Decizia nr. 421/2006

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecator

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Ion Predescu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 112/2001

privind sanctionarea unor fapte savarsite în afara teritoriului tarii de cetățeni români sau de persoane fără cetatenie domiciliate în România, excepție ridicata de Laura Aurica Dragomir în Dosarul nr. 30/2006 al Judecatoriei Baia Mare.

La apelul nominal se constata lipsa autoarei excepției, față de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neintemeiata, apreciind ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate în motivarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin incheierea din 31 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 30/2006, Judecatoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 112/2001 , excepție ridicata de Laura Aurica Dragomir în dosarul mentionat.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 referitoare la statul român cu "componentele sale esentiale: suveranitatea, independenta, unitatea și indivizibilitatea", elemente "dezvoltate de Constitutia României în art. 2, 3 și 4", precum și prevederile art. 20 alin. (1) și ale art. 154, în măsura în care incrimineaza, ca fapta penala, trecerea frauduloasa a frontierei altui stat decat România. Se arata ca autoritatea statului român se poate extinde doar asupra teritoriului României, definit ca atare de normele constitutionale, incriminarea ca infractiune a trecerii ilegale a frontierei altor state fiind atributul legislativ exclusiv al acelor state.

Judecatoria Baia Mare apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat obligația respectarii legii penale române revine și cetatenilor români care se afla în afara granitelor tarii.

În conformitate cu dispozitiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens arata ca statul este interesat în apararea ordinii sale de drept și deci în combaterea infracțiunilor savarsite pe teritoriul sau, precum și în afara acestuia. Obligația respectarii legii penale române, implicit a dispozițiilor

Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 112/2001 , aprobata cu modificari prin

Legea nr. 252/2002 , incumba și cetatenilor români aflati în afara granitelor tarii, astfel cum rezultă din interpretarea sistematica a normelor constitutionale invocate în cauza, consacrandu-se principiul personalitatii legii penale. Astfel, potrivit teoriei personalitatii sau naționalitatii active, reglementata în art. 4 din Codul penal, legea penala a unui stat trebuie să se aplice intotdeauna față de cetatenii săi, chiar și atunci când au savarsit infractiuni în strainatate, fiindca oriunde s-ar afla persoanele sunt obligate să respecte legile statului ai cărui cetățeni sunt. Fața de infractiunile savarsite în strainatate de cetatenii români, legea penala română are competența exclusiva și neconditionata. În acest context, prevederile

Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 112/2001 , aprobata cu modificari prin

Legea nr. 252/2002 , nu fac altceva decat sa incrimineze infractiuni savarsite în afara granitelor tarii de cetățeni români sau apatrizi cu domiciliul în România, aceasta necontrazicand, ci, dimpotriva, dand substanța statutului juridic al cetatenilor români aflati în strainatate.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, sens în care Curtea a statuat în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstitutionalitate ridicata.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine urmatoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate.

Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie prevederile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 112/2001

privind sanctionarea unor fapte savarsite în afara teritoriului tarii de cetățeni români sau de persoane fără cetatenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobata cu modificari prin

Legea nr. 252/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002, care au urmatorul continut: "Intrarea sau ieșirea dintr-un stat strain prin trecerea ilegala a frontierei acestuia, savarsita de către un cetatean român sau de o persoană fără cetatenie domiciliata pe teritoriul României, constituie infractiune și se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani".

Dispozitiile constitutionale pretins incalcate sunt cele ale art. 1, privind statul român, ale art. 2, privind suveranitatea naționala, ale art. 3, privind teritoriul României, ale art. 4, privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 20 alin. (1), referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, și ale art. 154, privind conflictul temporal de legi. În esenta, autoarea excepției sustine ca, prin incriminarea trecerii frauduloase a frontierei unui stat strain, statul român și-a depasit atributele suveranității naționale, legiferand în locul statelor interesate. Din punctul de vedere al autoarei excepției, statul român are dreptul să își protejeze propriul teritoriu și propria suveranitate, dispozitiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 112/2001

excedand acestei perspective.

Examinand excepția astfel cum a fost formulata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata și urmeaza a fi respinsa.

Curtea retine ca statul român, în considerarea atributelor sale, astfel cum sunt acestea definite de textele constitutionale invocate de autoarea excepției, este interesat în apararea ordinii de drept și deci în combaterea infracțiunilor savarsite atât pe teritoriul sau, cat și în afara acestuia. Masurile legislative constand în sanctionarea cetatenilor români sau a persoanelor fără cetatenie domiciliate pe teritoriul României, care savarsesc fapte de trecere ilegala a frontierei unui stat strain, dau expresie acestei preocupari, fiind determinate, asa cum rezultă din conținutul Notei de fundamentare care a insotit

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 112/2001 , de necesitatea reglementarii mai stricte a domeniului vizat, datorita "securizarii frontierelor" și a "combaterii migratiei ilegale". Asa fiind, nu pot fi reținute sustinerile autoarei excepției, prevederile legale criticate fiind în deplina concordanta cu normele constitutionale privind statul român, cu elementele definitorii ale acestuia.

De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constituțională s-a pronuntat asupra constitutionalitatii

Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 112/2001 , prin raportare la dispozitiile art. 1 din Legea fundamentala și cu motivari similare. În acest sens este

Decizia nr. 292 din 9 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 11 iulie 2005. Solutia de respingere ca neintemeiata a excepției de neconstitutionalitate pronunțată cu acel prilej, precum și considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile și în prezenta cauza.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Constitutie, Curtea constata ca nici aceasta nu este intemeiata, intrucat, astfel cum s-a retinut în

Decizia Curtii Constitutionale nr. 106 din 9 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 23 februarie 2006, textul de lege criticat pentru neconstitutionalitate este o reflectare a prevederilor art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, privind libertatea de circulatie.

Referitor la prevederile constitutionale ale art. 154 privind conflictul temporal de legi, invocat, de asemenea, în motivarea excepției, se observa ca acesta nu are relevanta în cauza de fața.

Fața de cele aratate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUTIONALA

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 112/2001

privind sanctionarea unor fapte savarsite în afara teritoriului tarii de cetățeni români sau de persoane fără cetatenie domiciliate în România, excepție ridicata de Laura Aurica Dragomir în Dosarul nr. 30/2006 al Judecatoriei Baia Mare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în sedinta publică din data de 25 mai 2006.