Decizia nr. 69/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 129 din 24 octombrie 1996 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului recurentului și în lipsa celeilalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data 8 aprilie 1997 și apoi pentru data de 15 aprilie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 129 din 24 octombrie 1996 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, cat privește limitarea dreptului de a exercita recursul numai la inculpatul arestat. Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea a reținut ca parte interesată, în temeiul art. 128 din Constituție, este nu numai inculpatul arestat în cauza, ci și inculpatul judecat în stare de libertate sau cel arestat în alta cauza și deci au dreptul de a face recurs împotriva hotărârii de desesizare, după cum au acest drept și alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate printr-o astfel de hotărâre.

Împotriva

Deciziei nr. 129 din 24 octombrie 1996

a declarat recurs, în termen legal, Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.

Prin motivele de recurs formulate, invocandu-se dispozițiile constituționale ale art. 128 și 49, precum și cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se arata ca excepția instituită prin art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală se înscrie în rândul regulilor derogatorii legitimate legal. Restrangerea exercițiului caii de atac la procuror și la inculpatul arestat este justificată, întrucât aceștia sunt singurii subiecti procesuali în special legitim interesați sa atace hotărârea de desesizare și restituirea cauzei procurorului pentru a dispune efectuarea urmăririi penale de către organul competent. Inculpatul are acest drept doar în cazul în care este arestat pentru ca restituirea cauzei ar duce fără temei la prelungirea arestării.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Recursul declarat împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 129 din 24 octombrie 1996

este neîntemeiat și urmează a fi respins. Prin motivele de recurs formulate, se susține ca art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală nu contravine art. 128 și art. 49 din Constituție și nici art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Decizia recurată, analizând constituționalitatea art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, a reținut ca dispozițiile art. 128 din Constituție, care prevăd ca "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", garantează dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac în condițiile legii. Asa fiind, în mod corect prin Decizia nr. 129 din 24 octombrie 1996 s-a statuat ca, întrucât și inculpatul nearestat are interes legitim, este îndreptățit sa exercite calea de atac împotriva hotărârii de desesizare, pronunțată de instanța de judecată. Soluția se impune și în temeiul principiului egalității părților și al echivalentei armelor, care trebuie să guverneze un proces echitabil, pe toată durata desfășurării sale.

Argumentele din recurs, ce se întemeiază pe dispozițiile art. 49 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, urmează a fi inlaturate, întrucât, în mod judicios, decizia recurată analizează excepția de neconstituționalitate a art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală și prin raportare la aceste dispoziții legale.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 129 din 24 octombrie 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 1997.