Decizia nr. 488/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă și ale art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 65/2004 9 septembrie 2004 (prevederi anume) pentru modificarea Codului de procedură civilă
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004
pentru modificarea Codului de procedură civilă și ale
art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Emanoil Blidărescu și Romică Podaru în Dosarul nr. 11.605/2005 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă și de Studer Maja Esther în Dosarul nr. 10.998/2005 al aceleiași instanțe.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării dosarelor nr. 388D/2006 și nr. 389D/2006.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 389D/2006 la Dosarul nr. 388D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 11.605/2005, și Încheierea din 20 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 10.998/2005, Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 493/2004
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2004
pentru modificarea Codului de procedură civilă și a celor ale
art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Emanoil Blidărescu, Romică Podaru și Studer Maja Esther.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2) și ale art. 129, prin acordarea competenței de soluționare atât a apelului, cât și a recursului aceleiași instanțe de judecată, astfel încât părțile nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanță de judecată superioară, și nici de un proces echitabil. Autorii excepției apreciază că prin reglementarea criticată justițiabilul este privat de exercitarea căii de atac a recursului, cale de atac de reformare care nu poate fi decât de competența instanței superioare celei de apel.
Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textele de lege criticate reglementează situații tranzitorii, în cadrul cărora legiuitorul derogă de la principiul ultraactivității legii vechi și dispune aplicarea imediată a legii noi. În acest context, instanța apreciază că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, reglementarea competenței instanțelor judecătorești, a procedurii de judecată și a exercitării căilor de atac reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocând jurisprudența Curții Constituționale, arată că trimiterea dosarelor de la Înalta Curte de Casație și Justiție la curțile de apel nu îngrădește accesul la un proces echitabil, întrucât căile de atac respective, apel și recurs, se soluționează de complete diferite, cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților, care beneficiază de un acces real la toate căile de atac, ordinare sau extraordinare. De asemenea, arată că modificarea reglementării în această materie a fost realizată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, fiind impusă de o serie de rațiuni majore, care erau afectate de reglementarea anterioară, ce instituia competența exclusivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie de soluționare a recursurilor, urmărindu-se astfel o mai bună administrare a justiției, o deplină realizare a accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, precum și deblocarea activității instanței supreme.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției. Mai mult, aceste dispoziții sunt în deplină concordanță cu art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora stabilirea competenței instanțelor judecătorești, procedura de judecată și condițiile de exercitare a căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie de fapt dispozițiile
art. II alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004
pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, ordonanță aprobată prin
Legea nr. 493/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, precum și dispozițiile
art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:
-
Articolul II
alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 : "(2) Căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe de urgență.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit la curțile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților.";
-
Articolul II
alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005 : "(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece."
Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), referitoare la statul de drept, ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, și ale art. 129, privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005
au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca și în cauza de față.
În acest sens, este
Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, și
Decizia nr. 266 din 16 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 14 aprilie 2006, prin care Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, pentru considerentele acolo reținute.
Cu privire la dispozițiile
art. II alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 , Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate.
Astfel, prin
Decizia nr. 483 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.038 din 23 noiembrie 2005, și
Decizia nr. 509 din 6 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.039 din 23 noiembrie 2005, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că textele de lege criticate au un caracter tranzitoriu, constituind, pe de-o parte, o aplicare a regulii generale consacrate de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dispozițiile procedurale sunt de imediată aplicare, iar pe de altă parte, o derogare de la excepția instituită prin alin. 2 al aceluiași articol, care, în materie de competență, consacră ultraactivitatea legii vechi.
Totodată, Curtea a constatat că soluția legislativă adoptată nu are caracter retroactiv, întrucât aplicarea să se limitează exclusiv la apelurile aflate pe rolul curților de apel și la recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a noii reglementări, cu respectarea regulii potrivit căreia dispozițiile procedurale sunt de imediată aplicare. Faptul că apelul și recursul sunt judecate de aceeași instanță nu are semnificația unei încălcări a art. 129 din Constituție, întrucât, potrivit acestuia, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac "în condițiile legii" și, chiar dacă ambele căi de atac sunt soluționate de aceeași instanță, completele de judecată au o compunere diferită.
Din aceleași motive, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate nu contravin principiului statului de drept, consacrat de prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluțiile, cât și motivarea acestor decizii își păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004
pentru modificarea Codului de procedură civilă și ale
art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Emanoil Blidărescu și Romică Podaru în Dosarul nr. 11.605/2005 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă și de Studer Maja Esther în Dosarul nr. 10.998/2005 al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.