Decizia nr. 68/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Paslaru Ecaterina împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 142 din 20 noiembrie 1996*).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 aprilie 1997, în prezenta recurentei, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 15 aprilie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 26 aprilie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Paslaru Ecaterina în Dosarul nr. 2.222/1995.

Prin Decizia nr. 142 din 20 noiembrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui articol sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a

Legii nr. 59/1993 . Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, ținând seama de obligativitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, a deciziilor Curții Constituționale.

Împotriva Deciziei nr. 142 din 20 noiembrie 1996 a declarat recurs, în termen legal, Paslaru Ecaterina, cu motivarea ca decizia este, practic, nemotivată prin trimiterile ce se fac la decizii anterioare, iar pe de altă parte, menținerea textului criticat echivaleaza cu faptul ca niciodată un cetățean al tarii nu va fi sigur de o hotărâre judecătorească.

Potrivit

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este nefondat, deoarece Decizia nr. 142 din 20 noiembrie 1996 se întemeiază pe prevederi ale unor decizii definitive ale Curții Constituționale, care, potrivit Constituției și

Legii nr. 47/1992 , sunt obligatorii.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , constata următoarele:

Cu referire la motivul de recurs potrivit căruia menținerea dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă echivaleaza cu faptul ca niciodată un cetățean al tarii nu va fi sigur de o hotărâre judecătorească, se constată că prin

Legea nr. 17 din 17 februarie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiții, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia atacată și, pe fond, a se respinge excepția, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.

Motivul de recurs privind nemotivarea deciziei de fond, prin aceea ca se fac trimiteri la precedente judiciare, este neîntemeiat. Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi constituțională într-o cauza și neconstitutionala în alta cauza, cat timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile sau principiile constituționale, astfel cum dispune

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . Pe cale de consecința, referirea la decizii anterioare, prin care Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, nu înseamnă o nemotivare, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozițiilor constituționale și legale.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al

art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Paslaru Ecaterina privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 142 din 20 noiembrie 1996, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă ca fiind lipsită de obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 15 aprilie 1997.

----------------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu