Decizia nr. 388/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Alexandru Vasile Schonberger prin mandatar Karin Monica Cusai în Dosarul nr. 12.013/2005 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, prin mandatar Karin Monica Cusai, lipsind Primăria Orașului Sinaia, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia pentru motivele pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 12.013/2005, Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Alexandru Vasile Schonberger prin mandatar Karin Monica Cusai într-un proces civil de repunere în termenul prevăzut de

art. 22 din Legea nr. 10/2001 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul criticat este neconstituțional, întrucât limitează în timp dreptul cetățenilor de a solicita despăgubiri sau restituiri în natură ale imobilelor preluate abuziv în perioada 1945-1989. Arată că se încalcă astfel art. 44 din Constituție, deoarece dreptul de proprietate fiind un drept perpetuu și absolut, conform art. 480 din Codul civil, nu poate fi îngrădit prin legi speciale, or prin această limitare se realizează o nouă formă de expropriere forțată. Ne aflăm într-o situație paradoxală: pe de o parte statul garantează drepturile cetățenilor și creanțele acestora asupra statului, iar pe de altă parte limitează în timp acțiunile ce se pot formula împotriva acestuia. Și, în fine, susține că decăderea este o sancțiune procedurală ce intervine atunci când este depășit un termen prevăzut de lege, or potrivit textului de lege criticat este sancționat și cetățeanul care a fost deposedat în mod abuziv de către stat.

Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituționale. Arată că stabilirea termenului de 6 luni înăuntrul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deținătoare a imobilului, conform textului de lege criticat, nu contravine dispozițiilor art. 44 din Constituție. Potrivit alin. (1) teza a doua al acestui text constituțional, dreptul de proprietate trebuie exercitat în limitele legii, iar legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestui drept. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie prevederile prevederilor

art. 21 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Această lege a fost modificată prin titlul I al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, și apoi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, textele de lege fiind renumerotate. Astfel, art. 21 a devenit art. 22, având aceeași redactare: "(1) Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.

(2) Notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia.

(3) Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea și o va comunică persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.

(4) Notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.

(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."

Textul constituțional considerat a fi încălcat este cel al art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.

Legea nr. 10/2001

este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În acest scop a fost instituită, prin art. 22 și următoarele din lege, o procedură administrativă ce are ca scop restituirea în natură a imobilelor - terenuri sau construcții - de către persoana juridică deținătoare, prin decizie sau prin dispoziție motivată a organelor sale de conducere.

Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la restituire a imobilelor de respectarea unor termene, cum este și termenul de 6 luni, prevăzut de

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , înăuntrul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deținătoare a imobilului. Acest termen nu este însă de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată, așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate. În jurisprudența Curții Constituționale (de exemplu în

Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003), s-a statuat că "recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare [...]".

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, "legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept [...]". În acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin

Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005, și

Decizia nr. 655 din 8 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2006.

Aceste considerente își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

În ceea ce privește presupusa încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (3), (6), (8) și (9), Curtea constată că aceste dispoziții nu pot fi reținute ca fiind semnificative pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Alexandru Vasile Schonberger prin mandatar Karin Monica Cusai în Dosarul nr. 12.013/2005 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2006.