Decizia nr. 49/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Dorina Gabrea în Dosarul nr. 598/2005 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă mandatar Magda Dumitrescu pentru autoarea excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care reiterează argumentele expuse în fața instanței de judecată ce a sesizat Curtea Constituțională, depunând la dosar concluzii scrise și solicitând în final admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 598/2005, Tribunalul Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Dorina Gabrea într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că "excluderea făptuitorului, din cuprinsul textului art. 123 din Codul penal, încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece, pe de o parte, îl avantajează pe făptuitor, pentru care înlăturarea răspunderii penale se realizează mai ușor, iar, pe de altă parte, se realizează o discriminare față de persoana vătămată, pe a cărei atitudine se motivează instituția prescripției penale". De asemenea, autoarea excepției arată că sunt încălcate și dispozițiile art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, întrucât "plângerea penală nu se consideră un act ce poate oricând să atragă începerea unui proces penal".

Tribunalul Brașov - Secția penală apreciază că "excepția de neconstituționalitate a art. 123 alin. 1 din Codul penal este neîntemeiată, acest articol necontravenind prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) și art. 21 din Constituție".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 123 alin. 1 din Codul penal, potrivit cărora "Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal".

Autoarea excepției susține că sintagma "învinuitului sau inculpatului" din cuprinsul textului legal criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece îl avantajează pe făptuitor prin aceea că pentru acesta înlăturarea răspunderii penale se realizează mai ușor. De asemenea, susține și încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, prin faptul că plângerea penală nu se consideră un act ce poate oricând să atragă începerea unui proces penal.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 123 alin. 1 din Codul penal referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale nu aduc atingere dispozițiilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și celor potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, deoarece nu instituie nici un fel de discriminări de natură a determina aplicarea lor în mod diferențiat tuturor persoanelor care se află în aceeași situație juridică.

În legătură cu susținerea că dispozițiile art. 123 alin. 1 din Codul penal ar încălca prevederile art. 21 din Constituție, deoarece înlătură implicit accesul persoanei vătămate la justiție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută. Plângerea prealabilă este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune, reprezentând unul din modurile de sesizare a organelor de urmărire penală. De altfel, în această fază nu se poate vorbi de calitatea de învinuit (persoană față de care a început urmărirea penală) sau de inculpat (persoană împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală).

Plângerea penală nu poate oricând să atragă începerea unui proces penal, cum susține autoarea excepției, întrucât nu întotdeauna, în momentul când organul de urmărire penală ia cunoștință despre săvârșirea unei fapte penale, există date suficiente referitoare la infracțiune care să determine începerea urmăririi penale.

De altfel, organele de urmărire penală sunt obligate prin lege să rezolve orice plângere prin care sunt sesizate cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. După începerea urmăririi penale, persoanei vătămate îi sunt recunoscute o serie de drepturi procesuale, inclusiv drepturile garantate prin Constituție.

Deosebit de aceste considerente, Curtea mai constată că autoarea excepției solicită, în esență, completarea art. 123 alin. 1 din Codul penal, în sensul includerii în cuprinsul normei juridice și a făptuitorului, alături de învinuit și inculpat. Aceasta este o problemă care excedează competenței instanței de control constituțional. Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului, ci se poate pronunța numai asupra înțelesului ei contrar Constituției.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Dorina Gabrea în Dosarul nr. 598/2005 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2006.