Ghidul din 10 iulie 2006

Articolul 1

Deșeurile metalice contaminate superficial numai cu radionuclizi naturali din seriile uraniului și toriului pot fi livrate persoanelor legal constituite care produc metal sau colectează deșeuri metalice în scopul livrării către producătorii de metal, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) activitatea alfa totală a amestecului de radionuclizi din seriile uraniului și toriului care contaminează superficial deșeul metalic este mai mică de 0,5 Bq/cmp;

b) nivelul contaminării superficiale de 0,5 Bq/cmp trebuie să fie determinat ca o valoare medie a măsurării fiecărei arii de 100 cmp în care a fost divizată suprafața deșeului metalic;

c) deșeurile metalice care se eliberează nu sunt sau nu conțin componente care să poată fi reparate cu ușurință și utilizate ca atare în alte scopuri;

d) deșeurile metalice trebuie astfel dezasamblate și fragmentate prin tăiere în procesul de dezafectare încât să nu mai fie necesară o nouă dezmembrare înainte de topire.

Articolul 2

Activitățile de dezasamblare, fragmentare prin tăiere și decontaminare a deșeurilor metalice se vor efectua numai de personal expus profesional la radiații ionizante, cu aplicarea integrală a prevederilor Normelor de securitate radiologică privind radioprotecția operațională în mineritul și prelucrarea minereurilor de uraniu și toriu.

Articolul 3

Nivelul activității alfa totale a amestecului de radionuclizi din seriile uraniului și toriului care contaminează superficial deșeul metalic trebuie să se determine conform procedurilor de măsurare care trebuie să demonstreze că activitatea măsurată este reprezentativă pentru contaminarea deșeurilor ce urmează să fie eliberate.

Articolul 4

Procedurile de măsurare a nivelului activității alfa totale a amestecului de radionuclizi din seriile uraniului și toriului care contaminează superficial deșeul metalic se avizează de Autoritate în procesul de autorizare a dezafectării.

Articolul 5

Articolul 6

Prevederile prezentului capitol se aplică terenurilor contaminate de activitățile de minerit și/sau preparare a minereurilor de uraniu și/sau toriu, incluzând terenurile contaminate din incintele minelor, laboratoarelor, stațiilor-pilot, instalațiilor de preparare, instalațiilor de fabricare a combustibilului nuclear ce conține numai uraniu natural, punctelor de încărcare-descărcare, și rutelor de transport al minereurilor și concentratelor de uraniu și toriu, care se eliberează în scopul utilizării acestora ca spații pentru desfășurarea altor activități industriale.

Articolul 7

Prevederile prezentului capitol nu se aplică:

a) iazurilor de decantare, haldelor și zonelor contaminate ca rezultat al tratamentelor chimice în situ sau în grămadă ale minereurilor de uraniu și/sau toriu;

b) terenurilor care au fost contaminate și se eliberează pentru utilizare în scopuri agricole și forestiere.

Articolul 8

Pe terenurile eliberate conform criteriilor prevăzute în prezentul capitol, în scopul utilizării acestora ca spații pentru desfășurarea altor activități industriale, pot fi construite locuințe de serviciu pentru personalul care va desfășura acele activități industriale, altele decât mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și/sau toriu, precum și alte dotări edilitare aferente acestor locuințe de serviciu.

Articolul 9

Articolul 10

În scenariile din evaluările de securitate radiologică în care se prevede utilizarea în scopuri industriale a terenurilor contaminate de activitățile de minerit și preparare a minereurilor de uraniu și/sau toriu trebuie analizate următoarele căi relevante de expunere pentru perioadele de timp petrecute în exterior:

a) expunerea datorată iradierii externe gama și beta, generată de terenurile contaminate;

b) expunerea datorată inhalării, în exterior, a descendenților de viață scurtă ai radonului și toronului;

c) expunerea datorată inhalării prafului contaminat cu emițători alfa cu viață lungă;

d) expunerea datorată ingerării directe de către copiii care se joacă afară a pulberilor și solului contaminate;

e) expunerea datorată contaminării apei din pânza freatică, ce este utilizată ca apă potabilă.

Articolul 11

Terenurile care au fost contaminate de activitățile de minerit și preparare a minereurilor de uraniu și/sau toriu, prevăzute la art. 40, se eliberează nerestricționat în scopul utilizării acestora ca spații pentru desfășurarea altor activități industriale, dacă nivelul activității specifice a solului (A), determinat conform art. 9, este mai mic de 0,2 Bq/g (în solul uscat) pe fiecare dintre următoarele trepte de adâncime:

a) 0,0-0,1 m;

b) 0,1-0,5 m;

c) 0,5 m - limita superioară a solului necontaminat;

d) în primul metru al solului necontaminat.

Articolul 12

Dacă nivelul activității specifice a solului (A), determinat conform art. 9, este mai mic de 1 Bq/g (în solul uscat) pe fiecare dintre treptele de adâncime prevăzute la art. 11, terenul se eliberează în scopul utilizării acestuia ca spațiu pentru desfășurarea altor activități industriale, cu următoarele condiții:

a) construcțiile cu locuințe de serviciu și alte dotări edilitare aflate în conexiune cu acestea pot fi realizate numai pe arii în care nivelul activității specifice a solului (A) este mai mic de 0,2 Bq/g pe fiecare treaptă de adâncime;

b) să se acopere solul cu materiale necontaminate pe toate suprafețele pe care debitul dozei generate de iradierea externă este mai mare de 0,3 æSv/h, astfel ca acesta să fie redus sub această valoare. Debitul dozei externe de 0,3 æSv/h include componenta iradiere externă din cadrul fondului natural de radiații din punctul în care se efectuează măsurarea.

Articolul 13

Dacă se eliberează de sub regimul de autorizare mai multe zone contaminate situate în aria de alimentare a unei pânze freatice subterane, Autoritatea va verifica să nu se depășească doza anuală de 0,1 mSv/an, dacă acea pânză freatică subterană este utilizată în aval (în sensul direcției de curgere) ca sursă permanentă de apă potabilă.

Articolul 14

Toate clădirile noi care urmează a fi construite pe terenurile care au fost contaminate de activitățile de minerit și preparare a minereurilor de uraniu și/sau toriu, care se eliberează în scopul utilizării ca spații pentru desfășurarea altor activități industriale, vor fi astfel proiectate încât concentrația de radon în interior să nu depășească 200 Bq/mc.

Articolul 15

Prevederile prezentului capitol se aplică terenurilor contaminate de activitățile de minerit și/sau preparare a minereurilor de uraniu și/sau toriu, incluzând terenurile contaminate din incintele minelor de cercetare geologică sau exploatare, laboratoarelor, stațiilor-pilot, uzinelor de preparare, punctelor de încărcare-descărcare a minereurilor și concentratelor, precum și rutelor de transport.

Articolul 16

Prevederile prezentului capitol nu se aplică iazurilor de decantare, haldelor și zonelor contaminate ca rezultat al tratamentelor chimice în situ sau în grămadă ale minereurilor de uraniu și/sau toriu.

Articolul 17

În scenariile din evaluările de securitate radiologică în care se prevede utilizarea terenurilor care au fost contaminate de activitățile de minerit și preparare a minereurilor de uraniu și/sau toriu, în scopuri agricole și forestiere, precum și pentru înființarea de parcuri, trebuie analizate, după caz, următoarele căi relevante de expunere:

a) expunerea datorată iradierii externe gama și beta, generată de terenurile contaminate;

b) expunerea datorată inhalării, în exterior, a descendenților de viață scurtă ai radonului și toronului;

c) expunerea datorată inhalării, în exterior, a prafului contaminat cu emițători alfa cu viață lungă;

d) expunerea datorată ingerării directe de către copiii care se joacă afară a pulberilor și solului contaminate cu emițători alfa cu viață lungă;

e) expunerea la radiații prin consumarea produselor agricole;

f) expunerea la radiații prin consumarea de plante din flora spontană;

g) expunerea la radiații prin consumarea produselor animale;

h) expunerea datorată contaminării apei din pânza freatică, ce este utilizată ca apă potabilă.

Articolul 18

Articolul 19

Dacă nivelul activității specifice a solului (A), determinat conform art. 9, este mai mic de 1 Bq/g (în solul uscat) pe fiecare dintre treptele de adâncime prevăzute la art. 11, terenul se eliberează nerestricționat în scopul utilizării acestuia ca zonă forestieră sau pentru înființarea de culturi agricole care nu sunt utilizate pentru producerea alimentelor.

Articolul 20

Dacă nivelul activității specifice a solului (A), determinat conform art. 9, este mai mic de 1 Bq/g (în solul uscat) pe fiecare dintre treptele de adâncime prevăzute la art. 11, terenul se eliberează în scopul înființării de parcuri, cu următoarele condiții:

a) solul trebuie acoperit cu materiale necontaminate, astfel ca debitul dozei generate de iradierea externă să fie mai mic de 0,3 æSv/h;

b) dacă se intenționează ca în parc să se amenajeze terenuri de sport sau arii de recreere, acestea vor fi amplasate numai pe ariile cu un nivel al activității specifice a solului (A) mai mic de 0,2 Bq/g pentru fiecare treaptă de adâncime prevăzută la art. 18.

Articolul 21

Dacă nivelul activității specifice a solului (A), determinat conform art. 9, depășește valoarea de 1 Bq/g (în solul uscat) pentru una dintre treptele de adâncime prevăzute la art. 18, se reanalizează măsurile de remediere, ținându-se seama de caracteristicile specifice ale amplasamentului.

Articolul 22

Dacă se eliberează de sub regimul de autorizare mai multe zone contaminate situate în aria de alimentare a unei pânze freatice subterane, Autoritatea va verifica, conform prevederilor art. 13, să nu se depășească doza anuală de 0,1 mSv/an, dacă acea pânză freatică subterană este utilizată în aval (în sensul direcției de curgere) ca sursă permanentă de apă potabilă.

Articolul 23

Toate clădirile noi care urmează să fie construite pe terenurile contaminate de activitățile de minerit și preparare a minereurilor de uraniu și/sau toriu, care se eliberează în scopul utilizării ca zone agricole sau forestiere ori pentru înființarea de parcuri, vor fi astfel proiectate încât concentrația de radon în interior să nu depășească nivelul prevăzut la art. 14.

Articolul 24

Prevederile prezentului capitol se aplică haldelor rezultate de la cercetarea geologică și exploatarea minieră a minereurilor de uraniu și/sau toriu ori a altor minereuri asociate cu uraniul și toriul, precum și haldelor rezultate de la alte activități conexe cercetării geologice și mineritului, care se eliberează pentru utilizarea în scopuri forestiere, agricole, înființări de parcuri sau ca spații pentru desfășurarea altor activități industriale, comerciale sau de transport public (căi rutiere, parcări).

Articolul 25

Prevederile prezentului capitol nu se aplică iazurilor de decantare și următoarelor halde:

a) halde provenite de la exploatarea unor zăcăminte de uraniu care au un conținut de cel puțin 5% pirită;

b) halde de minereuri sărace care au fost supuse proceselor de leșiere (tratare în grămadă);

c) depozite de sterile provenite de la prelucrări chimice și metalurgice ate minereurilor de uraniu și/sau toriu.

Articolul 26

În scenariile din evaluările de securitate radiologică în care se prevede eliberarea de sub regimul de autorizare a haldelor pentru utilizare în scopuri agricole și forestiere, pentru înființarea de parcuri sau pentru desfășurarea altor activități industriale, comerciale sau de transport public, trebuie analizate, după caz, următoarele căi relevante de expunere:

a) expunerea datorată iradierii externe gama și beta pe haldă și în apropierea acesteia;

b) expunerea datorată inhalării, în exterior, a descendenților de viață scurtă ai radonului și toronului;

c) expunerea datorată inhalării, în exterior, a prafului contaminat cu emițători alfa cu viață lungă;

d) expunerea datorată ingerării directe de către copiii care se joacă afară a pulberilor și solului contaminate cu emițători alfa cu viață lungă;

e) expunerea la radiații prin consumarea produselor agricole;

f) expunerea la radiații prin consumarea plantelor din flora spontană;

g) expunerea la radiații prin consumarea produselor animale;

h) expunerea datorată contaminării apei din pânza freatică, ce este utilizată ca apă potabilă.

Articolul 27

Haldele prevăzute la art. 24 se eliberează în scopul utilizării acestora ca zone agricole sau forestiere, pentru înființarea de parcuri sau pentru desfășurarea altor activități industriale, comerciale ori de transport public, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) au fost executate lucrări inginerești specifice care asigură stabilitatea haldei pe termen lung;

b) nivelul activității specifice a rocilor, inclusiv a solului, din componența haldei, determinat conform art. 9, este mai mic de 0,2 Bq/g (în roca uscată) pe fiecare dintre următoarele trepte de adâncime:

(i) 0,0-0,3 m;

(îi) 0,3-3 m;

(iii) 3 m - limita inferioară a haldei.

Articolul 28

Pot fi eliberate numai pentru utilizare ca zonă forestieră sau pentru înființarea de parcuri ori de culturi agricole care nu sunt utilizate pentru producerea alimentelor haldele care îndeplinesc următoarele condiții:

a) au fost efectuate lucrările inginerești specifice care asigură stabilitatea haldei pe termen lung;

b) nivelul activității specifice a rocilor din componența haldei (A), determinat conform art. 9, este mai mic de 1 Bq/g (în roca uscată) pe fiecare dintre următoarele trepte de adâncime:

(i) 0,0-0,3 m;

(îi) 0,3-3 m;

(iii) 3,0 m - limita inferioară a haldei;

c) acoperă o suprafață mai mică de 1 ha;

d) conțin cel mult 10^5 mc de roci reziduale depozitate.

Articolul 29

Se pot elibera în scopul utilizării ca spații pentru desfășurarea altor activități industriale, comerciale sau de transport public (căi rutiere, parcări) ori ca parcuri haldele care îndeplinesc următoarele condiții:

a) au fost efectuate lucrările inginerești specifice care asigură stabilitatea haldei pe termen lung;

b) nivelul activității specifice a rocilor din componența haldei (A), determinat conform art. 9, este mai mic de 1 Bq/g (în roca uscată) pe fiecare dintre următoarele trepte de adâncime:

(i) 0,0-0,3 m;

(îi) 0,3-3 m;

(iii) 3 m - limita inferioară a haldei;

c) acoperă o suprafață mai mică de 1 ha;

d) conțin cel mult 10^5 mc de roci reziduale depozitate;

e) au fost acoperite cu materiale necontaminate toate suprafețele pe care debitul dozei generate de iradierea externă era mai mare de 0,3 æSv/h, astfel încât debitul dozei să fie mai mic decât această valoare.

Articolul 30

Este interzisă amplasarea locuințelor, inclusiv a locuințelor de serviciu, pe haldele rezultate din activitățile de minerit și/sau preparare a minereurilor de uraniu și/sau toriu și eliberate de sub regimul de autorizare al Autorității.

Articolul 31

Terenurile de sport și ariile de recreere pot fi amplasate numai în zonele în care nivelul activității specifice a solului (A) este mai mic de 0,2 Bq/g pe fiecare treaptă de adâncime a haldelor eliberate pentru înființarea de parcuri, în condițiile prevăzute la art. 28.

Articolul 32

În cazul haldelor care nu îndeplinesc unul sau mai multe dintre criteriile de eliberare pentru utilizare nerestricționată, prevăzute la art. 27-29, privind activitatea specifică (A), suprafața și volumul, trebuie realizate următoarele:

a) rocile din haldă cu activitatea specifică (A), determinată conform art. 9, mai mare de 1 Bq/g se vor utiliza ca material de umplere (rambleiere) a lucrărilor miniere subterane din care a fost extras minereul de uraniu și/sau toriu, aflate în etapa de dezafectare;

b) lucrări inginerești specifice prin care se asigură stabilitatea haldei pe termen lung;

c) halda rezultată după relocarea în subteran a sterilului cu activitatea specifică (A) mai mare de 1 Bq/g se va utiliza numai în scopuri forestiere și se va restricționa accesul în scopuri de agrement al persoanelor din populație.

Articolul 33

Toate construcțiile care urmează să fie amplasate pe haldele eliberate conform prevederilor art. 27-29 vor fi proiectate astfel încât în interiorul acestora concentrația de radon să nu depășească 200 Bq/mc.

Articolul 34

Este interzisă utilizarea în orice alte scopuri a rocilor din haldele rezultate din activitățile de minerit al uraniului și/sau toriului, care au o activitate specifică (A) mai mare de 0,2 Bq/g, inclusiv ca materiale de construcție pentru clădiri, indiferent de destinația acestora, sau pentru căi de comunicații rutiere și feroviare, atât în interiorul localităților, cât și în afara acestora.

Articolul 35

În scenariile din evaluările de securitate radiologică în care se analizează posibilitatea eliberării de sub regimul de autorizare a construcțiilor în care au fost desfășurate activități din domeniul mineritului și preparării minereurilor de uraniu și/sau toriu ori activități conexe acestora, în vederea utilizării nerestricționate a acestora în activități în care nu sunt implicate surse de radiații ionizante, trebuie investigate, după caz, următoarele căi relevante de expunere:

a) expunerea datorată iradierii externe generate de radiațiile gama și beta emise de materialul din care este alcătuită construcția;

b) expunerea datorată inhalării, în interior și în exterior, a descendenților de viață scurtă ai radonului și toronului;

c) expunerea datorată inhalării, în interior și în exterior, a pulberilor nefixate care conțin emițători alfa cu viață lungă;

d) expunerea datorată redistribuirii în interiorul construcțiilor a contaminării radioactive nefixate.

Articolul 36

Construcțiile în care au fost desfășurate activități din domeniul mineritului și preparării minereurilor de uraniu și/sau toriu ori activități conexe acestora pot fi eliberate în vederea utilizării nerestricționate a acestora în activități în care nu sunt implicate surse de radiații ionizante, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

a) au fost îndepărtate în totalitate de pe plafoane, pereți și podele toate pulberile aderente și neaderente, fragmentele și urmele de rocă, minereuri, preconcentrate și concentrate de uraniu și/sau toriu;

b) debitul iradierii externe nu depășește valoarea de 0,3 æSv/h;

c) pe plafoane, pereți și podele nu trebuie să existe suprafețe pe care activitatea alfa globală să fie mai mare de 0,05 Bq/cmp.

Articolul 37

Articolul 38

În scenariile din evaluările de securitate radiologică în care sunt analizate diverse amplasamente pentru depozitarea molozului și a altor deșeuri solide provenite de la demolarea construcțiilor contaminate conform art. 37, trebuie investigate, după caz, următoarele căi relevante de expunere:

a) expunerea datorată iradierii externe generate de radiațiile gama și beta emise de materialele din care sunt alcătuite construcțiile ce vor fi demolate;

b) expunerea datorată inhalării, în exterior, a descendenților de viață scurtă ai radonului și/sau toronului;

c) expunerea datorată inhalării, în exterior, a pulberilor de moloz contaminat cu emițători alfa cu viață lungă;

d) expunerea datorată ingerării directe de către copiii care se joacă afară a pulberilor de moloz contaminat cu emițători alfa cu viață lungă;

e) expunerea datorată consumului de produse din vegetația spontană ce se va instala pe amplasamentele pe care se va depozita molozul contaminat;

f) expunerea datorată consumului de produse agricole, horticole sau animaliere obținute prin utilizarea în scopuri agricole a amplasamentelor pe care se va depozita molozul contaminat;

g) expunerea datorată posibilei contaminări a apelor subterane ce sunt utilizate ca surse de apă potabilă;

h) expunerea la radiații prin consumarea plantelor din flora spontană;

i) expunerea la radiații prin consumarea produselor animaliere;

j) expunerea datorată contaminării apei din pânza freatică ce este utilizată ca sursă de apă potabilă.

Articolul 39

În funcție de activitatea specifică a molozului și a altor deșeuri solide se aplică următoarele criterii de depozitare:

a) dacă activitatea specifică (A) a molozului uscat și a altor deșeuri solide provenite de la demolări este mai mică de 0,2 Bq/g, se admite eliberarea nerestricționată a acestora de sub regimul de autorizare, în vederea dispunerii în depozitele de deșeuri neradioactive;

b) molozul și deșeurile solide provenite de la demolări, care au o activitate specifică (A) cuprinsă între 0,2-1 Bq/g, pot fi depozitate, cu acordul Autorității, pe haldele provenite de la mineritul uraniului și/sau toriului, care nu sunt propuse pentru eliberare necondiționată de sub regimul de autorizare și care îndeplinesc, după caz, condițiile prevăzute la art. 28 sau 32;

c) molozul și deșeurile solide provenite de la demolări, care au o activitate specifică (A) mai mare de 1 Bq/g, se depozitează, cu acordul Autorității, astfel:

(i) în depozitele de dispunere finală a deșeurilor radioactive solide provenite de la mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și toriu, autorizate de Autoritate;

(îi) ca material de umplere (rambleiere) a lucrărilor miniere subterane din care a fost extras minereu de uraniu și/sau toriu, aflate în etapa de dezafectare;

d) deșeurile solide provenite de la mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și/sau toriu, contaminate superficial numai cu radionuclizi naturali, altele decât metalele, rocile din halde și molozul provenit de la demolarea construcțiilor prevăzute la art. 37 alin. (2), care au o activitate superficială alfa totală mai mare de 0,05 Bq/cmp, sunt deșeuri radioactive și se depozitează, cu acordul Autorității, în depozitele de dispunere finală a deșeurilor radioactive solide provenite de la mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și toriu, autorizate de Autoritate, sau ca material de umplere (rambleiere) a lucrărilor miniere subterane din care a fost extras minereu de uraniu și/sau toriu, aflate în etapa de dezafectare;

e) procedurile de prelevare a probelor de moloz și a probelor de deșeuri radioactive solide (altele decât metalele și rocile din halde) se aprobă de Autoritate în procesul de autorizare a dezafectării.

Articolul 40

Prevederile prezentului capitol se aplică numai la dezafectarea:

a) iazurilor de decantare a sterilului provenit de la prepararea minereurilor de uraniu și/sau toriu;

b) depozitelor de deșeuri radioactive solide provenite de la mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și/sau toriu, amplasate la suprafață.

Articolul 41

Iazurile în care a fost depozitat sterilul de la prepararea minereurilor de uraniu și/sau toriu și depozitele de deșeuri radioactive solide, altele decât haldele de minereuri sărace și roci, rezultate de la minerit și preparare, amplasate la suprafață, pot fi dezafectate numai dacă prin aplicarea măsurilor tehnice prevăzute în proiectul tehnic detaliat de dezafectare sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) infiltrările apelor meteorice în incintele dezafectate ale iazurilor de decantare și depozitelor de deșeuri radioactive solide, precum și riscul de intruziune a persoanelor din populație în aceste incinte au fost minimizate conform principiului ALARA;

b) materialele care intră în componența deșeurilor radioactive depuse în iazurile de decantare și depozitele de deșeuri radioactive solide nu vor fi reciclate;

c) amplasamentele iazurilor de decantare și depozitelor de deșeuri radioactive solide nu vor fi utilizate, după dezafectare, în scopuri industriale, comerciale, agricole sau de agrement;

d) după dezafectare, suprafața nou-creată a amplasamentului a fost înierbată;

e) accesul persoanelor din populație pe amplasamentele dezafectate este restricționat;

f) controlul instituțional al amplasamentului dezafectat este asigurat în conformitate cu prevederile art. 110-112 din Normele de securitate radiologică privind gospodărirea deșeurilor radioactive provenite de la mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și toriu.

Articolul 42

Criteriile de eliberare de sub regimul de autorizare, pentru uz general, nerestricționat, a echipamentelor și instalațiilor refolosibile de la mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și/sau toriu asigură o doză efectivă anuală de cel mult 10 æSv pentru persoanele din populație care utilizează echipamentele și instalațiile menționate.

Articolul 43

În scenariile din evaluările de securitate radiologică în care se analizează posibilitatea eliberării de sub regimul de autorizare a echipamentelor și instalațiilor refolosibile de la mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și/sau toriu, în vederea utilizării nerestricționate a acestora în activități în care nu sunt implicate surse de radiații ionizante, trebuie investigate, după caz, următoarele căi relevante de expunere:

a) expunerea datorată iradierii externe generate de radiațiile gama și beta emise de materialul din care este alcătuit echipamentul sau instalația;

b) expunerea datorată inhalării de pe suprafețele echipamentului sau instalației, în interior și în exterior, a pulberilor neaderente care conțin emițători alfa cu viață lungă;

c) expunerea datorată redistribuirii în interiorul construcțiilor a contaminării radioactive nefixate de pe suprafețele echipamentului sau instalației.

Articolul 44