Decizia nr. 311/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 37 și art. 38 din Codul familiei
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
Are ca temei 1
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 37 și 38 din Codul familiei, excepție ridicată de Daniela Marinescu în Dosarul nr. 10.603/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 București.
La apelul nominal răspunde partea Cristian Marinescu, personal, lipsind autoarea excepției. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, partea Cristian Marinescu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate sunt în conformitate cu dispozițiile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10.603/2005, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 37 și 38 din Codul familiei, excepție ridicată de Daniela Marinescu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece instituie posibilitatea soților de a divorța cu ușurință.
Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 37 și 38 din Codul familiei, modificate prin Legea nr. 59/1993
pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990
și a
privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, cu următorul cuprins:
- Art. 37: "Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soți sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre ei.
Căsătoria se poate desface prin divorț.";
- Art. 38: "Instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Divorțul poate fi pronunțat și numai pe baza acordului ambilor soți, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) până la data cererii de divorț a trecut cel puțin un an de la încheierea căsătoriei;
b) nu există copii minori rezultați din căsătorie.
Oricare dintre soți poate cere divorțul atunci când starea sănătății sale face imposibilă continuarea căsătoriei.
La soluționarea cererilor accesorii divorțului, referitoare la încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere și folosirea locuinței, instanța va ține seama și de interesele minorilor."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 26 alin. (1) referitoare la principiul respectării și ocrotirii vieții intime, familiale și private de către autoritățile publice.
Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, și cu o motivare identică.
Astfel, prin
Decizia nr. 163 din 22 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 9 august 2001, Curtea a constatat că dispozițiile art. 37 din Codul familiei nu fac decât să enumere cauzele de încetare a căsătoriei, una dintre acestea fiind desfacerea prin divorț, iar prevederile art. 38 stabilesc condițiile în care instanțele judecătorești pot pronunța divorțul, precizând că acesta nu se poate pronunța decât în anumite condiții, și anume când există motive temeinice și numai dacă raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ, așa cum rezultă din text.
De asemenea, prin aceeași decizie Curtea a reținut că, în ceea ce privește divorțul bazat pe acordul părților, reglementat în art. 38 alin. 2 din Codul familiei, textul de lege criticat impune anumite condiții (o durată minimă a căsătoriei ce se desface, precum și inexistența copiilor minori rezultați din căsătorie), ceea ce demonstrează preocuparea legiuitorului pentru menținerea instituției căsătoriei și înlăturarea posibilității de tratare cu ușurință a responsabilităților față de copiii minori.
Referitor la posibilitatea ca oricare dintre soți să ceară desfacerea căsătoriei atunci când starea sănătății face imposibilă continuarea acesteia, prevăzută în art. 38 alin. 3 din Codul familiei, Curtea a reținut că legiuitorul a avut în vedere evitarea recurgerii cu superficialitate la posibilitatea desfacerii unei căsătorii. Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că, în temeiul textelor de lege criticate, instanțele de judecată dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu ușurință a căsătoriei, acționând astfel în sensul garanției instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituție.
Soluția și considerentele pronunțate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 37 și 38 din Codul familiei, excepție ridicată de Daniela Marinescu în Dosarul nr. 10.603/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Lăpădat ___________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.