Decizia nr. 107/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) și ale

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "MFA" - S.A. din Mizil în Dosarul nr. 6.039/2005 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 801 D/2005, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 2.134/COM/2005 al Tribunalului Constanța - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că, la dosarul cauzei, partea Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.049 D/2005, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "București Turism" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.075/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că, la dosarul cauzei, partea Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus-menționate, având în vedere obiectul parțial identic al excepțiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 801 D/2005 și nr. 1.049 D/2005 la Dosarul nr. 798 D/2005, care este primul înregistrat.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând că asupra constituționalității dispozițiilor art. 132 alin. (2) și ale

art. 133 din Legea nr. 31/1990

Curtea s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 178 din 29 martie 2005 și nr. 209 din 14 aprilie 2005. Cu privire la dispozițiile

art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990 , apreciază că acestea constituie o expresie a funcționării societății comerciale, așa încât nu aduc atingere art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 19 octombrie 2005, 11 octombrie 2005 și 18 octombrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 6.039/2005 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, nr. 2.134/COM/2005 al Tribunalului Constanța - Secția comercială și nr. 3.075 D/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) și ale

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "MFA" - S.A. din Mizil, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun, și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "București Turism" - S.A. din București în cauze având ca obiect anularea hotărârilor luate de Adunarea generală a acționarilor a Societății Comerciale "MFA" - S.A. din Mizil și suspendarea prin ordonanță președințială a unor hotărâri ale Adunărilor generale ale acționarilor a Societății Comerciale "Cocor Turism" - S.A. din Neptun și a Societății Comerciale "București Turism" - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Societatea Comercială "MFA" - S.A. din Mizil apreciază că

art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990

încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, deoarece acestea impun ca majorarea capitalului social să se facă numai în temeiul unei hotărâri a adunării generale a acționarilor, ceea ce "limitează posibilitățile acționarilor în dezvoltarea societății comerciale" și "pot priva acționarii de dreptul valorificării tuturor factorilor de producție prin majorarea capitalului social."

Totodată, același autor susține că prevederile

art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

aduc atingere dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție "în măsura în care se interpretează în sensul că dau dreptul acționarilor de a ataca o hotărâre a adunării generale a acționarilor" în legătură cu o altă hotărâre anterioară a aceleiași adunări, prin care se stabilise modul de a vota.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990 , autorii excepției susțin că acestea contravin prevederilor art. 20 alin. (2), art. 21, art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție. În acest sens se arată că alin. (2) al art. 133 aduce atingere art. 20 alin. (2) din Constituție, deoarece nu îndeplinește "condițiile esențiale ale clarității și previzibilității legii", consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, "și care, în temeiul art. 20 din Constituția României, au aplicabilitate directă în dreptul intern". Se susține totodată că alin. (2) al art. 133 aduce atingere și art. 21 din Constituție, întrucât, "neoferind criterii suficiente pentru obligarea reclamantului la plata cauțiunii, legiuitorul știrbește posibilitatea de exercitare a controlului judiciar efectiv asupra hotărârii pronunțate în primă instanță".

Se mai arată că prevederile

art. 133 din Legea nr. 31/1990

aduc atingere dispozițiilor art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, deoarece acordă posibilitatea instanței de judecată de a dispune suspendarea hotărârii adunării generale a acționarilor, fără a obliga reclamantul la plata unei cauțiuni, ori de a dispune cu privire la cuantumul cauțiunii în mod arbitrar, în lipsa unor criterii legale. "Se creează astfel posibilitatea să se suspende hotărârile adunărilor generale ale acționarilor în mod șicanatoriu", pe o perioadă mare de timp, ceea ce "este de natură să aducă o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al acționarilor majoritari este lipsit de eficiența sa firească".

Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, Tribunalul Constanța - Secția comercială și Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) și ale

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul cuprins:

- Art. 113 lit. f): "Adunarea generală extraordinară se întrunește ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru: [...] f) majorarea capitalului social.";

- Art. 132 alin. (2): "Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.";

- Art. 133: "(1) O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune.

(3) Împotriva ordonanței de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunțare."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorii excepției, conform distincției pe care o fac în motivare, ca fiind neconstituționale în raport cu următoarele prevederi din Legea fundamentală: art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor internaționale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, în raport cu reglementările interne, în situația neconcordanței dintre acestea, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului și alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a proprietății private și art. 135 alin. (1) privind economia României și alin. (2) lit. a) privind asigurarea de către stat a libertății comerțului, protecției concurenței loiale, creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Examinând excepția, Curtea Constituțională reține următoarele:

Legiuitorul a statuat prin prevederile

art. 113 din Legea nr. 31/1990

că hotărârile cu privire la modificările aduse actului constitutiv al societății comerciale, una dintre aceste modificări constituind-o majorarea capitalului social, se iau de către adunarea generală extraordinară. Această prevedere legală este justificată de importanța unor astfel de hotărâri, fără a aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a).

În legătură cu excepția referitoare la dispozițiile

art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea fundamentală. Astfel, prin

Decizia nr. 178 din 29 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 21 iunie 2005, Curtea, respingând excepția ridicată, a reținut că dispozițiile art. 132 alin. (1) și (2) "asigură satisfacerea cerinței constituționale a respectării legilor, precum și a dreptului de acces liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție. Din această perspectivă, reglementarea dreptului acționarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, de a ataca în justiție hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, se bucură de legitimitate constituțională" și "nu contravin dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție".

În ceea ce privește susținerile autorilor excepției, potrivit cărora dispozițiile

art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

aduc atingere prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, Curtea reține că, dimpotrivă, textele criticate constituie o expresie a acestora în sensul garantării și ocrotirii în mod egal a dreptului de proprietate privată al tuturor acționarilor societății comerciale.

Curtea constată, de asemenea, că și dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990 , criticate ca fiind neconstituționale, au mai format obiect al controlului de constituționalitate, tot prin raportare la prevederile art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală.

Astfel, prin

Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, respingând excepția, Curtea a statuat că prevederile

art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990

"sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare". Totodată, Curtea a reținut că textul criticat "permite instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale", iar "depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective". În consecință, prin acea decizie Curtea a constatat că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi.

În prezenta cauză se invocă și încălcarea prevederilor art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, critică ce nu poate fi reținută pentru aceleași motive.

Nici critica de neconstituționalitate a

art. 133 din Legea nr. 31/1990 , în raport de dispozițiile art. 21 din Constituție, nu poate fi reținută. Curtea constată că prin aceste prevederi legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței, în temeiul rolului activ al judecătorului în procesul civil, obligarea reclamantului la depunerea unei cauțiuni și la stabilirea cuantumului acesteia. Instanța de judecată este singura în măsură să aprecieze asupra cuantumului cauțiunii în raport de împrejurările existente în speță și de scopul în care va fi depusă cauțiunea, respectiv despăgubirea celor prejudiciați prin întârzierea executării hotărârii adunării generale a acționarilor.

Curtea constată că prin procedura reglementată de

art. 133 din Legea nr. 31/1990

este posibilă, în calea de atac a recursului, examinarea ordonanței de suspendare atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei, astfel că prevederile art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție nu sunt încălcate.

În sfârșit, Curtea reține că prevederile art. 20 alin. (2) din Constituție nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) și ale

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "MFA" - S.A. din Mizil în Dosarul nr. 6.039/2005 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 2.134/COM/2005 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "București Turism" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.075/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2006.