Decizia nr. 219/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Viromet" - S.A. din orașul Victoria în Dosarul nr. 369/F/CA/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 369/F/CA/2005, Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1)-(4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Viromet" - S.A. din orașul Victoria într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei excepții de nelegalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1) și ale art. 126 alin. (6).

Autorul excepției apreciază că dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 554/2004

încalcă art. 126 alin. (6) din Constituție, întrucât dau posibilitatea părților de a eluda dreptul garantat de Constituție de a formula acțiunea în anulare a actului administrativ în termen de un an - acțiune ce putea fi introdusă la instanțele de contencios administrativ. Totodată, se consideră că cetățenii care fac uz de procedura prevăzută de art. 4 din lege sunt privilegiați, întrucât, după ce au pierdut termenul de decădere de un an în care puteau cere anularea actului administrativ, pot oricând solicita constatarea nelegalității acestuia.

Se consideră că textul de lege criticat periclitează dreptul de proprietate privată al autorului excepției și încalcă prevederile art. 21 alin. (3) și ale art. 24 alin. (1) din Constituție, neasigurându-se dreptul la un proces echitabil și nici dreptul la apărare.

Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se apreciază că analiza nelegalității unui act administrativ reprezintă cercetarea acestuia raportată la textul de lege și nu este de natură a încălca principiul egalității părților în fața legii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare sau dreptul de proprietate.

Totodată, se arată că prevederile legale criticate vin în ajutorul clarificării și soluționării cererilor ce au legătură cu actele administrative de autoritate, a căror legalitate se verifică în condițiile legii prin controlul realizat pe calea contenciosului administrativ.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu încalcă art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, ele aplicându-se tuturor celor vizați de ipoteza normei, în mod nediscriminatoriu. Totodată, se consideră că dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 554/2004

nu îngrădesc dreptul părților interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a se prevala de garanțiile procesuale în cadrul unui proces public, judecat de o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins:

"(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.

(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților.

(3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în 48 de ore de la pronunțare ori de la comunicare și se judecă în 3 zile de la înregistrare, cu citarea părților prin publicitate.

(4) În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției consideră că dispozițiile

art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , reglementând posibilitatea invocării oricând a unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ unilateral care are legătură cu soluționarea cauzei, sunt neconstituționale, încălcând prevederile art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1) și ale art. 126 alin. (6) din Constituție.

Curtea reține că textul de lege criticat reglementează, în mod expres, posibilitatea ridicării excepției de nelegalitate a actului administrativ, precum și procedura de soluționare a acesteia.

Curtea constată că textul de lege în cauză nu sustrage de sub controlul judecătoresc nici un fel de act administrativ, din contră, prevede o garanție suplimentară în acest sens și nu este altceva decât expresia textului constituțional al art. 126 alin. (6), care prevede că, de principiu, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat.

Curtea reține că nici un text constituțional nu prevede contestarea legalității unui act administrativ numai pe cale directă în condițiile prevăzute de

art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004 , astfel că legiuitorul, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este în drept să reglementeze orice procedură compatibilă cu art. 126 alin. (6) din Constituție.

Totodată, diferența de reglementare în ceea ce privește termenul de contestare a legalității unui act administrativ pe cale de excepție sau pe cale directă se datorează tocmai faptului că, în primul caz, soluția instanței în cauza de fond depinde de modul de soluționare a excepției invocate, iar legiuitorul a înțeles să pună încă un mijloc procedural eficient la îndemâna persoanei pentru a putea contesta eventuala nelegalitate a actului administrativ.

Curtea reține că textul de lege criticat se aplică tuturor celor vizați de ipoteza normei, în mod nediscriminatoriu și fără excepții, este o concretizare a dreptului la un proces echitabil și nu încalcă exercițiul dreptului la apărare, întrucât părțile, pe parcursul întregului proces, dispun, în principiu, de anumite garanții procesuale prin care își pot dovedi atât pretențiile lor, cât și netemeinicia pretențiilor adversarului procesual.

Din perspectiva considerentelor de mai sus, Curtea constată că nu există nici o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3) și art. 24 alin. (1) din Constituție.

Totodată, Curtea observă că, potrivit

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, analizarea susținerii autorului excepției în ceea ce privește periclitarea dreptului său de proprietate privată nu este de competența sa, ci a instanței de judecată, întrucât această susținere vizează situația de fapt a autorului excepției, și nu o problemă de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Viromet" - S.A. din orașul Victoria în Dosarul nr. 369/F/CA/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2006.