Decizia nr. 380/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vilhelm Muller, Eva Muller, Norbert Muller, Helga Muller și Vilhelm jr. Muller în Dosarul nr. 3.304/2005 al Tribunalului Satu Mare și de Simion Iuga în Dosarul nr. 1.012/2006 al Tribunalului Maramureș - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă personal Irina Iuga, lipsind autorii excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La Dosarul Curții Constituționale nr. 525D/2006 a fost depusă o cerere din partea autorului excepției, Simion Iuga, prin care acesta solicită amânarea cauzei, întrucât avocatul ales nu se află în țară. Partea prezentă solicită respingerea cererii, arătând că aceasta are ca scop tergiversarea judecării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen.

Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel încât cererea urmează a fi respinsă.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 525D/2006 la Dosarul nr. 372D/2006, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în cele două dosare este identic.

Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării.

În temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea celor două dosare menționate.

Cauza fiind în stare de judecată, partea Irina Iuga solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a criticii ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.304/2005, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vilhelm Muller, Eva Muller, Norbert Muller, Helga Muller și Vilhelm jr. Muller în Dosarul nr. 3.304/2005 al Tribunalului Satu Mare.

Prin Încheierea din 9 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.012/2006, Tribunalul Maramureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Simion Iuga.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției susțin că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție, precum și celor privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât, pentru aceeași cauză, unele persoane beneficiază de trei grade de jurisdicție, iar altele doar de două grade. Astfel, există posibilitatea ca, prin aceeași acțiune de chemare în judecată, reclamantul să formuleze mai multe capete de cerere, dintre care doar cel principal să fie susceptibil de două grade de jurisdicție (cele secundare fiind supuse celor trei grade), împrejurare ce determină restrângerea dreptului pârâtului de a beneficia de toate căile de atac prevăzute de lege. Mai mult, în cazul în care obiectul cauzei a fost inițial subevaluat, în mod greșit instanța recalifică, la momentul exercitării căii de atac, apelul ca fiind recurs. De asemenea, se mai arată că, de vreme ce încheierile interlocutorii pronunțate în procedura specială a împărțelii judiciare sunt supuse apelului, nu se poate concepe o altă cale de atac pentru hotărârea judecătorească finală.

Autorii excepției mai arată că sentința civilă a fost pronunțată la o dată anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 219/2005 , care a modificat, sub aspectul măririi cuantumului, valoarea obiectului litigiilor supuse dispozițiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, astfel încât noua dispoziție nu poate fi aplicată în speță fără o prealabilă reevaluare a obiectului în litigiu.

Tribunalul Satu Mare și Tribunalul Maramureș - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu reprezintă o încălcare a prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a aplicării în concret a acestora.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudența constantă a Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 282^1 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul conținut: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.

Hotărârile instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției și în art. 154 alin. (1) care reglementează conflictul temporal de legi, precum și dispozițiile art. 673^8 din Codul de procedură civilă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului de lege criticat, de exemplu prin

Decizia nr. 226/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că acest text de lege nu conține nici o dispoziție discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Așa fiind, cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Pe de altă parte, Curtea a considerat că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă.

Departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art. 282^1 din Codul de procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces. Curtea constată, de asemenea, că reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. Totodată Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată în cazul "Golder împotriva Regatului Unit", 1975, a statuat că: "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept."

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, republicată, Curtea a reținut că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Cât privește aplicarea dispozițiilor rezultate în urma modificării

art. 282^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005 , apreciem că determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Nu pot fi primite nici susținerile autorului excepției privind contrarietatea dintre dispoziții legale cuprinse în același act normativ, respectiv în Codul de procedură civilă, întrucât Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra neconcordanțelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înțelesului dispozițiilor legale criticate în raport cu prevederile și principiile constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vilhelm Muller, Eva Muller, Norbert Muller, Helga Muller și Vilhelm jr. Muller în Dosarul nr. 3.304/2005 al Tribunalului Satu Mare și de Simion Iuga în Dosarul nr. 1.012/2006 al Tribunalului Maramureș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2006.