Decizia nr. 697/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. 5.347/2004 al Judecătoriei Vaslui.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează că dosarul este la primul termen de judecată, precum și asupra cererii transmise prin fax de către partea Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate de parte.

Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.347/2004, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale potrivit cărora, în situația achitării prejudiciului cauzat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, învinuitul ori inculpatul beneficiază de o cauză de nepedepsire aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 16. Aceasta deoarece instituie o diferență de tratament juridic între inculpații care comit o infracțiune de evaziune fiscală de pericol și inculpații care săvârșesc o infracțiune de evaziune fiscală de prejudiciu, între autorii infracțiunii rămase în faza de tentativă și autorii cercetați pentru aceeași infracțiune consumată, precum și între inculpații care au comis infracțiunea de evaziune fiscală și inculpații autori ai oricărei alte infracțiuni de prejudiciu.

De asemenea, în opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate instituie o discriminare între cetățeni pe criterii de avere.

Judecătoria Vaslui opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea prin dispozițiile legale criticate a unui tratament juridic diferit, constând în aplicarea unei sancțiuni administrative pentru învinuitul ori inculpatul care în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, a acoperit integral prejudiciul de până la 50.000 euro, nu aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Aceasta deoarece principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 di n Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul conținut:

"Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 , adică autorilor unei infracțiuni de evaziune fiscală care au acoperit prejudiciul de până la 50.000 euro cauzat prin fapta penală.

Pe de altă parte, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă. Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiunile săvârșite este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. 5.347/2004 al Judecătoriei Vaslui.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2005.