Decizia nr. 31/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Toader Barbu în Dosarul nr. 2.156/2005 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă, personal, partea Ioan Achiței, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că textul legal criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.156/2005, Curtea de Apel Bacău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Toader Barbu. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16, art. 21 alin. (3) și ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, deoarece titularii dreptului de proprietate al cărui obiect este evaluat la 1 miliard lei se bucură de o ocrotire suplimentară (beneficiind atât de calea de atac a apelului, cât și de cea a recursului), pe când ceilalți titulari ai dreptului de proprietate, al cărui obiect este evaluat la o valoare sub 1 miliard lei, beneficiază doar de calea de atac a recursului. În consecință, reglementarea criticată creează o evidentă discriminare între cele două categorii de părți, bazată exclusiv pe criteriul de valoare a litigiului.

Curtea de Apel Bacău - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Faptul că legea prin care s-a modificat Codul de procedură civilă instituie numai o cale de atac, și anume recursul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare sub 1 miliard lei, nu poate fi interpretat ca o limitare a dreptului persoanelor de a avea acces la justiție, cu atât mai mult cu cât este vorba de dispoziții procedurale, care sunt de strictă și imediată aplicare.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin reglementarea criticată a fost modificat textul alin. 1 al art. 282^1 din Codul de procedură civilă, astfel încât excepția de neconstituționalitate se referă la dispozițiile art. 282^1 din codul mai sus menționat. Acest text de lege prevede că nu sunt supuse apelului, între altele, hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, ceea ce nu contravine însă nici uneia dintre prevederile constituționale invocate, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanță cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 21 din Constituție, apreciază că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine principiului liberului acces la justiție, întrucât părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabile. În final, arată că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură și reprezintă opțiuni ale legiuitorului, în deplină conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile

art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziții prin care a fost modificat art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Ulterior sesizării Curții Constituționale, art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin

art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, păstrându-se însă substanța reglementării legale supuse controlului.

În aceste condiții, Curtea urmează a se pronunța asupra dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 219/2005 , dispoziții care au următoarea redactare: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege."

Autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, și ale art. 44 alin. (2) teza întâi referitor la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate constituie norme de procedură ce stabilesc categoriile de hotărâri judecătorești care nu pot fi supuse apelului în cadrul procesului civil. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" și, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând și celelalte principii și dispoziții constituționale.

De altfel, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași principii constituționale invocate și în cauza de față. Astfel, prin

Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, Curtea a statuat că dispozițiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Toader Barbu în Dosarul nr. 2.156/2005 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2006.