Decizia nr. 462/2006
cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 95/2006 14 aprilie 2006 (prevederi anume) privind reforma în domeniul sănătății
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 206/2005
pentru modificarea și completarea
Legii spitalelor nr. 270/2003 , excepție ridicată de Mircea Sorin Oprescu în Dosarul nr. 693/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în primul rând ca inadmisibilă, iar în al doilea rând, ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 693/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 206/2005
pentru modificarea și completarea
Legii spitalelor nr. 270/2003 , excepție ridicată de Mircea Sorin Oprescu în același dosar, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în primul rând, că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 206/2005
pentru modificarea și completarea
a fost adoptată cu încălcarea procedurii de legiferare, iar, în al doilea rând, că prevederile sale încalcă principii și dispoziții constituționale.
1.a) Încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție
Actul normativ criticat a fost adoptat fără să fi fost întrunite condițiile restrictive prevăzute de Constituție pentru emiterea unei ordonanțe de urgență, și anume existența situației extraordinare, a cărei reglementare să nu poată fi amânată, iar urgența acesteia să fie motivată în cuprinsul ordonanței.
Se susține că justificarea reglementării prin ordonanță de urgență este formală, deoarece în preambulul acesteia se arată că scopul reglementării este cel al prevenirii înregistrării de noi datorii de către unitățile sanitare cu paturi și asigurarea unui management eficient al conducerii spitalelor, în condițiile asigurării "pachetului de servicii medicale de bază", ceea ce constituie o situație de urgență ce privește interesul public. Însă, articolul unic al ordonanței nu vizează aspecte majore ale sistemului medical, ci posibilitatea ministrului sănătății de a destitui din funcție anumite organe de conducere ale spitalelor, cum sunt consiliile de administrație și comitetele directoare. Argumentarea caracterului restrictiv al circumstanțelor în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență se sprijină și pe recenta jurisprudență a Curții Constituționale, în care s-a statuat că aceasta se întemeiază pe deosebirile dintre actualul text constituțional care a înlocuit condiția cazului excepțional cu cea a situației extraordinare (deciziile nr. 65/1995, nr. 83/1998 și nr. 255/2005).
1.b) Încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) coroborat cu art. 34 din Constituție
Prin dispozițiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală s-a stabilit că ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul drepturilor și libertăților prevăzute de Constituție, cum este și dreptul la ocrotirea sănătății, consacrat de art. 34, care potrivit alin. (1) garantează dreptul la ocrotirea sănătății, la nivel constituțional, potrivit prevederilor alin. (1) al articolului menționat, iar potrivit alin. (3), organizarea asistenței medicale, controlul exercitării profesiilor medicale și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei "se stabilesc potrivit legii".
Se mai consideră că ordonanța criticată încalcă și dispozițiile constituționale ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, principiul "prezumției de nevinovăție", prevăzut de art. 23 din Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dreptul la o anchetă echitabilă, ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.
2. Pe fondul reglementării, se susține că ordonanța încălcă principiul statului de drept, a statului social, demnității și dreptății, prevăzute de art. 1 alin. (3), principiul neretroactivității legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2), și liberul acces la justiție și la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 din Constituție.
2. a) Încălcarea principiilor menționate, prevăzute de art. 1 alin. (3) din Constituție
a) Ministrul sănătății a emis ordine de destituire a conducerii unor spitale, deși, așa cum rezultă din dispozițiile
art. 25 din Legea spitalelor nr. 270/2003 , membrii consiliilor de administrație sunt reprezentanții unor "structuri" care nu se află în subordinea ministrului sănătății. Se susține că prevederile alin. (3) ale ordonanței criticate conferă ministrului sănătății putere discreționară, deoarece acesta poate revoca, prin ordin, consiliile de administrație și comitetele directoare indiferent de subordonarea spitalelor, deși există unități spitalicești aflate în subordinea altor organe centrale ale administrației publice. Consiliile de administrație ale spitalelor publice au "competență mixtă", din care fac parte doi reprezentanți ai Ministerului Sănătății, ceilalți fiind reprezentanți ai autorităților autonome locale, ai Colegiului Medicilor din România, ai Ordinului Asistenților Medicali din România și ai universităților. Autorul excepției arată ca exemplu situația Spitalului Universitar de Urgență Elias, aflat în subordinea Academiei Române, al cărui consiliu de administrație a fost destituit de către ministrul sănătății. Ordonanța criticată încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, pentru că în competența aceluiași ministru intră și revocarea membrilor consiliilor de administrație din cadrul spitalelor publice, și numirea apoi în funcție a propriilor "favoriți".
2. b) Ordonanța de urgență criticată pentru neconstituționalitate încalcă principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție
Articol unic
al ordonanței criticate încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece introduce dispoziții cu caracter retroactiv în cuprinsul
Legii spitalelor nr. 270/2003 ; aceste dispoziții prevăd că restructurarea unităților sanitare cu paturi, efectuată în condițiile dispozițiilor
art. 20 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 154/2005 , își mențin valabilitatea. Se susține că prin aceste prevederi Guvernul urmărește să valideze ordine ale ministrului sănătății emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment și să împiedice pronunțarea unor hotărâri judecătorești de anulare a acestor ordine la cererea persoanelor vătămate.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 206/2005
a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că ordonanța de urgență criticată este constituțională.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise ale părților, concluziile procurorului, prevederile criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 206/2005
pentru modificarea și completarea
Legii spitalelor nr. 270/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.175 din 27 decembrie 2005.
Curtea constată că această ordonanță a fost abrogată prin dispozițiile
art. 207 din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, însă soluția legislativă a fost preluată de dispozițiile art. 200 al legii, care au următorul cuprins:
- Art. 200: "(1) Ministerul Sănătății Publice analizează și evaluează periodic și ori de câte ori este nevoie sau la sesizarea organelor abilitate ale statului performanțele unităților sanitare publice cu paturi, care sunt în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, indiferent de subordonarea lor sau de titularul dreptului de administrare asupra lor, numind o comisie de evaluare.
(2) Pentru analiza și evaluarea spitalelor din rețelele sanitare ale ministerelor sau instituțiilor, altele decât cele ale Ministerului Sănătății Publice, comisia prevăzută la alin. (1) va fi constituită prin ordin comun al ministrului sănătății publice și ministrului sau conducătorului instituției care are în subordine spitalul.
(3) La propunerea comisiei prevăzute la alin. (1) și (2), managerul și consiliile consultative pot fi revocate prin ordin al ministrului sănătății publice sau, după caz, prin ordin ori decizie a miniștrilor și conducătorilor instituțiilor cu rețele sanitare proprii, cu avizul ministrului sănătății publice.
(4) Pentru unitățile sanitare publice aparținând ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie conducătorii acestora vor emite ordinele de revocare cu avizul ministrului sănătății publice.
(5) Președinții consiliilor consultative și comitetelor directoare interimare se numesc pe o perioadă de maximum 6 luni, prin ordin al ministrului sănătății publice sau, după caz, al conducătorilor instituțiilor și ministerelor cu rețea sanitară proprie."
În jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat, în mod constant, că în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată sau abrogată, iar actul normativ modificator sau abrogator preia, în principiu, soluția legislativă, Curtea se pronunță asupra constituționalității prevederii legale în noua sa redactare.
Față de acestea, obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează dispozițiile
art. 200 din Legea nr. 95/2006 .
Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt următoarele: art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) referitoare la efectul legii, art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul la justiție, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății și art. 115 alin. (4) și (6) privind delegarea legislativă.
Curtea Constituțională reține că excepția de neconstituționalitate se întemeiază pe un complex de critici care, în funcție de aspectele sesizate, pot fi incluse în două categorii:
- prima, referitoare la aspecte de neconstituționalitate extrinsecă, constând în încălcarea exigențelor constituționale în materie de delegare legislativă, prevăzute de dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) coroborate cu dispozițiile art. 34 din Constituție;
- a doua, referitoare la aspecte de neconstituționalitate intrinsecă, constând în încălcarea principiilor constituționale ale statului de drept, al statului social, al demnității și al dreptății, prevăzute de art. 1 alin. (3), ale neretroactivității legii, prevăzute de art. 15 alin. (2) și ale liberului acces la justiție și la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 din Constituție.
Curtea reține că au prioritate aspectele legate de încălcarea normelor privind procedura de legiferare, deoarece eventuala constatare a nerespectării acestora prevalează în mod neîndoielnic asupra examinării fondului reglementării, astfel încât, pe cale de consecință, aceasta din urmă examinare ar deveni inutilă.
1. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la constituționalitatea extrinsecă
Curtea Constituțională constată că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2005
a fost abrogată prin dispozițiile art. 207 coroborate cu cele ale
art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, soluția legislativă fiind preluată de aceeași lege.
Față de faptul că ordonanța criticată nu mai este în vigoare, exercitarea controlului de constituționalitate, sub acest aspect, nu ar avea nici un efect.
2. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la constituționalitatea intrinsecă
Examinând susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că aceste dispoziții nu afectează măsurile deja luate în temeiul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2005 , care a fost abrogată implicit, reglementând mai amplu și diferit aceeași materie (competența de revocare a organelor de conducere a spitalelor).
Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție privind dreptul de liber acces la justiție, Curtea observă că dispozițiile analizate nu numai că nu interzic exercitarea acestui drept, dar, mai mult, autorul excepției a și făcut uz de acesta, sesizând instanța de contencios administrativ în legătură cu ordinele de revocare emise de ministrul sănătății.
Curtea constată că este lipsită de relevanță critica potrivit căreia prevederile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate încalcă dispozițiile art. 34 din Constituție, potrivit căruia organizarea asistenței medicale se reglementează prin lege, și aceasta pentru că, așa cum rezultă din cele de mai sus, dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 206/2005
au fost preluate de
privind reforma în domeniul sănătății.
În legătură cu susținerea potrivit căreia prevederile supuse controlului sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție ce consacră statul de drept democratic și social, Curtea reține că acest text nu poate să fie considerat ca fiind încălcat, decât în măsura în care s-ar constata că prevederile criticate contravin altor dispoziții constituționale.
Referitor la criticile ce vizează presupusele efecte ale dispozițiilor criticate asupra populației, Curtea constată că, potrivit legii sale de organizare, nu poate face aprecieri asupra oportunității măsurilor legislative pe care le controlează, ci ea se poate pronunța doar sub aspectul conformității lor cu dispozițiile și principiile constituționale, așa cum prevede
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Potrivit Legii fundamentale, Curtea Constituțională nu are decât un rol de legislator negativ, având dreptul să controleze doar constituționalitatea prevederilor legale și să stabilească care dintre acestea contravin Constituției.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A).d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 200 din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Mircea Sorin Oprescu în Dosarul nr. 693/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Prim-magistrat asistent, Claudia Miu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.