Convenția din 24 iunie 1995

Posesorul unui bun cultural furat trebuie să îl restituie.

În sensul prezentei conventii, un bun cultural provenit din sapaturi ilicite sau provenit din sapaturi licite, dar retinut ilicit este considerat ca fiind furat, dacă aceasta calificare este conforma cu legislatia statului în care au avut loc acele sapaturi.

Orice cerere de restituire trebuie să fie facuta în termen de 3 ani de la data la care solicitantul a cunoscut locul unde se afla bunul cultural și identitatea posesorului și, în toate cazurile, într-un termen de 50 de ani de la data furtului.

Totodata, o actiune de restituire a unui bun cultural care face parte integrantă dintr-un monument sau dintr-un sit arheologic identificat sau care face parte dintr-o colectie publică nu este supusă nici unui termen de prescriptie în afară de termenul de 3 ani din momentul în care solicitantul a aflat locul în care se găsește bunul cultural și identitatea posesorului.

Prin derogare de la dispozitiile paragrafului precedent, orice stat contractant poate declara ca o actiune se prescrie într-un termen de 75 de ani sau într-un termen mai mare, prevăzut de legislatia sa. O actiune, intentata într-un alt stat contractant, de restituire a unui bun cultural deplasat dintr-un monument, dintr-un sit arheologic sau dintr-o colectie publică, situat într-un stat contractant care face o astfel de declaratie, se prescrie, de asemenea, în acelasi termen.

Declaratia mentionata la paragraful precedent trebuie facuta în momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobării sau aderarii.

Prin colectie publică, în sensul prezentei conventii, se înțelege orice ansamblu de bunuri culturale inventariate sau identificate în alt mod și aparținând:

a) unui stat contractant;

b) unei colectivitati regionale sau locale dintr-un stat contractant;

c) unei institutii religioase situate într-un stat contractant;

sau

d) unei institutii înființate, în principal, în scopuri culturale, pedagogice sau stiintifice într-un stat contractant și recunoscută în acel stat ca fiind de interes public.

Pe lângă aceasta, actiunea de restituire a unui bun cultural religios sau care prezinta o importanța colectiva, care aparține și este folosit de o comunitate autohtona sau tribala dintr-un stat contractant pentru folosință traditionala sau rituala a acelei comunitati, este supusă termenului de prescriptie aplicabil colectiilor publice.

Posesorul unui bun cultural furat, pe care trebuie să îl restituie, are dreptul la plata, în momentul restituirii, a unei compensatii echitabile, cu condiția sa nu fi stiut sau sa nu fi putut afla, în mod rezonabil, ca bunul era furat și să poată dovedi ca a actionat cu diligenta cuvenita la achizitionarea lui.

Fără a aduce atingere dreptului posesorului la compensatia prevăzută la paragraful precedent, este necesar să se faca eforturi rezonabile pentru ca persoana care a transferat bunul cultural posesorului sau orice altă persoană care l-a transferat anterior sa plateasca compensatia atunci când aceasta este în conformitate cu legislatia statului în care este facuta cererea.

Plata compensatiei posesorului de către solicitant, atunci când aceasta este ceruta, nu aduce atingere dreptului solicitantului de a cere unei alte persoane rambursarea ei.

Pentru a stabili dacă posesorul a actionat cu diligenta cuvenita, se va ține seama de toate imprejurarile achizitiei, în special de calitatea părților, de prețul platit, de consultarea de către posesor a oricărui registru accesibil în mod rezonabil, referitor la bunuri culturale furate și orice alta informatie sau documentatie relevanta, pe care ar fi putut sa o obtina pe cai rezonabile, și de consultarea unor organisme la care ar fi putut avea acces sau de orice alt demers pe care o persoană rezonabila l-ar fi intreprins în asemenea împrejurări.

Posesorul nu poate beneficia de un statut mai favorabil decat acela al persoanei de la care a dobândit bunul cultural prin mostenire sau în alt mod, cu titlu gratuit.

Un stat contractant poate cere tribunalului sau oricarei alte autorități competente a unui alt stat contractant sa ordone inapoierea unui bun cultural exportat ilegal de pe teritoriul statului solicitant.

Un bun cultural exportat temporar de pe teritoriul statului solicitant în scopuri cum ar fi: expozitii, cercetare sau restaurare, în baza unei autorizații eliberate potrivit legislației sale, care reglementeaza exportul de bunuri culturale în vederea protejarii patrimoniului sau cultural, și care nu a fost inapoiat conform condițiilor acelei autorizații, este considerat ca fiind exportat ilegal.

Tribunalul sau oricare alta autoritate competentă a statului solicitat trebuie să ordone inapoierea bunului cultural, dacă statul solicitant stabileste ca scoaterea bunului de pe teritoriul sau afectează semnificativ cel puțin unul dintre urmatoarele interese:

a) conservarea materiala a bunului sau a contextului sau;

b) integritatea unui bun complex;

c) conservarea informatiei referitoare la acel bun, cum ar fi, de exemplu, cea de natura stiintifica sau istorica;

d) folosirea traditionala sau rituala a acelui bun de către o comunitate autohtona sau tribala;

sau stabileste ca bunul este pentru statul solicitant de o importanța culturala semnificativa.

Orice cerere introdusa în temeiul paragrafului 1 al prezentului articol trebuie să conțină sau să fie însoțită de orice informatie de fapt sau de drept, care să permită tribunalului sau autorității competente a statului solicitat sa stabileasca dacă sunt intrunite condițiile de la paragrafele (1)-(3).

Orice cerere de inapoiere trebuie să fie introdusa într-un termen de 3 ani de la data la care statul solicitant a cunoscut locul unde se afla bunul cultural și identitatea posesorului și, în toate cazurile, în termen de 50 de ani de la data exportului sau de la data la care ar fi trebuit să fie inapoiat în baza autorizatiei menționate la paragraful 2 al prezentului articol.

Posesorul unui bun cultural, pe care l-a dobândit după ce acel bun a fost exportat ilegal, are dreptul, în momentul inapoierii, la plata de către statul solicitant a unei compensatii echitabile, cu condiția ca posesorul sa nu fi stiut sau sa nu fi putut afla în mod rezonabil, în momentul dobândirii, ca bunul fusese exportat ilegal.

Pentru a stabili dacă posesorul a stiut sau ar fi trebuit sa stie, în mod rezonabil, ca bunul cultural a fost exportat ilegal, se va ține seama de imprejurarile dobândirii, inclusiv de lipsa certificatului de export necesar conform legislației statului solicitant.

În locul compensatiei și de comun acord cu statul solicitant, posesorul care trebuie să inapoieze bunul cultural pe teritoriul acelui stat poate hotari:

a) sa ramana proprietar al bunului; sau

b) sa transfere proprietatea, cu titlu oneros sau gratuit, unei persoane, la alegerea sa, rezidenta în statul solicitant și care să prezinte garantiile necesare.

Cheltuielile decurgând din inapoierea bunului cultural conform prezentului articol revin statului solicitant, fără a prejudicia dreptul acestuia de a i se rambursa cheltuielile de către orice altă persoană.

Posesorul nu poate beneficia de un statut mai favorabil decat acela al persoanei de la care a dobândit bunul cultural prin mostenire sau în alt mod, cu titlu gratuit.

Prevederile acestui capitol nu se aplică atunci când:

a) exportul bunului cultural nu mai este ilegal în momentul în care se cere inapoierea lui;

sau

b) bunul a fost exportat în timpul vietii persoanei care l-a creat sau pe parcursul unei perioade de 50 de ani după decesul acelei persoane.

Prin derogare de la prevederile lit. b) a paragrafului precedent, dispozitiile acestui capitol se aplică atunci când bunul cultural a fost creat de un membru sau de membri ai unei comunitati autohtone sau tribale pentru folosință traditionala sau rituala a acelei comunitati și bunul trebuie inapoiat acelei comunitati.

O cerere intemeiata pe prevederile cap. II și III poate fi introdusa la tribunalele sau la alte autorități competente ale statului contractant în care se afla bunul cultural, ca și la tribunalele sau la alte autorități care au competența, în conformitate cu reglementarile în vigoare în statele contractante.

Părțile pot conveni sa supuna litigiul lor fie unui tribunal sau altei autorități competente, fie arbitrajului.

Masurile provizorii sau de conservare, prevăzute de legislatia statului contractant în care se afla bunul, pot fi aplicate chiar dacă cererea pe fond de restituire sau de inapoiere a bunului a fost facuta la tribunalele sau la orice alte autorități competente ale altui stat contractant.

Prezenta convenție nu împiedica un stat contractant să aplice orice reglementare mai favorabila, în materie de restituire sau de inapoiere a unor bunuri culturale furate sau exportate ilegal, decat cele prevăzute de prezenta convenție.

Prezentul articol nu trebuie interpretat ca dand nastere vreunei obligații de a recunoaste sau de a investi cu putere executorie o hotărâre a unui tribunal sau a oricarei alte autorități competente a unui stat contractant care se indeparteaza de la prevederile prezentei conventii.

Prevederile cap. II se aplică numai unui bun cultural care a fost furat după intrarea în vigoare a prezentei conventii față de statul în care a fost facuta cererea, sub rezerva ca:

a) bunul sa fi fost furat de pe teritoriul unui stat contractant după intrarea în vigoare a prezentei conventii față de acel stat;

sau

b) bunul să se afle într-un stat contractant după intrarea în vigoare a prezentei conventii față de acel stat.

Prevederile cap. III nu se aplică decat unui bun cultural exportat ilegal după intrarea în vigoare a convenției față de statul solicitant, precum și față de statul în care s-a facut cererea.

Prezenta convenție nu legitimeaza în nici un fel o tranzactie ilicita, de orice natura, care a avut loc inaintea intrarii în vigoare a prezentei conventii sau în raport cu care aplicarea acesteia este exclusa de paragrafele (1) sau (2) ale prezentului articol și nici nu limiteaza dreptul vreunui stat sau al vreunei persoane de a intenta, în afara cadrului prezentei conventii, o actiune de restituire sau de inapoiere a unui bun cultural furat sau exportat ilegal inaintea intrarii în vigoare a prezentei conventii.

Prezenta convenție este deschisa spre semnare la sedinta de inchidere a Conferintei diplomatice pentru adoptarea proiectului Convenției UNIDROIT privind restituirea internationala a bunurilor culturale furate sau exportate ilegal și va rămâne deschisa spre semnare, de către toate statele, la Roma, până la 30 iunie 1996.

Prezenta convenție este supusă ratificarii, acceptarii sau aprobării de către statele care au semnat-o.

Prezenta convenție este deschisa aderarii tuturor statelor care nu sunt semnatare, începând de la data la care va fi deschisa spre semnare.

Ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea sunt supuse depunerii, în acest scop, a unui instrument în forma legala la depozitar.

Prezenta convenție intră în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii celui de-al cincilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta convenție, după depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenția intră în vigoare față de acest stat în prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Prezenta convenție nu face derogare de la instrumentele internationale prin care un stat contractant este legat din punct de vedere juridic și care conțin prevederi referitoare la materiile reglementate de prezenta convenție, numai dacă statele legate prin astfel de instrumente nu fac o declaratie contrara.

Orice stat contractant poate incheia acorduri cu unul sau mai multe state contractante în vederea facilitarii aplicarii prezentei conventii în relatiile lor reciproce. Statele care vor incheia astfel de acorduri vor transmite o copie depozitarului.

În relatiile lor reciproce, statele contractante membre ale unor organizații de integrare economica sau ale unor organisme regionale pot declara ca aplica normele interne ale acestor organizații sau organisme și că nu aplica în relatiile cu aceste state prevederile prezentei conventii, al caror domeniu de aplicare coincide cu cel al normelor respective.

Orice stat contractant, care cuprinde doua sau mai multe unități teritoriale, indiferent dacă acestea poseda sau nu sisteme de drept diferite, aplicabile în materiile reglementate de prezenta convenție, va putea declara, la semnarea sau la depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca prezenta convenție se va aplica în toate unitatile sale teritoriale sau numai intr-una sau în mai multe dintre ele și va putea sa inlocuiasca în orice moment aceasta declaratie cu o noua declaratie.

Aceste declaratii vor fi notificate depozitarului și vor menționa expres unitatile teritoriale la care se aplică convenția.

Dacă, în virtutea declarației facute în baza prezentului articol, prezenta convenție se aplică uneia sau mai multor unități teritoriale ale unui stat contractant și nu tuturor, referirea la:

a) teritoriul unui stat contractant, mentionat la art. 1, înseamnă teritoriul unei unități teritoriale a acelui stat;

b) tribunalul sau alta autoritate competentă a statului contractant sau a statului solicitat înseamnă tribunalul sau alta autoritate competentă a unei autorități teritoriale a acelui stat;

c) statul contractant în care se afla bunul cultural mentionat la paragraful (1) al art. 8 înseamnă unitatea teritoriala a acelui stat în care se afla bunul;

d) legea statului contractant în care se afla bunul mentionat la paragraful (3) al art. 8 înseamnă legea unității teritoriale a acelui stat în care se afla bunul; și

e) un stat contractant mentionat la art. 9 înseamnă o unitate teritoriala a acelui stat.

Dacă un stat contractant nu face nici o declaratie în baza paragrafului 1 al prezentului articol, prezenta convenție se aplică la tot teritoriul acelui stat.

Declaratiile facute în baza prezentei conventii, la semnare, sunt supuse confirmarii la ratificare, acceptare sau aprobare.

Declaratiile și confirmarea declaratiilor vor fi facute în scris și vor fi notificate oficial depozitarului.

Declaratiile vor deveni efective o dată cu intrarea în vigoare a prezentei conventii față de statul declarant. Totodata, declaratiile a caror notificare oficiala va fi primita de depozitar după această dată vor deveni efective în prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii lor la depozitar.

Orice stat, care face o declaratie în baza prezentei conventii, o poate retrage în orice moment printr-o notificare oficiala, adresata în scris depozitarului. Aceasta retragere va deveni efectiva în prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii notificarii.

Orice stat contractant va trebui sa declare, în momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobării sau aderarii, ca cererile de inapoiere sau de restituire a bunurilor culturale, facute de către un stat în baza art. 8, îi pot fi supuse, potrivit uneia sau mai multor proceduri, după cum urmeaza:

a) direct la tribunale sau la alte autorități competente ale statului declarant;

b) prin intermediul uneia sau mai multor autorități desemnate de acel stat sa primeasca astfel de cereri și să le transmita tribunalelor sau altor autorități competente ale acelui stat;

c) pe cai diplomatice sau consulare.

Orice stat contractant poate, de asemenea, desemna tribunalele sau alte autorități competente care să ordone restituirea sau inapoierea bunurilor culturale în baza prevederilor cap. II și III.

Declaratiile facute în baza paragrafelor (1) și (2) ale prezentului articol pot fi modificate în orice moment printr-o noua declaratie.

Prevederile paragrafelor (1)-(3) ale prezentului articol nu afectează prevederile acordurilor bilaterale sau multilaterale de asistența juridica în materie civila și comerciala, care pot exista între statele contractante.

Prezenta convenție poate fi denuntata de oricare dintre statele părți în orice moment, după data la care ea intră în vigoare față de acel stat, prin depunerea la depozitar a unui instrument în acest scop.

Denuntarea devine efectiva în prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii instrumentului de denuntare la depozitar. Atunci când în instrumentul de denuntare se specifică un termen mai lung pentru intrarea în vigoare a denuntarii, aceasta devine efectiva la expirarea termenului respectiv, după depunerea instrumentului de denuntare la depozitar.

Derogand de la aceasta denuntare, prezenta convenție se va aplica, în orice caz, oricarei cereri de restituire sau de inapoiere a unui bun cultural, facuta înainte de data la care aceasta denuntare devine efectiva.

Prezenta convenție va fi depusa pe lângă Guvernul Republicii Italiene.

Guvernul Republicii Italiene:

a) informeaza toate statele care au semnat prezenta convenție sau care au aderat la ea și pe președintele Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) cu privire la:

(i) orice noua semnare sau orice depunere de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare și data la care aceasta semnare sau depunere a avut loc;

(îi) orice declaratie facuta în baza prevederilor prezentei conventii;

(iii) retragerea oricarei declaratii;

(iv) data intrarii în vigoare a prezentei conventii;

(v) acordurile menționate la art. 13;

(vi) depunerea oricărui instrument de denuntare a prezentei conventii, precum și data la care aceasta depunere a avut loc și data la care denuntarea devine efectiva;

b) transmite copii autentificate de pe prezenta convenție tuturor statelor semnatare și tuturor statelor care adera la ea și presedintelui Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT);

c) indeplineste orice alta functie care revine în mod obisnuit depozitarilor.

Drept pentru care, subsemnatii împuterniciți, legal autorizati, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Roma la 24 (douazeci și patru) iunie 1995 (o mie noua sute nouazeci și cinci), într-un singur exemplar, în limbile engleza și franceza, ambele texte având aceeasi valabilitate.