Decizia nr. 88/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Fratila Lucia împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 *).

-------------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă și a constatat ca prevederile art. 330^1 din acest cod sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Fratila Lucia, sustinand ca art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și art. 330^4 din Codul de procedură civilă "încalcă în mod flagrant Constituția României", fără a se indica vreun text al acesteia.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul declarat împotriva

Deciziei nr. 110 din 8 octombrie 1996

este neîntemeiat, având în vedere ca prevederile recursului în anulare, astfel cum este reglementat de Codul de procedură civilă, au făcut obiectul unor decizii definitive ale Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 145 alin. (2) din Constituție, preluate de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor; prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, 330^3 și art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Motivul de recurs privind neconstituționalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă este neîntemeiat. Asupra prevederilor acestui articol, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, aceste decizii sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor, asa cum s-a reținut și în decizia recurată. Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii Curții, în mod întemeiat, la judecata în fond, excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă a fost respinsă ca vadit nefondata.

Cu referire la motivul de recurs privind nedelimitarea în timp, prin art. 330^1 din Codul de procedură civilă, a dreptului procurorului general de a ataca o hotărâre judecătorească cu recurs în anulare, se constată că aceste dispoziții au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997. În noua redactare, recursul în anulare nu mai poate fi declarat de către procurorul general oricând, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Rezultă ca acest motiv de recurs urmează a fi admis. În temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ținând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, motivele de neconstituționalitate invocate în susținerea excepției nu mai pot fi reținute și, pe cale de consecința, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca lipsită de obiect.

Din examinarea motivelor de recurs rezultă ca recurenta invoca, pentru prima oara în recurs, neconstituționalitatea art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Fața de aceasta situație, Curtea constata ca excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată prin Încheierea din 5 iunie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 198/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privește exclusiv dispozițiile art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă. De aceea invocarea direct în recurs a neconstitutionalitatii art. 330^2, 330^3 și art. 330^4 din același cod este inadmisibila, deoarece, asa cum s-a statuat în mod constant în practica jurisdicțională a Curții, în conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992, o excepție de neconstituționalitate nu poate fi invocată direct în fața Curții Constituționale, ci numai în fața unei instanțe judecătorești. În consecința, acest motiv de recurs urmează a fi respins.

În temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Admite recursul declarat de Fratila Lucia privind art. 330^1 din Codul de procedură civilă și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă ca fiind lipsită de obiect.

2. Respinge recursul declarat de Fratila Lucia privind dispozițiile art. 330, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 1997.