Decizia nr. 518/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 219/2005 6 iulie 2005 (prevederi anume) privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și co…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Silviu Dinescu, Paul Dimitriu, Aneta Dimitriu, Elena Gâță, Cătălin Gâță, Rodica Dimancescu și Virginia Munteanu în Dosarul nr. 28.816/2/2005 (3.170/civ/2005) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, de Codrat Adrian Zană și Doina Maria Chirvase în dosarele nr. 29.008/2/2005 (3.206/civ/2005) și nr. 3.614/civ/2005 (31.086/2/2005) ale aceleiași instanțe, de Mihail Tănăsescu și Gabriela Georgeta Magdalena Chirculescu în Dosarul nr. 3.791/2005 (33.982/2/2005) al Curții de Apel București Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, de Ionel Balica și Emilia Flocea în Dosarul nr. 3.240/2005 al aceleiași instanțe, de Radu Portocală și Andre Esmeralda Portocală în Dosarul nr. 14.525/1/2003 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și de Alexandru Chiș în Dosarul nr. 28.337/2/2005 al aceleiași instanțe.
La apelul nominal se prezintă, personal, partea Maria Niculescu și partea Viorel Dragomir, personal și asistată de avocat Elena Calistru.
De asemenea, se prezintă partea Dorothea Christina Schally, reprezentată de avocat Valeriu Stoica, partea Radu Dimitrie Dobrescu, reprezentată de avocat Dan Gheorghe Crăciuneanu, precum și părțile Mihaela Cristina Pătrașcu și Alexandra Dragomir, reprezentate de avocat Elena Calistru.
Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar, prin care autorii excepției, Silviu Dinescu și Paul Dimitriu, au solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Avocatul Valeriu Stoica se opune acordării unui nou termen, considerând că aceasta reprezintă un abuz procesual, întrucât dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prilejuri cu care Curtea a statuat că acestea nu contravin prevederilor Legii fundamentale.
Celelalte părți prezente lasă la aprecierea Curții Constituționale acordarea unui nou termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen.
Curtea respinge cererile formulate.
Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 418D/2006, nr. 419D/2006, nr. 421D/2006, nr. 434D/2006, nr. 496D/2006, nr. 542D/2006 și nr. 661D/2006.
Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 419D/2006, nr. 421D/2006, nr. 434D/2006, nr. 496D/2006, nr. 542D/2006 și nr. 661D/2006 la Dosarul nr. 418D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul Valeriu Stoica, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Depune, în acest sens, note scrise la dosar.
Avocatul Dan Gheorghe Crăciuneanu, considerând că reglementarea criticată este constituțională, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, avocatul Elena Calistru solicită, de asemenea, respingerea excepției de neconstituționalitate.
Partea Maria Niculescu apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, motiv pentru care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate formulate.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 28.816/2/2005 (3.170/civ/2005) de Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Silviu Dinescu, Paul Dimitriu, Aneta Dimitriu, Elena Gâță, Cătălin Gâță, Rodica Dimancescu și Virginia Munteanu cu ocazia soluționării recursurilor formulate împotriva unei decizii civile pronunțate de Curtea de Apel București Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, având ca obiect constatarea nulității unor contracte de vânzare-cumpărare.
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 29.008/2/2005 (3.206/civ/2005) și Încheierea din 28 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.614/civ/2005 (31.086/2/2005) de Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Codrat Adrian Zană și Doina Maria Chirvase cu ocazia soluționării recursurilor formulate împotriva unor decizii civile.
Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.791/2005 (33.982/2/2005) de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie și Încheierea din 17 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.240/2005 de aceeași instanță, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Mihail Tănăsescu, Gabriela Georgeta Magdalena Chirculescu, Ionel Balica și Emilia Flocea cu ocazia soluționării recursurilor formulate împotriva unor decizii civile.
Prin Încheierea din 17 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 14.525/1/2003 de Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Radu Portocală și Andre Esmeralda Portocală cu ocazia soluționării unui recurs civil având ca obiect o acțiune în revendicare.
Prin Încheierea din 22 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 28.337/2/2005 de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Alexandru Chiș cu ocazia soluționării unui recurs formulat împotriva unei decizii civile.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că reglementarea criticată contravine atât prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 24, 53, ale art. 115 alin. (4), (5) și (6), ale art. 124 alin. (2), ale art. 127 și 129 din Constituție, cât și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată că, potrivit
art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 , pentru procesele aflate în curs de derulare se aplică noile dispoziții procedurale referitoare la competența instanțelor de judecată, ceea ce presupune nu numai tergiversarea judecății, ci și încălcarea principiului neretroactivității legii. De asemenea, apreciază că este încălcat principiul egalității în fața legii și accesul liber la justiție, de vreme ce părțile din cauzele care vor fi trimise pe cale administrativă la aceleași instanțe de judecată ce au pronunțat hotărârea supusă unei căi de atac (în speță, recursul), nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanță de judecată superioară, în condițiile în care imparțialitatea, parte esențială a unui adevărat act de justiție, este grav lezată prin soluționarea căii de atac de către aceeași instanță de judecată care a pronunțat hotărârea supusă căii de atac. Totodată, apreciază că dispozițiile de lege criticate îi lezează și dreptul la apărare, prin privarea sa de posibilitatea exercitării unui grad de jurisdicție, ceea ce, în opinia autorului excepției, contravine art. 53 din Constituție, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident și nejustificat restrâns.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia textele de lege criticate ar aduce atingere prevederilor constituționale ale
art. 115 alin. (4), (5) și (6), arată că Legea nr. 219/2005
a fost adoptată după mai bine de 4 ani de la adoptarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , când presupusa situație extraordinară de la data intrării în vigoare a ordonanței a încetat să mai existe. De altfel, apreciază că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000
nu conține nici o motivare sau măcar o indicare a situației extraordinare care să justifice adoptarea ei, fiind, prin urmare, ea însăși neconstituțională, iar în ceea ce privește
Legea nr. 219/2005 , arată că din cuprinsul acesteia nu rezultă dacă a fost adoptată cu votul majorității membrilor fiecărei Camere, conform cerințelor art. 115 alin. (5) teza finală din Constituție.
De asemenea, arată că prin
art. II din Legea nr. 219/2005
se introduce un factor puternic de discriminare și de parțialitate în actul de justiție, prin schimbarea intempestivă a competenței instanțelor de judecată și încălcarea principiului judiciar ierarhic.
Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în două cauze, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituționale ale art. 21, întrucât soluționarea recursului aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil.
Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră însă, într-o altă cauză, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră neretroactivitatea legii, conducând totodată și la tergiversarea judecății cauzei. Instanța apreciază că se încalcă, de asemenea, și principiile egalității în fața legii și accesului liber la justiție, deoarece părțile nu beneficiază de un control judiciar real exercitat de o instanță de judecată superioară. Imparțialitatea, parte esențială a unui adevărat act de justiție, este grav lezată prin soluționarea căii de atac de aceeași instanță de judecată care a pronunțat hotărârea supusă căii de atac, ceea ce contravine art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, consideră că dispozițiile de lege criticate lezează dreptul la apărare prin privarea de posibilitatea exercitării unui grad de jurisdicție, ceea ce contravine și art. 53 alin. (2) din Constituție, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident și nejustificat restrâns.
În final, instanța apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 126 alin. (1) din Constituție, care prevăd că justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie, arată că legiuitorul este suveran în stabilirea și adoptarea regulilor de procedură. De altfel, reglementarea dedusă controlului are caracter tranzitoriu și, ca atare, nu aduce niciun fel de atingere dreptului părții la un recurs efectiv.
Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că reglementarea criticată este constituțională, sens în care invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 90/2006 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:
Articolul II
: "(1) Procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece."
Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), referitoare la statul de drept și la supremația Constituției și a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3), referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 115 alin. (4), (5) și (6) privind delegarea legislativă, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiției, ale art. 127 care consacră caracterul public al dezbaterilor și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.
De asemenea, apreciază că reglementarea criticată contravine și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. II din Legea nr. 219/2005
au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca și în cauza de față. Astfel, prin
Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, și prin
Decizia nr. 405 din 16 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluțiile, cât și motivarea acestor decizii își păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Silviu Dinescu, Paul Dimitriu, Aneta Dimitriu, Elena Gâță, Cătălin Gâță, Rodica Dimancescu și Virginia Munteanu în Dosarul nr. 28.816/2/2005 (3.170/civ/2005) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, de Codrat Adrian Zană și Doina Maria Chirvase în dosarele nr. 29.008/2/2005 (3.206/civ/2005) și nr. 3.614/civ/2005 (31.086/2/2005) ale aceleiași instanțe, de Mihail Tănăsescu și Gabriela Georgeta Magdalena Chirculescu în Dosarul nr. 3.791/2005 (33.982/2/2005) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, de Ionel Balica și Emilia Flocea în Dosarul nr. 3.240/2005 al aceleiași instanțe, de Radu Portocală și Andre Esmeralda Portocală în Dosarul nr. 14.525/1/2003 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și de Alexandru Chiș în Dosarul nr. 28.337/2/2005 al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.