Decizia nr. 106/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României și a celor ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 105/2001 27 iunie 2001 (prevederi anume) privind frontiera de stat a României
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001
și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , excepție ridicată de Traian Grigoraș în Dosarul nr. 2.246/2005 al Judecătoriei Tecuci.
La apelul nominal este lipsă autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.246/2005, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001
și ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , excepție ridicată de Traian Grigoraș în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate încalcă dispozițiile art. 25 alin. (1) din Constituție, care consacră libera circulație ca drept fundamental al cetățenilor. Se mai arată că cele două texte, care incriminează ca infracțiuni intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei, respectiv intrarea sau ieșirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, nu prevăd o sancțiune proporțională cu situațiile care le-au determinat, ceea ce contravine prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, raportat la art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Judecătoria Tecuci apreciază ca nefondată excepția de neconstituționalitate, deoarece dreptul la liberă circulație trebuie să se realizeze în anumite condiții prevăzute de lege, iar condiționarea acestuia de anumite forme legale nu impietează în vreun fel asupra dreptului cetățeanului la liberă circulație.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că libera circulație nu poate fi absolută, ci ea trebuie să se desfășoare cu îndeplinirea și respectarea unor condiții prevăzute de lege. Totodată, apreciază că textele legale criticate pentru neconstituționalitate sunt în deplin acord cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală, întrucât măsurile privind restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație sunt stabilite prin lege, ca limitări justificate de apărarea securității naționale, asigurarea unui climat de ordine, precum și de prevenirea unor consecințe negative, sunt necesare într-o societate democratică, proporționale cu situația care le-a determinat și aplicate în mod nediscriminatoriu.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001
privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 243/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 8 mai 2002, precum și dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 252/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002, care au următorul conținut:
-
Articolul 70
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 : "Intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.";
-
Articolul 1
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 : "Intrarea sau ieșirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, săvârșită de către un cetățean român sau de o persoană fără cetățenie domiciliată pe teritoriul României, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani."
În motivarea excepției se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 25 alin. (1) din Constituție referitoare la libera circulație și ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, raportat la art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind libertatea de circulație.
Analizând excepția de neconstituționalitate, se reține că prevederile
art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 , precum și dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la prevederile art. 25 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constatând, prin
Decizia nr. 220 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 13 iunie 2005, conformitatea acestora cu textul menționat din Constituție. Cu acel prilej Curtea a reținut că libera circulație nu poate fi absolută, ci ea trebuie să se desfășoare cu îndeplinirea și respectarea unor condiții prevăzute de lege, cum sunt și cele privind trecerea frontierei de stat a României și sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România. De asemenea, Curtea a reținut că prin incriminarea faptelor de trecere ilegală a frontierei unui stat străin sau de intrare ori ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat nu se îngrădește dreptul la liberă circulație, cum este acesta consfințit de prevederile constituționale, art. 25 alin. (1) din Legea fundamentală garantând exercitarea acestui drept în condițiile stabilite de lege, a căror nerespectare este sancționată juridic.
Cât privește critica potrivit căreia dispozițiile
art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001
și cele ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
încalcă prevederile constituționale ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, raportat la art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind libertatea de circulație, se constată că aceasta este neîntemeiată. Aceasta deoarece textele de lege criticate pentru neconstituționalitate sunt o reflectare a prevederilor internaționale menționate, în deplin acord cu dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât exercițiul dreptului la liberă circulație este limitat prin lege, fără a se aduce atingere însuși dreptului, iar reglementarea cadrului în care se realizează trecerea frontierei, respectiv a frontierei unui stat străin, constituie o restrângere a exercițiului liberei circulații, justificată de necesitatea apărării securității naționale, a ordinii publice, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001
privind frontiera de stat a României și a celor ale
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, excepție ridicată de Traian Grigoraș în Dosarul nr. 2.246/2005 al Judecătoriei Tecuci.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.