Decizia nr. 460/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, ale art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OG nr. 25/2002 30 ianuarie 2002 (prevederi anume) privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de pri…
- OG nr. 27/2005 14 iulie 2005 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri d…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Ion Tiuca - procuror
Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, ale
art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 25/2002
și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Asociația Salariaților "Lactis - Pas" din Iași în Dosarul nr. 10.784/2005 al Tribunalului Iași - Secția comercială.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicita, pe de o parte, respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
și ale
art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 , deoarece dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu contravin normelor invocate din Legea fundamentală, iar pe de altă parte, respingerea ca inadmisibila a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , întrucât aceste dispoziții nu au legătură cu soluționarea litigiului în fond.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10.784/2005, Tribunalul Iași - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, ale
art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 25/2002
și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost ridicată de Asociația Salariaților "Lactis - Pas" din Iași într-o cauza comercială având drept obiect pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale ale
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
și cele ale
art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005
contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21, art. 24 alin. (1) și ale art. 44 din Constituție. Aceste texte legale încalcă principiul neretroactivitatii legii, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât permit Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului sa retina și sumele ce au fost plătite de cumpărător în contul contractului de vânzare-cumpărare, dividendele aferente anilor anteriori intrării în vigoare a
Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 , precum și acțiunile deținute de cumpărător în exclusivitate, fără ca acestea să fie gajate sau restrictionate în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, creând astfel o imbogatire fără justa cauza. Aceasta autoritate aplica în mod abuziv și retroactiv prevederile art. 21 din ordonanța menționată, incalcind și dreptul de proprietate consacrat de art. 44 din Constituție. De asemenea, dispozițiile
art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005
contravin principiului neretroactivitatii legii, întrucât se aplică și contractelor aflate în derulare pentru perioada rămasă de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe.
Totodată, autorul excepției considera ca prevederile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
sunt neconstituționale în raport cu art. 16, 21, 24 și art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, întrucât cenzurarea unei excepții de neconstituționalitate de către instanța de judecată în fața căreia a fost invocată reprezintă o ingradire a liberului acces la justiție, în condițiile în care singura instanța competența în materie de neconstituționalitate este Curtea Constituțională.
Tribunalul Iași - Secția comercială apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
nu contravin normelor constituționale pretins incalcate, textul legal criticat reprezentând o reglementare specială a efectelor desființării contractului, prin derogare de la dispozițiile art. 1019 alin. 2 din Codul civil, derogarea fiind justificată de rolul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și de circumstanțele speciale în care se aplică art. 25 din ordonanța criticata.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , se arata că nu contravin art. 16, 21, 24 și art. 146 lit. d) din Constituție, întrucât acestea permit instanței sa respingă excepția ca inadmisibila doar în ipotezele limitativ prevăzute în alin. (1)-(3) ale art. 29. Reiterarea unei excepții respinse anterior de Curtea Constituțională ca neîntemeiată obliga instanța de judecată sa sesizeze din nou Curtea Constituțională, aceasta fiind singura în măsura să se pronunțe asupra constituționalității unui text care ar putea să aibă incidența asupra fondului.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul considera ca textele legale criticate sunt constituționale și invoca, în acest sens, decizii prin care Curtea Constituțională a respins excepții de neconstituționalitate cu același obiect și cu o motivare fundamentată pe aceleași prevederi constituționale invocate ca fiind incalcate și în prezenta cauza.
Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Prevederile
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
și cele ale
art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005
nu încalcă principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. O lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, iar textele legale indicate în cauza dispun pentru viitor și nu au caracter retroactiv.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , a
art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005
și a
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
față de art. 16 din Constituție, arata ca aceasta nu poate fi reținută, deoarece principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice nu se aplică și persoanelor juridice.
De asemenea, dispozițiile
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
și ale
art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005
nu contravin art. 21 și 24 din Constituție, dreptul de acces liber la justiție și dreptul la apărare fiind exercitate prin contestarea de către orice persoană interesată a oricărui act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege, contestatorul beneficiind, astfel, de garanțiile privitoare la desfășurarea procesului.
Totodată, referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
față de prevederile art. 21, 24 și ale art. 146 lit. d) din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reținută. Instituirea prin textul de lege indicat a cazurilor de inadmisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate nu contravine nici unei dispoziții constituționale și nu este de natura sa conducă la ideea ca, prin aceasta, instanța care judeca fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziții legale, Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 506/2002 , cu modificările și completările ulterioare. Acestea au următorul cuprins:
- Art. 21: "(1) În cazul desființării contractului pe cale conventionala sau judiciară Autoritatea va retine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, până la desființarea acestuia.
(1^1) În cazul desființării contractului pe cale conventionala sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevăzute de
Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001
privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultantilor de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(1^2) Prevederile alin. (1) și (1^1) se aplică și proceselor în curs de judecată având ca obiect desființarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe.
(2) Pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, aceasta poate cere instanței judecătorești daune-interese.
(3) Stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum și a celor provocate Autorității se va face, la solicitarea societății/Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni.
(4) Cheltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate și vor fi recuperate de la cumpărător."
De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă și dispozițiile
art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 340/2005 , și al căror conținut este următorul: "(1) În scopul organizării și desfășurării în condiții unitare a monitorizarii postprivatizare, prevederile cap. IV «Urmărirea modului de realizare a obligațiilor contractuale» din
Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 506/2002 , cu modificările și completările ulterioare, se aplică și contractelor aflate în derulare pentru perioada rămasă de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.
(2) Pentru perioada scursa până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe Autoritatea poate conveni cu cumpărătorul, prin act adițional, aplicarea prevederilor alin. (1)."
Obiectul excepției de neconstituționalitate este constituit, totodată, și din dispozițiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, care prevăd următoarele: "Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judeca în termen de 3 zile."
Autorul excepției considera ca dispozițiile legale menționate încalcă următoarele prevederi constituționale: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 "Accesul liber la justiție", art. 24 "Dreptul la apărare", art. 44 "Dreptul de proprietate privată" și ale art. 146 lit. d) referitoare la competența Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca unele dintre dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași texte din Constituție invocate și în prezenta cauza.
Astfel, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , autorul considera ca acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21, art. 24 alin. (1) și ale art. 44 din Constituție. În legătură cu aceste sustineri, prin deciziile nr. 165/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, și nr. 294/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, respingând excepțiile, Curtea Constituțională nu a reținut încălcarea principiului neretroactivitatii legii civile, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât textul legal dedus controlului nu conține, în sine, nici o dispoziție cu caracter retroactiv, el urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a
Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 ; pe de altă parte, a reținut ca o lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
Cat privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
față de art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea Constituțională a reținut, prin
Decizia nr. 544/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 16 noiembrie 2005, ca acestea nu contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
De asemenea, prin
Decizia nr. 189/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, Curtea Constituțională a constatat conformitatea dispozițiilor
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
față de art. 44 din Constituție, referitor la dreptul de proprietate privată. Curtea a reținut cu acel prilej ca dreptul de proprietate al cumpărătorului nu este încălcat, întrucât textul legal criticat nu dispune transferul unor bunuri, acesta referindu-se la răspunderea cumpărătorului în cazul neexecutării obligațiilor sale, precum și la stabilirea daunelor-interese datorate.
Având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudenta sa, prin care s-a stabilit, după cum s-a arătat, conformitatea dispozițiilor
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
față de art. 15 alin. (2), art. 16 și 44 din Constituție, pretins a fi incalcate și în prezenta cauza, se constată că nu au intervenit elemente noi care să impună modificarea jurisprudenței Curții în materie, astfel ca soluția și considerentele amintite își mențin valabilitatea.
În plus, în prezenta cauza este invocată neconstituționalitatea art. 21 din ordonanța criticata față de prevederile art. 21 și 24 din Constituție; or, exercitarea acestor drepturi de natura procesuala este asigurata pe calea contestației la executare, potrivit regulilor de drept comun, textul legal criticat necontinand, în sine, norme contrare dreptului de acces liber la instanța sau dreptului la apărare.
Cat privește dispozițiile
art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005 , Curtea retine ca acestea conțin precizări care exclud retroactivitatea, în condițiile în care aplicarea dispozițiilor ordonanței nu privește contractele de privatizare ale căror efecte s-au produs anterior intrării ei în vigoare, decât dacă părțile convin în acest sens în scris. Asadar, critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, privind principiul neretroactivitatii legii civile, este neîntemeiată și, în consecința, nu poate fi reținută nici contrarietatea textului legal indicat față de art. 16 alin. (1) și (2), art. 21, art. 24 alin. (1) sau art. 44 din Legea fundamentală.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea observa ca acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în fond, iar potrivit prevederilor
art. 29 alin. (1) teza ultima și alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibila.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002
privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale și ale
art. III din Ordonanța Guvernului nr. 27/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 , excepție ridicată de Asociația Salariaților "Lactis - Pas" din Iași în Dosarul nr. 10.784/2005 al Tribunalului Iași - Secția comercială.
II. Respinge, ca inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia Margareta Nita
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.