurări bine întemeiate, se vor face excepții de la art. 14 și 15 în ceea ce privește vibratiile transmise întregului corp, dacă, date fiind dezvoltarea actuala a tehnicii și caracteristicile specifice ale locurilor de muncă, nu este posibil să se respecte valoarea limita a expunerii, în ciuda măsurilor tehnice și/sau organizatorice luate.
Articolul 28
În cazul în care expunerea unui lucrator la vibratii mecanice este, de regula, inferioară valorilor expunerii zilnice de la care se declanseaza acțiunea, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) și la art. 6 alin. (1) lit. b), dar variaza substanțial de la un moment la altul și poate depăși ocazional valoarea limita a expunerii, se vor face excepții de la art. 14 și 15.
Valoarea medie a expunerii într-o perioadă de 40 de ore trebuie să fie mai mica decât valoarea limita a expunerii și trebuie să existe dovezi care să arate ca riscurile regimului de expunere la locul de muncă sunt mai scăzute decât cele ale expunerii la valoarea limita a expunerii.
Articolul 29
Prevederile art. 27 și 28 se aplică numai în condiții care garantează, ținându-se seama de împrejurări speciale, ca riscurile sunt reduse la minimum și ca lucrătorii în cauza sunt supuși unei supravegheri mai atente a sănătății.
Prevederile art. 27 și 28 nu se mai aplica imediat ce împrejurările care le justifica nu mai exista.
Articolul 30
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006.
La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abroga orice alte dispoziții contrare.
Prezenta hotărâre transpune
Directiva 2002/44/CE
privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibratii), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 177/2002.
PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: ──────────────── Ministrul muncii, solidarității sociale și familiei, Gheorghe Barbu Ministrul economiei și comerțului, Codruț Ioan Sereș Ministrul sănătății, Gheorghe Eugen Nicolaescu p. Ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, Nicolae Flaviu Lazin, secretar de stat p. Ministrul integrării europene, Andrian Ciocanea, secretar de stat București, 22 decembrie 2005. Nr. 1.876.
Anexa VIBRATII MECANICE
A. VIBRATII TRANSMISE SISTEMULUI MANA-BRAȚ
1. Evaluarea expunerii
Evaluarea nivelului de expunere la vibratii transmise sistemului mana-braț se bazează pe calcularea valorii expunerii zilnice pentru o perioadă de referința de 8 ore A(8), exprimată ca radacina medie patratica (rms) (valoare totală) a valorilor acceleratiei ponderate în frecventa, determinate pe axele ortogonale a(hwx), a(hwy), a(hwz), definite în cap. 4 și 5 și în anexa A la standardul SR EN ISO 5349-1:2003.
Evaluarea nivelului de expunere poate fi facuta pe baza unei estimari realizate în funcție de informațiile furnizate de producători cu privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate, precum și pe baza observarii practicilor de lucru specifice sau a unor masurari.
2. Măsurare
Când se efectuează o măsurare în conformitate cu art. 7 din hotărâre:
a) metodele utilizate pot include esantionarea care trebuie să fie reprezentativa pentru expunerea personală a unui lucrator la vibratiile mecanice în cauza;
b) metodele și aparatura utilizate trebuie adaptate la caracteristicile particulare ale vibratiilor mecanice care urmează a fi măsurate, la factorii de mediu și la caracteristicile aparaturii de măsurare, în conformitate cu standardul SR EN ISO 5349-2:2003;
c) în cazul dispozitivelor care trebuie ținute cu ambele mâini, masurarile trebuie efectuate pentru fiecare mana. Expunerea este determinata în raport cu valoarea cea mai ridicată dintre cele doua; se dau, de asemenea, informațiile pentru cealaltă mana.
3. Interferente
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplică în special când vibratiile mecanice interfereaza cu manipularea corecta a comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.
4. Riscuri indirecte
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplică în special când vibratiile mecanice interfereaza cu stabilitatea structurilor sau cu securitatea articulatiilor.
5. Echipamente individuale de protecție
Echipamentele individuale de protecție împotriva vibratiilor transmise sistemului mana-braț pot fi prevăzute în programul de măsuri la care s-a făcut referire în art. 13 din hotărâre.
B. VIBRATII TRANSMISE ÎNTREGULUI CORP
1. Evaluarea expunerii
Evaluarea nivelului de expunere la vibratii se bazează pe calcularea expunerii zilnice A(8), exprimată ca acceleratie continua echivalenta pe o perioadă de 8 ore, calculată ca cea mai ridicată valoare (rms) sau ca cea mai ridicată valoare a dozei de vibratii (VDV) a acceleratiilor ponderate în frecventa, determinate pe cele trei axe ortogonale [1,4a(wx), 1,4a(wy), a(wz) pentru un lucrator așezat sau în picioare], în conformitate cu cap. 5, 6 și 7 din anexa A și din anexa B la standardul SR ISO 2631-1:2000.
Evaluarea nivelului de expunere poate fi facuta pe baza unei estimari realizate în funcție de informațiile furnizate de producători, cu privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate și pe baza observarii practicilor de lucru specifice sau a unor masurari.
În cazul transportului maritim se pot lua în considerație numai vibratiile cu o frecventa mai mare de 1 Hz.
2. Măsurare
2.1. Când se realizează o măsurare în conformitate cu art. 7 din hotărâre, metodele utilizate pot include esantionarea care trebuie să fie reprezentativa pentru expunerea personală a unui lucrator la vibratia mecanică în cauza.
2.2. Metodele utilizate trebuie adaptate la caracteristicile specifice ale vibratiilor mecanice ce urmează a fi măsurate, la factorii de mediu și la caracteristicile aparaturii de măsurat.
3. Interferente
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplică în special când vibratia mecanică interfereaza cu manipularea corespunzătoare a comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.
4. Riscuri indirecte
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplică în special când vibratiile mecanice interfereaza cu stabilitatea structurilor sau cu securitatea articulatiilor.
5. Amploarea expunerii
Prevederile art. 10 lit. g) din hotărâre se aplică în special când, datorită naturii activității, un lucrator beneficiază de încăperi pentru odihna asigurate de către angajator.
Expunerea întregului corp la vibratii în aceste încăperi trebuie redusă la un nivel compatibil cu funcțiile și condițiile lor de utilizare, cu excepția cazurilor de forta majoră.
__________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.