Decizia nr. 134/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4 teza a patra și art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Adrian Târnăvean și Dorina Târnăvean în Dosarul nr. 1.492/2005 al Judecătoriei Sighișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.492/2005, Judecătoria Sighișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4 teza a patra și art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Adrian Târnăvean și Dorina Târnăvean.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că prevederile art. 373^1 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind liberul acces la justiție, întrucât încheierea de admitere a cererii de încuviințare a executării silite, pronunțată fără citarea părților, nu poate fi supusă cenzurii instanței de control judiciar. Același text constituțional este încălcat și de dispozițiile art. 403 alin. 4 teza a patra din Codul de procedură civilă, întrucât, în condițiile în care fiecare act de executare este susceptibil de a fi atacat cu contestație la executare, debitorul poate fi obligat la plata mai multor cauțiuni în cadrul aceleiași proceduri execuționale. În acest mod creditorul are la dispoziție mai multe garanții, fapt ce afectează echilibrul procesual dintre părți și principiul egalității cetățenilor în fața legii.

Dispozițiile art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă vin în contradicție cu principiul garantării proprietății private, debitorul fiind obligat să indisponibilizeze o sumă de bani consistentă, achitată drept cauțiune, pe o perioadă nedeterminată, care poate dura mai mulți ani.

Judecătoria Sighișoara apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă drepturile protejate constituțional ale debitorului, întrucât reglementarea executării silite, în ansamblul său, conferă suficiente garanții care au fost concepute pentru respectarea intereselor acestuia.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4 teza a patra și art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 373^1 alin. 2 teza a doua: "Încheierea prin care președintele instanței admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac.";

- Art. 403 alin. 4 teza a patra: "Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul.";

- Art. 723^1 alin. 3: "Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii, art. 21 privitoare la accesul liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Faptul că încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispozițiilor constituționale referitoare la liberul acces la justiție. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Textul constituțional lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin art. 373^1 din Codul de procedură civilă, fără a se putea afirma că, procedând astfel, ar contraveni dispoziției constituționale.

De altfel, reglementarea actuală nu lipsește partea interesată de dreptul de a ataca încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, iar faptul că exercițiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestației la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituțional, al accesului liber la justiție. Astfel, art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedură civilă prevede în mod expres că, "după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviințarea executării, dată fără îndeplinirea condițiilor legale". Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac, și să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

Cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 128 din 1 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 24 mai 2005, că această cauțiune constituie o garanție în favoarea creditorului pentru prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale și a întârzierii executării unor obligații stabilite prin titlul executoriu. Textul de lege criticat nu conține măsuri discriminatorii ce ar contraveni principiului egalității în fața legii, întrucât măsura instituită prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în fața legii.

În ceea ce privește critica potrivit căreia art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă contravine principiului garantării proprietății private, se constată că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, eliberarea cauțiunii în maximum 30 de zile după soluționarea fondului cauzei, prin hotărâre irevocabilă, dacă partea interesată nu a formulat cerere pentru obligarea părții adverse la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, reprezintă o garanție a ocrotirii dreptului de proprietate, legea instituind în mod expres termenul în care debitorul își poate recupera suma plătită cu titlu de cauțiune.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4 teza a patra și art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Adrian Târnăvean și Dorina Târnăvean în Dosarul nr. 1.492/2005 al Judecătoriei Sighișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2006.