HG nr. 493/2006
privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată,
Guvernul României adopta prezenta hotărâre.
Capitolul I Dispoziții generale
Secțiunea 1 Obiectivul și domeniul de aplicare
Articolul 1
Prezenta hotărâre stabilește cerințele minime pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz.
Articolul 2
Prevederile prezentei hotărâri se aplică tuturor activităților în care lucrătorii sunt sau este posibil să fie expusi, prin natura muncii lor, la riscuri generate de zgomot.
Articolul 3
Prevederile legislației naționale care transpun
Directiva 89/391/CEE
se aplică în totalitate activităților prevăzute la art. 2, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive și/sau specifice din prezenta hotărâre.
Articolul 4
În sensul prezentei hotărâri, parametrii fizici, utilizați ca predictori de risc, semnifica după cum urmează:
a) presiunea acustica de vârf [p(vârf)] - valoarea maxima a presiunii acustice instantanee, masurata cu ponderarea în frecventa "C";
b) nivelul de expunere zilnica la zgomot [L(EX, 8h)] [dB(A) re. 20 f2æPa] - media ponderată în timp a nivelurilor de expunere la zgomot pentru o zi de lucru nominală de 8 ore, definită de standardul SR ISO 1999:1996, pct. 3.6. Aceasta notiune acoperă toate zgomotele prezente la locul de muncă, inclusiv zgomotul cu caracter de impuls;
c) nivelul de expunere saptamanala la zgomot [L(EX, 8h) - media ponderată în timp a nivelurilor de expunere zilnica la zgomot într-o săptămâna nominală de 5 zile de lucru de 8 ore, definită de standardul SR ISO 1999:1996 pct. 3.6 (nota 2).
Secțiunea 2
Valori limita de expunere și valori de expunere la zgomot de la care se declanseaza acțiunea angajatorului privind securitatea și protecția sănătății lucrătorilor
Articolul 5
Pentru aplicarea prezentei hotărâri, valorile limita de expunere și valorile de expunere de la care se declanseaza acțiunea angajatorului privind securitatea și protecția sănătății lucrătorilor în raport cu nivelurile de expunere zilnica la zgomot și presiunea acustica de vârf sunt fixate după cum urmează:
a) valori limita de expunere: L(EX, 8h) = 87 dB(A) și, respectiv, p(vârf) = 200 Pa*1);
--------
*1) 140 dB(C) cu valoarea de referința 20 f2æPa.
b) valori de expunere superioare de la care se declanseaza acțiunea: L(EX, 8h) = 85 dB(A) și, respectiv, p(vârf) = 140 Pa*2);
--------
*2) 137 dB(C) cu valoarea de referința 20 f2æPa.
c) valori de expunere inferioare de la care se declanseaza acțiunea: L(EX, 8h) = 80 dB(A) și, respectiv, p(vârf) = 112 Pa*3).
----------
*3) 135 dB(C) cu valoarea de referința 20 f2æPa.
Articolul 6
În cazul valorilor limita de expunere, determinarea expunerii efective a lucrătorului la zgomot trebuie să țină seama de atenuarea realizată de mijloacele individuale de protecție auditiva purtate de acesta.
Valorile de expunere de la care se declanseaza acțiunea angajatorului privind securitatea și protecția sănătății lucrătorilor nu trebuie să ia în considerare efectul utilizării mijloacelor de protecție prevăzute la alin. (1).
Articolul 7
În situații pe deplin justificate, în cazul activităților în care expunerea zilnica la zgomot are variatii semnificative de la o zi de lucru la alta, în scopul aplicării valorilor limita de expunere și a valorilor de expunere de la care se declanseaza acțiunea angajatorului privind securitatea și protecția sănătății lucrătorilor, trebuie să se folosească nivelul de expunere saptamanala la zgomot în locul nivelului de expunere zilnica la zgomot, pentru evaluarea nivelurilor de zgomot la care sunt expusi lucrătorii, cu condiția ca:
a) nivelul săptămânal de expunere la zgomot indicat prin monitorizare adecvată sa nu depășească valoarea limita de expunere de 87 dB(A); și
b) să se ia măsuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor asociate cu aceste activități.
Capitolul II Obligațiile angajatorilor
Secțiunea 1 Determinarea și evaluarea riscurilor la zgomot
Articolul 8
În îndeplinirea obligațiilor prevăzute de legislația naționala care transpune
Directiva 89/391/CEE
, angajatorul trebuie să evalueze și, dacă este necesar, sa masoare nivelurile de zgomot la care sunt expusi lucrătorii.
Articolul 9
Metodele și aparatura folosite trebuie să fie adaptate la condițiile existente, luând în considerare, în special, caracteristicile zgomotului care este măsurat, durata expunerii, factorii de mediu și caracteristicile aparatului de măsura.
Articolul 10
Metodele și aparatura utilizate trebuie să permită determinarea parametrilor definiți la art. 4 și să se stabilească dacă, într-o situație data, valorile prevăzute la art. 5-7 sunt depășite.
Articolul 11
Metodele folosite pot include esantionarea, care trebuie să fie reprezentativa pentru expunerea personală a lucrătorului.
Articolul 12
Evaluarea și măsurarea prevăzute la art. 8 trebuie să fie planificate și efectuate de către serviciile de protecție și prevenire competente la intervale adecvate, luând în considerare, în special, prevederile din legislația naționala care transpun prevederile din
Directiva 89/391/CEE
referitoare la aceste servicii.
Articolul 13
Datele obținute din evaluarea și/sau măsurarea nivelului de expunere la zgomot trebuie să fie păstrate într-o formă care să permită consultarea lor la o dată ulterioară.
Articolul 14
Atunci când se efectuează determinarea și evaluarea riscurilor, la evaluarea rezultatelor măsurătorilor trebuie să se țină seama de erorile de măsurare determinate în conformitate cu practica metrologica.
Articolul 15
În conformitate cu legislația naționala care transpune
Directiva 89/391/CEE
, la evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie să acorde atenție deosebită următoarelor elemente:
a) nivelului, tipului și duratei expunerii, inclusiv expunerii la zgomot cu caracter de impuls;
b) valorilor limita de expunere și valorilor de expunere de la care se declanseaza acțiunea, stabilite la art. 5-7;
c) efectelor asupra sănătății și securității lucrătorilor care aparțin unor grupuri sensibile la riscuri specifice;
d) efectelor asupra sănătății și securității lucrătorilor rezultate din interactiunile dintre zgomot și substanțe ototoxice din mediul de muncă, precum și dintre zgomot și vibratii, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic;
e) efectelor indirecte asupra sănătății și securității lucrătorilor rezultate din interactiuni dintre zgomot și semnale de avertizare sau alte sunete care trebuie percepute pentru a reduce riscul de accidentare;
f) informațiilor privind emisia de zgomot, furnizate de producătorii echipamentelor de muncă în conformitate cu prevederile legale;
g) existenței unor echipamente de muncă alternative, proiectate pentru a reduce emisia de zgomot;
h) prelungirii expunerii la zgomot peste programul de lucru normal, pe răspunderea angajatorului;
i) informațiilor adecvate obținute în urma supravegherii sănătății, inclusiv informațiilor publicate, atunci când este posibil;
j) punerii la dispoziție a mijloacelor de protecție auditiva cu caracteristici de atenuare adecvate.
Articolul 16
Angajatorul trebuie să dețină o evaluare a riscurilor și trebuie să identifice măsurile care trebuie luate pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, în conformitate cu legislația naționala care transpune
Directiva 89/391/CEE
.
Evaluarea riscurilor trebuie să fie înregistrată pe un suport adecvat care să asigure păstrarea datelor.
Evaluarea riscurilor trebuie să fie actualizată periodic și ori de câte ori s-au produs modificări semnificative care pot sa conducă la expunerea lucrătorilor la zgomot sau atunci când rezultatele supravegherii sănătății fac necesar acest lucru.
Secțiunea 2 Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot
Articolul 17
Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie să fie eliminate la sursa sau trebuie reduse la minimum, ținând seama de progresul tehnic și de existenta măsurilor de control al riscului la sursa.
Articolul 18
Reducerea riscurilor generate de expunerea la zgomot trebuie să se bazeze pe principiile generale de prevenire prevăzute de legislația naționala care transpune
Directiva 89/391/CEE
, luând în considerare mai ales următoarele:
a) alte metode de lucru care să reducă expunerea la zgomot;
b) alegerea unor echipamente de muncă adecvate, care să emita, ținând seama de natura activității desfășurate, cel mai mic nivel de zgomot posibil, inclusiv posibilitatea de a pune la dispoziția lucrătorilor echipamente care respecta cerințele legale al căror obiectiv sau efect este de a limita expunerea la zgomot;
c) proiectarea și amplasarea locurilor de muncă și a posturilor de lucru;
d) informarea și formarea adecvată a lucrătorilor privind utilizarea corecta a echipamentelor de muncă, în scopul reducerii la minimum a expunerii acestora la zgomot;
e) mijloacele tehnice pentru reducerea zgomotului aerian, cum ar fi ecrane, carcase, captuseli fonoabsorbante, precum și reducerea zgomotului structural prin amortizarea zgomotului sau prin izolare;
f) programe adecvate de întreținere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă și a sistemelor de la locul de muncă;
g) organizarea muncii astfel încât să se reducă zgomotul prin limitarea duratei și intensitatii expunerii și stabilirea unor pauze suficiente de odihnă în timpul programului de lucru.
Articolul 19
Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 8-16, atunci când sunt depășite valorile de expunere superioare de la care se declanseaza acțiunea, angajatorul trebuie să stabilească și să aplice un program de măsuri tehnice și/sau organizatorice pentru reducerea expunerii la zgomot, ținând seama, în special, de măsurile prevăzute la art. 17 și 18.
Articolul 20
Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 8-16, locurile de muncă în care lucrătorii pot fi expusi la un zgomot care depășește valorile de expunere superioare de la care se declanseaza acțiunea angajatorului privind securitatea și protecția sănătății lucrătorilor trebuie să fie semnalizate corespunzător.
Dacă este posibil tehnic și dacă riscul expunerii justifica aceasta, locurile de muncă prevăzute la alin. (1) se delimiteaza și se limitează accesul la acestea.
Articolul 21
În cazul în care, datorită naturii activității, lucrătorii dispun de încăperi de odihnă aflate în responsabilitatea angajatorului, zgomotul în aceste încăperi trebuie să fie redus la un nivel compatibil cu scopul amenajării lor și cu condițiile de utilizare a acestora.
Articolul 22
În conformitate cu prevederile legislației naționale care transpune
Directiva 89/391/CEE
, angajatorul trebuie să adapteze măsurile prevăzute în prezenta secțiune la nevoile lucrătorilor care aparțin grupurilor sensibile la riscuri specifice.
Secțiunea 3 Protecția individuală împotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot
Articolul 23
Atunci când riscurile generate de expunerea la zgomot nu pot fi prevenite prin alte mijloace, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziție mijloace individuale de protecție auditiva, adecvate și corect ajustate, pe care aceștia trebuie să le utilizeze, în conformitate cu prevederile legislației naționale care transpune
Directiva 89/656/CEE
și
Directiva 89/391/CEE
, în următoarele condiții:
a) atunci când expunerea la zgomot depășește valorile de expunere inferioare de la care se declanseaza acțiunea, angajatorul trebuie să pună la dispoziția lucrătorilor mijloace individuale de protecție auditiva;
b) atunci când expunerea la zgomot atinge sau depășește valorile de expunere superioare de la care se declanseaza acțiunea, lucrătorii trebuie să utilizeze mijloacele individuale de protecție auditiva;
c) mijloacele individuale de protecție auditiva trebuie să fie alese astfel încât sa elimine sau sa reducă la minimum riscul pentru auz.
Articolul 24
Angajatorul trebuie să ia măsuri pentru a asigura folosirea mijloacelor individuale de protecție auditiva de către lucrătorii săi.
Articolul 25
Angajatorul răspunde de verificarea eficientei măsurilor luate în conformitate cu art. 23 și 24.
Secțiunea 4 Limitarea expunerii la zgomot
Articolul 26
Expunerea lucrătorului la zgomot, determinata potrivit art. 6, nu trebuie să depășească, în nici un caz, valorile limita de expunere.
Articolul 27
Dacă se constata expuneri peste valorile limita de expunere, în pofida măsurilor luate pentru aplicarea prezentei hotărâri, angajatorul trebuie:
a) sa ia de îndată măsuri de reducere a expunerii sub valorile limita de expunere;
b) sa identifice cauzele expunerii excesive;
c) sa adapteze măsurile de prevenire și protecție pentru a evita orice recurenta.
Secțiunea 5 Informarea și formarea lucrătorilor
Articolul 28
Fără a aduce atingere prevederilor din legislația naționala care transpun
Directiva 89/391/CEE
, angajatorul trebuie să asigure informarea și formarea lucrătorilor expusi la locul de muncă la un nivel de zgomot egal sau superior valorilor de expunere inferioare de la care se declanseaza acțiunea și/sau a reprezentanților acestor lucrători, privind riscurile generate de expunerea la zgomot, în special în ceea ce privește următoarele:
a) natura acestor riscuri;
b) măsurile luate, în aplicarea prezentei hotărâri, în vederea eliminării sau a reducerii la minimum a riscurilor generate de zgomot, inclusiv condițiile în care se aplică aceste măsuri;
c) valorile limita de expunere și valorile de expunere de la care se declanseaza acțiunea angajatorului privind securitatea și protecția sănătății lucrătorilor, prevăzute la art. 5-7;
d) rezultatele evaluării și masurarii zgomotului, efectuate în conformitate cu prevederile art. 8-16, însoțite de o explicație a semnificatiei acestora și a riscurilor potențiale;
e) folosirea corecta a mijloacelor de protecție auditiva;
f) utilitatea și metoda de depistare și semnalare a simptomelor deteriorării auzului;
g) condițiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătății și scopul acestei supravegheri, în conformitate cu art. 30-33;
h) practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a expunerii la zgomot.
Secțiunea 6 Consultarea și participarea lucrătorilor
Articolul 29
Consultarea și participarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri trebuie să se desfășoare în conformitate cu legislația naționala care transpune
Directiva 89/391/CEE
și trebuie să se refere, în special, la următoarele:
a) evaluarea riscurilor și identificarea măsurilor care trebuie luate, prevăzute la art. 8-16;
b) măsurile destinate sa elimine sau sa reducă riscurile generate de expunerea la zgomot, prevăzute la art. 17-22;
c) alegerea mijloacelor individuale de protecție auditiva prevăzute la art. 23 lit. c).
Capitolul III Supravegherea sănătății
Articolul 30
Atunci când rezultatele evaluării și masurarii prevăzute la art. 8 indica un risc pentru sănătatea lucrătorilor, Ministerul Sănătății va emite ordine pentru a asigura supravegherea adecvată a sănătății acestora, în concordanta cu legislația naționala care transpune
Directiva 89/391/CEE
.
Actele normative prevăzute la alin. (1), inclusiv cerințele specificate pentru fișele medicale și pentru posibilitatea consultării acestora, vor fi elaborate în conformitate cu legislația și/sau practicile naționale.
Articolul 31
Lucrătorii a căror expunere la zgomot depășește valorile de expunere superioare de la care se declanseaza acțiunea angajatorului privind securitatea și protecția sănătății lucrătorilor au dreptul la examenul medical periodic, inclusiv testarea auzului, efectuat de medicul specialist/primar de medicina muncii, în conformitate cu legislația naționala.
Dacă evaluarea și masurarile prevăzute la art. 8 indica un risc pentru sănătatea lucrătorilor a căror expunere la zgomot depășește valorile de expunere inferioare de la care se declanseaza acțiunea, aceștia au dreptul la control audiometric preventiv.
Controalele prevăzute la alin. (1) și (2) au ca obiectiv diagnosticarea precoce a oricărei pierderi auditive datorate zgomotului și păstrarea funcției auditive.
Articolul 32
Pentru fiecare lucrator care face obiectul supravegherii medicale, în conformitate cu prevederile art. 30 și 31, trebuie completat un dosar medical individual, care trebuie actualizat.
Dosarele medicale trebuie să conțină un rezumat al rezultatelor supravegherii sănătății.
Dosarele medicale trebuie să fie păstrate într-un mod adecvat, astfel încât să poată fi consultate ulterior, cu respectarea secretului medical.
La cerere, copii ale dosarelor medicale actualizate trebuie să fie transmise direcțiilor de sănătate publică.
Fiecare lucrator trebuie să aibă acces la dosarul medical individual propriu, la cererea sa.
Articolul 33
În cazul în care, în urma supravegherii funcției auditive, se constată că un lucrator prezintă o pierdere identificabila a auzului, medicul de medicina muncii va aprecia dacă este probabil ca pierderea de auz să fie rezultatul expunerii la zgomot la locul de muncă.
În situația prevăzută la alin. (1), medicul de medicina muncii trebuie să informeze lucrătorul cu privire la rezultatul care îl privește personal.
În situația prevăzută la alin. (1), angajatorul trebuie:
a) sa revizuiasca evaluarea riscurilor realizată conform prevederilor art. 8-16;
b) sa revizuiasca măsurile prevăzute, conform prevederilor art. 17-25, pentru eliminarea sau reducerea riscurilor;
c) sa țină seama de recomandările medicului de medicina muncii sau ale direcțiilor de sănătate publică privind aplicarea oricărei măsuri necesare pentru a elimina sau reduce riscurile, în conformitate cu prevederile art. 17-25, inclusiv posibilitatea de a transfera lucrătorul într-un alt loc de muncă, unde nu exista risc de expunere;
d) sa organizeze supravegherea sistematica a sănătății și să asigure reexaminarea stării de sănătate a celorlalți lucrători care au suferit o expunere asemănătoare.
Capitolul IV Dispoziții finale
Articolul 34
În cazul în care, datorită naturii activității, este probabil ca utilizarea integrală și corecta a mijloacelor de protecție auditiva individuale sa conducă la riscuri mai mari pentru sănătate sau securitate decât neutilizarea lor, se pot acorda derogări de la prevederile art. 23 lit. a) și b), art. 26 și 27.
Derogarile prevăzute la alin. (1) se acordă în urma consultării Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu Ministerul Sănătății și cu partenerii sociali.
Derogarile trebuie să fie însoțite de condiții care garantează, luându-se în considerare condițiile speciale, ca riscurile rezultate se reduc la minimum și ca lucrătorii în cauza fac obiectul unei supravegheri sporite a sănătății.
Derogarile se revizuiesc la fiecare 4 ani și se retrag imediat ce încetează situațiile care le justifica.
Articolul 35
În vederea aplicării prezentei hotărâri în sectorul muzicii și al divertismentului, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerul Sănătății vor elabora, în consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu legislația și practicile naționale, un cod de conduita care să prevadă indicații practice menite sa ajute lucrătorii și angajatorii din acest sector să își îndeplinească obligațiile legale prevăzute în prezenta hotărâre.
Elaborarea codului de conduita prevăzut la alin. (1) se va face până la data de 15 februarie 2008.
Până la data de 15 februarie 2008 trebuie păstrate nivelurile de protecție deja atinse în ceea ce privește lucrătorii din sectorul muzicii și al divertismentului.
Articolul 36
În situația în care la locurile de muncă de la bordul navelor maritime se depășesc valorile limita de expunere, prevederile art. 26 și 27 se pot pune în aplicare începând cu data de 15 februarie 2011.
Articolul 37
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006.
Prezenta hotărâre transpune
Directiva 2003/10/CE
privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (zgomot), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 42/2003.
PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: Ministrul muncii, solidarității sociale și familiei, Gheorghe Barbu Ministrul economiei și comerțului, Codruț Ioan Sereș Ministrul sănătății, Gheorghe Eugen Nicolaescu Ministrul mediului și gospodăririi apelor, Sulfina Barbu Ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului, Gheorghe Dobre București, 12 aprilie 2006. Nr. 493.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.