Decizia nr. 90/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Botez Mihaela și Ertl Ruxandra Rodica împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 132 din 29 octombrie 1996 *).

----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 132 din 29 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Pentru a pronunța aceasta soluție, s-a reținut ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea a constatat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Totodată, a fost respinsă ca vadit nefondata și excepția de neconstituționalitate a

art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 112/1995 .

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Botez Mihaela și Ertl Ruxandra Rodica, pentru următoarele motive:

1. excepția de neconstituționalitate formulată a fost intemeiata, dat fiind faptul ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost declarat parțial neconstitutional prin Decizia nr. 96/1996 a Curții Constituționale, astfel încât este eronat reținut faptul ca aceasta excepție a fost "lipsită de obiect";

2.

art. 24 din Legea nr. 112/1995

este neconstitutional, deoarece "această lege nu exprima o respectare a dreptului individual de proprietate", ci, dimpotriva, o încălcare a acestuia.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă și ale

art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 112/1995 , raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Motivul de recurs privind respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect, este neîntemeiat. Nu se tinea seama de faptul că nu textul excepției relative la art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost respins ca rămas fără obiect, ci dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Cat despre faptul ca, în parte, pretențiile formulate s-ar fi dovedit întemeiate, este de reținut ca excepțiile formulate au fost respinse ca vadit nefondate, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție și al art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. De vreme ce deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au efecte erga omnes, excepțiile invocate și soluționate prin decizii definitive nu mai pot fi reiterate de alte părți cu privire la același text legal despre a cărui neconstituționalitate Curtea Constituțională s-a pronunțat cu caracter irevocabil.

În legătură cu

art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 112/1995 , recurentii nu formulează, practic, nici o critica la adresa deciziei pronunțate în fond, declarand doar ca își mențin punctul de vedere exprimat inițial.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. (3) și ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, formulată de avocatul recurentilor, la termenul de judecată din 22 aprilie 1997, se constată că aceasta nu poate fi primită, pentru motivele ce urmează:

Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra acestei excepții de neconstituționalitate, întrucât ea a fost pentru prima data invocată, în fața Curții, în recurs. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională hotărăște "asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești" privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor.

Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața ei. Soluția contrară nu putea fi primită și pentru faptul ca astfel s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în fața instanței judecătorești, părțile sunt în drept sa dezbata excepția, depunând dovezile și probele pe care le cred de cuviință și exercitandu-și astfel drepturile procesuale ce le aparțin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanțe judecătorești. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanța însăși este obligată să-și exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate și sa sesizeze prin încheiere Curtea Constituțională. Dacă aceste reguli se referă la condițiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluționează pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond, nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului.

Admiterea posibilității de a invoca excepția de neconstituționalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituțională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanța în situația de a se pronunța în legătură cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.

În sensul celor arătate sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 97 din 24 octombrie 1995 și nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 și, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.

În concluzie, ținând seama de considerentele expuse, recursul urmează a fi respins.

În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Botez Mihaela și Ertl Ruxandra Rodica împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 132 din 29 octombrie 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 1997.