Decizia nr. 259/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.100/2005 al Tribunalului Bihor - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic al autorului excepției solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că prin textul de lege criticat a fost restrâns dreptul autorului excepției de a stabili modul de efectuare a executării silite, fapt ce a adus prejudicii acestuia. De asemenea, arată că textul criticat nu reprezintă o măsură de protecție a debitorului, contravenind dispozițiilor art. 45 și 53 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 5 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.100/2005, Tribunalul Bihor - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unui recurs.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 45 din Constituție, deoarece se restrânge dreptul creditorilor de a decide modul și ordinea în care își recuperează creanțele, ordinea menționată de textul de lege criticat neținând cont de interesele și voința părților. De asemenea, textul de lege criticat contravine și art. 53 din Constituție, deoarece nu există nici una dintre cauzele prevăzute de Legea fundamentală pentru care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns.

Tribunalul Bihor - Secția civilă arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat neîngrădind sub nici un aspect accesul liber al debitorului la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii, ci reprezintă o consecință a neîndeplinirii unor obligații asumate prin contract.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 19 iulie 2002, cu următorul conținut: "După pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în favoarea sa, prin executorul judecătoresc, conform prevederilor legale în vigoare, creditorul va urmări patrimoniul debitorului, în următoarea ordine:

a) mijloace bănești, inclusiv disponibilitățile aflate în conturile bancare;

b) active financiare de orice fel;

c) produse finite, materii prime și materiale, mijloace fixe;

d) creanțe și alte valori patrimoniale aflate în circuitul civil."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 45 referitoare la libertatea economică și ale art. 53 alin. (1) și (2) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că scopul

Legii nr. 469/2002

este întărirea disciplinei contractuale în materie comercială, respectiv diminuarea blocajului financiar și a pierderilor în economie, dispozițiile legii privind, pe de-o parte, conținutul contractelor comerciale, iar pe de altă parte, executarea acestora, voluntară sau silită, precum și sancțiunile pentru neexecutare. Prevederile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002 , considerate ca fiind neconstituționale, consacră ordinea în care creditorul va urmări patrimoniul debitorului după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în favoarea sa, prin intermediul executorului judecătoresc, conform prevederilor legale în vigoare. Procedura urmăririi silite, reglementată prin

art. 8 din Legea nr. 469/2002 , nu este decât o formă specifică a executării silite a cărei reglementare-cadru se află în legea comună civilă, fără a se încălca prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 45 din Constituție, Curtea constată că acestea prevăd o serie de elemente ale libertății economice, și anume asigurarea accesului liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă. Exercitarea acestora se realizează în condițiile prevăzute de lege, statul având îndatorirea de a le reglementa, cu respectarea principiilor economiei de piață, fapt realizat și prin dispozițiile de lege criticate.

De asemenea, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate reprezintă mijloace de protecție a debitorului față de eventualele manifestări arbitrare din partea creditorului. Între aceste mijloace de protecție a debitorului, pe lângă obligarea creditorului la obținerea unei hotărâri judecătorești definitive, se regăsește și aceea a desfășurării executării silite în condițiile legii și într-o ordine prestabilită a elementelor patrimoniale, fără ca în acest fel să se aducă vreo atingere dispozițiilor art. 45 din Constituție.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, se reține că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.100/2005 al Tribunalului Bihor - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2006.