Decizia nr. 399/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză în dosarele nr. 1.085/44/2005 și nr. 1.304/44/2005 ale Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic al Societății Comerciale "C.N.F.R. Navrom" - S.A., lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 356D/2006 și nr. 357D/2006 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Consilierul juridic al Societății Comerciale "C.N.F.R. Navrom" - S.A. este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 357D/2006 la Dosarul nr. 356D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic al Societății Comerciale "C.N.F.R. Navrom" - S.A. solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu o motivează, ceea ce contravine dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , care dispune că "sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 15 februarie 2006, pronunțate în dosarele nr. 1.085/44/2005 și nr. 1.304/44/2005, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză cu ocazia soluționării unei contestații în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece persoana care solicită apărarea și asistența gratuită nu poate adresa direct instanței de judecată cererea de asistență, ci trebuie să se adreseze baroului avocaților.

Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că soluționarea cererii de acordare a apărării și asistenței gratuite aparține, ca și în cazul acordării de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunilor, instanței de judecată, singura diferență dintre cele două modalități de asistență judiciară fiind reprezentată de organul căruia i se adresează cererea. Dispoziția potrivit căreia cererea de acordare a apărării și asistenței gratuite se adresează baroului avocaților nu trebuie interpretată în sensul că acesta este organul competent să soluționeze cererea, în final instanța de judecată fiind aceea care se pronunță prin încheiere asupra cererii de acordare a asistenței judiciare gratuite.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice și nu îngrădește dreptul părților de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum și de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. De altfel, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă. Textul de lege criticat a fost modificat prin

art. I pct. 15 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Textul criticat are următorul cuprins: "Cererea de asistență judiciară se face în scris și se depune la instanța de judecată pentru situațiile prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 1 sau, după caz, la baroul avocaților pentru situațiile prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2, potrivit legii."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea legilor, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției și ale art. 126 referitoare la instanțele judecătorești. De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, art. 14 referitoare la interzicerea discriminării și ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și încălcarea prevederilor art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asistența judiciară poate avea ca obiect, pe de o parte, acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar sau a cauțiunilor, precum și apărarea și asistența gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaților, pe de altă parte.

În primul caz cererea de asistență judiciară se face în scris și se depune la instanța de judecată, iar în al doilea caz, la baroul avocaților, potrivit legii. În cel de-al doilea caz, criticat de autorul excepției, cel care solicită apărarea și asistența gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaților va face o cerere asupra căreia instanța se va pronunța, fără dezbateri, prin încheiere dată în camera de consiliu.

Această cerere împreună cu încheierea de încuviințare a asistenței prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2 se trimit de către instanță de îndată baroului, pentru a proceda la asigurarea asistenței judiciare în cauză, potrivit art. 77 alin. 3.

Faptul că cererea de acordare a apărării și asistenței gratuite se adresează baroului avocaților nu trebuie interpretat în sensul că acesta este organul competent să soluționeze cererea, în final instanța de judecată fiind aceea care se pronunță prin încheiere asupra cererii de acordare a asistenței judiciare gratuite, încuviințând-o sau nu, iar în cazul în care o va încuviința, o va trimite baroului. Așa fiind, Curtea constată că textul de lege criticat nu vine în contradicție cu prevederile din Legea fundamentală, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și din Declarația Universală a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză în dosarele nr. 1.085/44/2005 și nr. 1.304/44/2005 ale Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2006.