Decizia nr. 359/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Waleed Ibrahim Shehada Al Dulami în Dosarul nr. 8.266/RF/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limbă arabă, dl Dalati Bassam, desemnat pentru a asigura traducerea în cauză.

Magistratul-asistent referă Curții faptul că partea Oficiul Național pentru Refugiați a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând, în esență, că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale pretins a fi încălcate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2.752 din 30 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 8.266/RF/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România. Excepția a fost ridicată de Waleed Ibrahim Shehada Al Dulami într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva încheierii de ședință prin care Judecătoria Sectorului 5 București a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

invocată de acesta și a dispus continuarea judecății.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate contravin art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 16 alin. (1) și (2) din Convenția din 1951 privind statutul refugiaților, Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) și (2), art. 18 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală.

În esență, se arată că regula instituită de

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , potrivit căreia, împotriva hotărârii instanței de judecată, contestatorul sau Oficiul Național pentru Refugiați poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, creează o situație inechitabilă între cele două părți din proces. Aceasta deoarece solicitantul de azil, la momentul pronunțării, nu cunoaște motivele pentru care instanța a admis plângerea formulată împotriva hotărârii Oficiului Național pentru Refugiați și, în consecință, trebuie să declare recurs pentru a nu pierde termenul de 5 zile, în timp ce cealaltă parte "este îndreptățită să declare recurs numai atunci când soluția pronunțată de instanța de fond îi este nefavorabilă". Totodată, termenul de declarare a recursului, instituit prin dispozițiile de lege criticate, este nefavorabil categoriei de persoane căreia ordonanța i se adresează - cea a refugiaților - deoarece legislația aplicabilă cetățenilor români, respectiv regulile instituite de procedura civilă, contenciosul administrativ sau procedura penală prevăd termene de declarare a recursului de 15 zile, respectiv de 10 zile de la comunicare sau pronunțare, în timp ce prevederile

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

impun un termen de 5 zile de la pronunțare.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine normelor constituționale și convenționale pretins a fi încălcate. În esență, arată că limitarea exercitării dreptului de recurs înăuntrul unui termen de 5 zile de la pronunțare se justifică prin specificul cauzelor avute în vedere de

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , cauze soluționate în cadrul unei proceduri speciale, în condiții deosebite de celeritate și eficiență, ce nu afectează dreptul la un proces echitabil.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, susține că nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât textul de lege criticat conține norme speciale de procedură, derogatorii de la regulile dreptului comun, în considerarea unor situații deosebite, așa cum sunt cele proprii domeniului de reglementare al

Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 . De asemenea, dispozițiile

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

nu contravin prevederilor art. 18 alin. (2) din Constituție și nici celor ale art. 16 alin. (1) și (2) din Convenția privind statutul refugiaților.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având următorul cuprins: "Împotriva hotărârii instanței, contestatarul sau Oficiul Național pentru Refugiați poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Declararea recursului în termen suspendă executarea dispoziției de părăsire a teritoriului."

Autorul excepției consideră că acest text legal încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil. De asemenea, acesta mai invocă și nerespectarea art. 16 alin. (1) și (2) din Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la 28 iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin

Legea nr. 46/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricărui refugiat în fața tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat la textele constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2) - "Dreptul internațional și dreptul intern" și ale art. 20 alin. (2) - "Tratatele internaționale privind drepturile omului".

Analizând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentală și din instrumentele juridice internaționale pretins a fi încălcate, Curtea Constituțională constată următoarele:

Dispozițiile

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România au mai fost analizate de Curtea Constituțională prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale invocate a fi încălcate și în prezenta cauză și cu o motivare identică. Prin Deciziile nr. 135 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006 și nr. 503 din 4 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 7 noiembrie 2005, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate, reținând, în esență, pentru argumentele acolo expuse, că textul de lege criticat corespunde exigențelor dreptului la un proces echitabil.

Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Waleed Ibrahim Shehada Al Dulami în Dosarul nr. 8.266/RF/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 mai 2006.