Decizia nr. 78/2006

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Edmund Michael Dumitrovici în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială "Rial" - S.R.L. din Brașov, prin consilier juridic, precum și părțile Aurel Dima, personal și asistat de avocat, Ion Mucică, personal și asistat de avocat, și Avram Gheorghe, Ilka Barabas, Paraschiva Dumitru și Virgil Munțiu, reprezentați prin avocat. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 912D/2005. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Emil Ioanovici, Tiberiu Miloș Ioanovici și Eugen Titian Ioanovici în Dosarul nr. 4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ce fac obiectul dosarelor nr. 875D/2005 și nr. 912D/2005 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 912D/2005 la Dosarul nr. 875D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanții părților prezente solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând practica în materie a Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere vasta jurisprudență a instanței de contencios constituțional în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 16 noiembrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 1.070/R/2005 și nr. 4.889/R/2005, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și Tribunalul Arad - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Excepția a fost ridicată de Edmund Michael Dumitrovici în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și de Emil Ioanovici, Tiberiu Miloș Ioanovici și Eugen Titian Ioanovici în Dosarul nr. 4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secția civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dreptul de proprietate este un drept fundamental, garantat prin Constituție, și nu poate fi încălcat prin norme procedurale, așa cum este instituirea, prin textul de lege criticat, a unui termen de prescripție derogatoriu de la dreptul comun.

Se mai arată că textul de lege criticat creează o inegalitate între persoanele care revendică imobile ce cad sub incidența acestui act normativ special și persoanele care revendică alte categorii de imobile, și contravine astfel art. 16 alin. (1) și (2) și art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Arad - Secția civilă consideră că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierilor de sesizare a Curții Constituționale din 16 noiembrie 2005, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.

Legea nr. 10/2001 , modificată și completată prin titlul I cuprins în

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel încât, în prezent, în urma renumerotării textelor, art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu același cuprins, și anume: "(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2), care instituie principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (3) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, a creanțelor asupra statului și a proprietății private, precum și la expropriere, art. 51 - Dreptul de petiționare și art. 136 alin. (1) și (5) privind felurile proprietății și caracterul inviolabil al proprietății private.

În opinia autorului excepției, sunt încălcate și dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății, și art. 6 paragraful 1 din aceeași convenție, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, invocate și în prezenta cauză, și cu o motivare asemănătoare, Curtea respingând în mod constant excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Astfel, prin

Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004, Curtea a constatat că nu există nici o contradicție între textul de lege criticat și dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (1), (2), art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi din Constituție, pentru considerentele acolo reținute.

De asemenea, analizând compatibilitatea

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 45 alin. (5), cu dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății, și art. 6 paragraful 1 din aceeași convenție, privind dreptul la un proces echitabil, raportate la art. 20 din Constituție, Curtea a reținut, în esență, că prevederile legale criticate se armonizează cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilității și securității raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. În acest sens s-a pronunțat Curtea prin

Decizia nr. 564 din 16 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 27 ianuarie 2005, și

Decizia nr. 91 din 4 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004.

Pentru aceleași considerente, în prezenta cauză nu poate fi reținută nici o contradicție între prevederea legală criticată și dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție referitoare la dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 51 din Legea fundamentală, referitoare la dreptul de petiționare, prin

Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Curtea a statuat că sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes nu este un aspect al dreptului de petiționare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activității de judecată.

Soluțiile pronunțate în deciziile anterior menționate, precum și considerentele ce au stat la baza acestora își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

În prezenta cauză, autorul excepției mai susține că prevederile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

creează o inegalitate între persoanele care revendică imobile ce cad sub incidența acestui act normativ special și persoanele care revendică alte categorii de imobile, ceea ce contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, reglementat de art. 16 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală.

Analizând aceste susțineri, Curtea constată că textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce se încadrează în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptățită calificarea normei legale de referință ca fiind neconstituțională.

De altfel, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că înțelesul art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu și identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. Ca atare, este justificată admisibilitatea unui statut juridic diferit față de anumite categorii de persoane, cum este situația persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, ce cad sub incidența

Legii nr. 10/2001 , situație distinctă de cea a altor proprietari neposesori ce revendică categorii de imobile diferite.

Referitor la invocarea încălcării art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea reține că aceste dispoziții constituționale, potrivit cărora: "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice", nu exclud posibilitatea ca, în condițiile legii, proprietatea privată să constituie obiect al unor măsuri restrictive, cum sunt cele privind instituirea unui termen de prescripție derogatoriu de la dreptul comun în materia revendicării imobiliare.

Mai mult, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența anterior menționată, imprescriptibilitatea, consfințită cu titlu de principiu în legislația civilă, nu este consacrată ca atare de Constituție, astfel încât legiuitorul poate să deroge de la acest principiu, în considerarea unor rațiuni majore, fără a îndreptăți calificarea reglementării respective ca fiind neconstituțională.

Curtea constată că invocarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 44 alin. (3) privind exproprierea și art. 136 alin. (1) referitoare la clasificarea proprietății în publică și privată nu este relevantă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Edmund Michael Dumitrovici în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și de Emil Ioanovici, Tiberiu Miloș Ioanovici și Eugen Titian Ioanovici în Dosarul nr. 4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2006.